Credeam ca eram pregatita pentru nastere!

Toata sarcina am cautat sa fiu cat se poate de informata si pregatita pentru momentul nasterii bebelusului pe care ni l-am dorit atat de mult.
Concluzia? Nu poti fi niciodata pregatita pentru momentul nasterii.

In octombrie anul trecut am facut primul test de sarcina din viata mea si spre marea noastra bucurie au iesit doua liniute ! Emotia a fost imensa! Ne doream foarte mult un bebelus iar acesta nu s-a lasat asteptat foarte mult. Am fost in mare graba la medic si hop la echograf! Abia asteptam sa ii vad manutele piciorusele cand colo doctorul incepe “sarcina unica in evolutie…bla bla bla”…stupoare nu vedeam nici un bebelush ci doar o pata mare neagra. Ah! Asta trebuie sa fie si ma emotionam privind acea bulina mare neagra. “Ce frumos! Dar de ce e negru?” …”acela e saculetul lui, bebe este acel cerculet mic alb”, si imi arata un punctulet mic. Am facut ochii cat cepele si am plecat acasa eu si sotul indragostiti de un cerculet alb.


Cel mai emotionant moment a fost vizita la medic in luna a 3-a pentru o noua echografie. Abia asteptam intalnirea cu cerculetul alb. S-a stins lumina pentru a vedea cat mai bine ecranul, sotul ma tinea de mana si doctorul pregatea sonda. Cand ma uit la ecran mi-au dat lacrimile. Eu si sotul meu am fost emotionati pana la lacrimi. Radeam cu pofta si plangeam in acelasi timp. Se vedea tot bebelushul cu capusor, manute, picioruse si inimioara mica. Sarea in sus si topaia in micul lui saculet! Nu eram pregatiti pentru o asa schimbare a cerculetului alb. Am stat cred 30’ minute sa ne uitam la acea minune mica.


Sarcina a decurs cat se poate de frumos si fara probleme. Mi-a dat foarte multa energie si pofta de viata! Si iata-ne la 36 de saptamani la un nou control. Mari emotii! La masuratori totul este normal doar ca bebe avea doar 2000g. Foarte putin daca la ultima masuratoare cu o luna in urma ea era de 1800g. 200g intr-o luna! Ne-am cam speriat ca asta mica e chiar mica tare! Doctorul a spus ca e ok si ca ne vedem peste 4 saptamani! Super! 4 saptamani! Are timp sa creasca …poate macar pana la 2500g. Am plecat linistiti acasa ca mai avem de asteptat si asta era super pentru ca noi nu am prgatit mai nimic pentru venirea micutei. Patut nimic, carut nimic, haine…etc.

La o saptamana de la control, sambata, merg cu sotul si prietenii la tenis de camp. Fata de alte dati acum ma simteam cam ciudat si am preferat sa nu intru in teren de data asta si am stat 3 ore pe scaun uitandu-ma la meci. Puiuta nu m-a lasat sa fac nici macar un pas pe teren. Se vede clar ca e mai inteleapta decat mine. Duminica la ora 7 dimineata dau sa merg la baie. Of! Iar imi strica somnul mersul la baie! Ma bag iar in pat…ma trezesc la 9 iar vreau sa merg la baie! Ok! Am baut cam multa apa se pare. Vin de la baie ma bag in pat si la cateva secunde simt ceva foarte cald curgand. Mi s-a rupt apa! Fara sa mai stau pe ganduri il scol pe Cipi si ii spun ca mi s-a rupt apa. A sarit din pat si l-am trimis la farmacie dupa vata si comprese. Am intrat sub dus speriata ca bebe e foarte mic si ca nu era momentul sa nasc acum. Aveam doar 37 de saptamani si bebe 2000g. Imi venea sa plang si ma tot gandeam ca din vina mea fetita nu a stat mai mult in burtica sa creasca. Doctorul nu a raspuns la telefon asa ca i-am trimis un mesaj. La iesire din casa ne suna. “Ni s-a rupt apa si bebe e foarte mic!! Ii spun alarmata!” la care el “Si ce vrei sa faci acum? Vino la spital”. La 10. 30 eram in drum spre spital. In ciuda emotiei eram destul de calma. Intru in maternitate si spun asistentelor care se uitau mirate la mine ca mi s-a rupt apa. Imediat au sarit in sus si mi-au dat un halat. Am intrat in maternitate sotul a ramas in sala de asteptare. M-am dus in sala de control, “col scurtat! Azi nasti!” Ce imbucurator!

Ma cazeaza intr-un salon si urmeaza partile fun dininte de nastere menite sa iti ia gandul de la ce urmeaza si de la contractii: CLISMA! Wow ce revelatie! Saraca asistenta a fost atat de rabdatoare cu mine! Acest mic eveniment m-a amuzat si m-a relexat spre surprinderea mea. Apoi ma apucase o veselie incat vorbeam cu toata lumea si astfel a fost imposibil pentru asistente sa uite de mine. Cum mai venea o graviduta la monitorizare…hop saream si eu din pat sa puna si la mine pe burtica chestia aia rotunda sa o ascult pe micuta. Tot asa pana a ajuns sefa de salon la disperare si imi spune: “ ia vino tu incoa!” Ma pune sa ma intind in pat si ups! Un control manual! “col sters! Ai contractii?” “Nu.” Imi pune mana pe burtica “Ba ai! Uite chiar acum”. Nu ma durea nimic. Ma pune sa sun pe doctor sa vorbeasca cu el. Ii raporteaza situatia mea si ii spune: O bagam pe oxitocina ca sa nu oboseasca prea mult si sa nasca la noapte?“ Eu ascultam fascinata conversatia. Apoi imi da mobilu’ si zice: ”Transferati-o in sala de nasteri!” iar spre mine “Iubita nasti in 3 ore! La 8-9 esti gata!” Nu imi venea sa cred! Nu aveam dureri deloc si eu gata nasteam?

Ma duc cu aceeasi veselie in sala de nasteri. Abia mancasem dupa clisma o fripturta de pui cu piure’ (mi-a dat voie asistenta) pentru ca nu mancasem nimic de dimineata si era deja ora 17. In sala de nasteri erau doua paturi in afara de patul principal care arata ca o caracatita. Ma pune pe cel care era fix indreptat spre patul pentru nastere. Vedeam tot! “Nu va suparati aici voi sta cand va naste dansa sau ma mutati?” “Te punem pe asta pe care sta doamna” ok! Colega mea de salon avea dureri foarte mari si era destula agitatie. S-a chinuit mult pana la dilatatie maxima si apoi top pe masa de nasteri (nastea natural). Ups! Au uitat de mine! Am asistat la toata nasterea in toata splendoarea! Eu aveam vedere spre “iesirea” lui bebe. Pot spune ca m-a ingrozit ce-am auzit dar …cand a iesit bebe am plans. Era o minunatie de 3800g!

Acum si-au adus aminte de mine si m-au mutat pe patul celalalt. Incepea distractia la mine! Imi pune o branula, baga oxitocina sa grabeasca dilatatia, si pune bebe la monitorizat. Ma apuca o sete teribila! Si nu aveam pai la sticla iar de ridicat in fund nu mai mergea! Am rugat o asistenta sa imi aduca un pai pt apa. Iar tuseu, dilatatie 2 cm. Ma apuca parca ceva dureri dar treceau destul de repede. In pauze ma simteam foarte bine. Dupa vreo 30 min tuseu … dilatatie 5-6! Wow o luam prea repede! Suna pe doctor si imi pune un NoSpa sa nu o iau asa repede sa nasc in pat. Vine doctorul in sfarsit!! Durerile erau mai mari dar, la jumatate din cat ma asteptam sa fie! “Vor veni contractii mai mari?” – voiam sa stiu cand ma apuca urlatul. “Nu, uite acum ai o contractie maxima! Mai muult de atat nu se poate”. Era super! Ma controleaza doctorul. Dilatatie 7-8! Nasti intr-o ora! Era deja 19.45 ceasul. Cat ma controla dau telefon si ii spun sotului sa vina acum la spital ca nu mai nasc maine ci intr-o ora! El ma intreaba ce fac cum ma simt si eu ii spun “Nasc!” si inchid repede ca ma lua iar o contractie de nivel mare! Doctorul se uita la mine si rade. Asistentele ma lauda cat de cumintica sunt si cum nu scot eu un sunet…si ce bine respir! Eh! Laudele se vor termina in curand#61514;!

Pentru ca nu era gata mamica dinaintea mea si mie imi venea sa imping doctorul imi spune “Impinge dar vezi sa nu nasti in pat”. La 8 si ceva ma urca pe masa. Parca nu ma simteam pregatita! Nu aveam cine stie ce dureri! Le-am spus ca eu prefer sa nasc acolo in pat ca am emotii pe aparatul ala mare! “Dar ce? te-a speriat asa mult doamna dinaintea ta???” …am facut ochii mari …”nu, nu…” Pe masa aveam contractii eficiente dar cu pauze cam mari si mi-au mai dat oxitocina. Si a inceput distractia! Trei asistente stateau pe mana mea stanga sa imi puna branula, erau deja la a 2 incercare si vena mi se dislocase. In contractii imi tot spuneau sa tin mana in jos . Imi venea sa ma ridic sa le arunc pe geam. Am inceput sa tip la ele in contractii daca “POT SA MA TIN DE BARA SA IMPING?” ele nu ma auzeau si ma trageau de mana…se facuse hemoragie. Si uite asa treceau contractiile mele si nu impingeam bine . Doctorul s-a suparat pe ele si le-au spus sa imi puna odata oxitocina! Au renuntat la mana stanga si s-au dus la dreapta. Au pus-o in sfarsit! A venit o moasa mai barbata si mi-a pus branula. Era destul de obositor! Cum venea contractia aveam senzatia de screamat si toti ma incurajau sa imping lung si tare. Asistentele “Hai acuma Fa CACA!” . Doctorul imi tot spunea ”Hai Andreea impinge tare si lung! Ia aer in piept repede si impinge! Inca o data repede ! iese! ….odihneste-te gata nu mai impinge”. O asteptam pe urmatoarea!” si tot asa de vre-o 3 -4 ori pana spune moaselor (s-au strans langa patul meu cam 15 persoane si se uitau. Majoritatea erau doar spectatori! Deh ! duminica seara…fara in maternitate!) “haide-ti fetelor ajutati-o ce stati asa? Se poate?” Si vine moasa cea mai vanoasa, Nicoleta, care mi-a pus branula si incepe sa se tina de bara si face parghie pe burta mea. Se urca pe mine si ma impingea cu coatele. Era super! Simteam ca impingeam mai bine. Nu ma mai gandeam aiurea ci ma focusam sa opun rezistenta ei si uite asa bebe iesea. Intre contractii atipeam efectiv! De la oxitocina imi era ingrozitor de sete si ceream mereu apa. Cum se termina contractia beam multa apa apoi imi venea sa atipesc. Cred ca am baut 2 sticle mici de apa. In contractii mi se usca asa tare gura ca nu mai puteam sa iau aer in piept.
“Hai Andreea ! Impinge ” spunea doctorul cu o umbra de ingrijorare. “Hai ca nu poate, o ajut eu putin”. Si pregateste ustensilele pentru epiziotomie. Eu ma panichez:”Nu imping bine nu ? ca altfel nu ma mai taiati nu?” nu ma asculta si vine si contractia finala! “hai acum! I se vede capu'! Ia aer in piept! Moasa era toata pe mine, si simt cum doctorul baga mana si-l scoate pe bebe” "avem si circulara de cordon..." si apoi imi vad copilul si ii aud glasul! In acel moment parca totul a durat o secunda! Parca toata nasterea a durat doar o contractie! Era asa de frumoasa si semana leit sotului! Stupoare 3030g!! WOW ce bebe mare…”Pai daca era mai mare intrai in cezariana de urgenta pentru ca ai bazinul foarte mic! Felicitari!” imi spune doctorul! “Ce scor?” “10! Imi spune el”(mai tarziu aflu ca de fapt bebe a luat 9). Si le spun “Imi pare rau eu adorm!” Mi s-au inchis ochii. Abia ii tineam deschisi. Pe copil l-am zarit o secunda dupa care am inchis ochii de somn. Au sarit asistentele “stai ca nu ai voie sa dormi cel putin 3 ore!”. Eram foarte iritata si obosita! Doctorul imi spune ca trebuie sa bage mana sa imi scoata placenta ca nu a iesit tot. UPS! Asta da senzatie tare! Aviz amatoarelor! Eu tot le spuneam sa ma lase sa dorm, doar un pic sa ma duca in salon sa dorm! “Dar trebuie sa te cos!” “Mai repede!” “Vrei sa ma grabesc?” “NU nu nu …” m-a cusut in 10 min, nu am simtit nimic (sau nu imi mai amintesc). Taietura a fost foarte mica 1,5-2 cm, nu am avut rupturi sau franjuri.

Cand au terminat m-au ajutat sa cobor de pe masa! Uau ce eliberare, ce usurare, ce bucurie am simtit atunci! Gata, sunt mamica!

Si m-au pus iar pe patul de “dilatare” la masat uterul! Sincer preferam inca 20 de ore de travaliu decat acest masaj barbar. 3 ore de masaj! Cum eu adormeam, abia masam si venea asistenta si punea mana si vedea ca se relaxa uterul hop punea mana pe burta mea si masa puternic. Pentru mine asta a fost cel mai greu! Burta ma durea ingrozitor. Am topit 5pungi de gheata pe burta cu masatul asta! Dar bine ca a fost asa si m-au masat foarte bine pentru ca a doua zi la control doctorul mi-a spus:”Esti beton! Poti pleca azi acasa!” “Da? Super Scrieti-mi biletul pt externare!” asa ca luni la 15 imi alaptam copila in liniste la noi acasa.

Sincer nimic nu se compara cu nasterea unui copil! Nu mai tin minte deloc durerea sau chinuiala… oare am avut dureri? Nu stiu … acum am o bucurie de nedescris in suflet cand imi vad copilasul! E o luptatoare! Fara ajutorul ei nu reuseam! Am luptat amandoua si am reusit impreuna! Concluzia mea este ca nu poti fi niciodata pregatita pentru o nastere…e un moment unic! Tot ce te ajuta in acele momente este imaginea bebelushului tau in minte. Trebuie sa ai in permanenta imaginea lui in mintea ta. Daca pe tine te doare atunci sa stii ca si pe el il doare. Si cum te lupti tu sa il aduci pe lume asa se lupta si el.

Sfatul meu: Gandeste-te cat mai mult la bebelushul tau, sa ai mereu imaginea lui in inima ta, si asa vei fi pregatita pentru orice!

Nu esti singura sunteti doi!


Andreea cu Petra si iubitul meu sot Cipi.

www.flickr.com/photos/84539179@N00/166696886/in/photostream/" target="_blank">poze cu noi

pika-pika spune:

Ce sa zic?Sunt foarte emotionata!Sunteti doua curajoase!Sa-ti traiasca minunea,sa fie sanatoasa,mancacioasa si cuminte.
Ma rog sa am si eu norocul de o nastere ca a ta si am sa tin cont de sfatul tau.Multumesc!

38+

mamica incepatoare
poze cu noi
poze baby shower
camera bebe

geliza spune:

Andreea, super...ai fost o curajoasa...ce sa mai zic...asa nastere si-ar dori oricine...si mai ales sa pleci acasa la nici 24 ore de la nastere...

Eliza 32+si Mara (24 ian 2002)
ticker bebe

"Tot ceea ce se petrece are un anumit sens"(Gabriel Garcia Marquez)

norocuta spune:

Andreea, pai la o asa mamica bravisima cum putea sa fie si bebelina decat de exceptie?!

Frumoasa poveste, felicitari ...la toti trei ca banuiesc ca si taticul e in

georgiana 36w

Nicoleta spune:

Ce ai povestit tu a fost de natura sa imi aduca aminte de nasterea mea...Al meu a avut 3.800...Uf, ma cam ia cu ameteli...Nu a fost greu, dar...
SI eu mai vreau unul...
Nicoleta

MissJJ spune:

Andreea f frumoasa povestea nasterii! Mi-au dat lacrimile.
Sa va traiasca minunea mica si frumusica, sa fiti cat mai fericiti impreuna si sa veniti cat mai curand cu poze noi! Multi pupici!

------------------------
32+
Born free, now I'm expensive.
Poze
Lucrusoare baby

adelapop spune:

wooow andreea ce tare esti
eu aproape am lesinat cand am citit povestea nasterii micutei petra
dar sotul imi zicea sa citesc ca sa fiu pregatita. sincer ori mi-a scazut glicemia, ori tensiunea ori calciul , dar ceva a fost
cum te-au putut lasa sa stai in sala de nasteri cu doamna care nastea?????
nu stiu tu cum ai rezistat, felicitari!!!!
si acum sunt ametita, deci e clar o sa patesc faza cu lesinul...am mai patit-o la alte operatii
povestea este superba ca si experienta ta iar tu esti o curajoasa
te pup si o pup dulce dulce si pe micutza petra
chiar merita sacrificiul!!!!

35+

inaioana spune:

Felicitari petnru cea mai curajoasa mamica si cea mai usoara nastere de la clubul nostru!
De asemenea dam muuulti dulcetei grasunici de Petra si uram toata fericirea din lume!

Ioana cu Serghei (2 mai 2006) si Katja (30 martie 2004)

pozici

papadie spune:

-ici grasuni pentru PETRA si o pentru o mamika curajoasa!
Felicitari mamiko!:-)

Tzuni spune:

N-am nascut, dar am avut sansa sa vad live doua nasteri. La inceput n-am vrut sa ma uit, de teama ca n-am sa-mi mai doresc sa fac copii, dar curiozitatea m-a impins de la spate. Cand am vazut copilul iesind, mi-am zis in gand "uite Viata! exista Dumnezeu!". Am plans ca o bleaga, emotionata si tremurand toata. Langa mine, un student la medicina, se facute covorash pe jos: lesinase. Nimeni nu-l baga in seama. Toti ochii erau atintiti spre minunea care facea cunostinta cu mainile mamei. De-atunci imi doresc nespus sa fiu mama. Intr-adevar, e o minune!

Andreea, felicitari! Sa aiba fetitza ta parte de mult noroc in viata!


Tzuni mic si drag si scump si grasunel si... pisicos

amiss_zip spune:

Multumim fetelor!

Eu cred ca toate mamicile sunt curajoase ...la fel si bebeii! Altfel nu s-ar mai intampla minuni dintr-astea !

www.flickr.com/photos/84539179@N00/166696886/in/photostream/" target="_blank">poze cu noi

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=78768" target="_blank">povestea nasterii micutei Petra