Nasterea lui bebe Rares-Costin!

ufff.am sa trag aer adanc in piept si am sa incerc sa va povestesc cat mai coerent despre nasterea lui bebe Rares si urmarile ei.M-am trezit,vineri dimieata la ora 5 fara un sfert si dau sa ma duc la baie ca de obicei..incepusem de ceva timp sa ma trezesc destul de des si mi se parea ceva normal..numai ca de atata somn ce aveam pe mine am zis sa mai intarzii nitel si intorcandu-ma cu fata in sus simt ca "fac pe mine".Ma ridic repede din pat zicandu-mi ca "Rau am ajuns..sa nu mai pot sa ma controlez!!".Ma duc la toaleta...nimic deosebit pana cand dau sa ma duc in camera la soamne (ca muream de somn)si pic pic mai curge nitel.Ma opresc si stau in dubii :sa-l trezesc pe Cosmin s-a rupt apa sau chiar nu ma mai pot controla?Dau sa fac un pas si raspunsul a venit de la sine:Cosmin trezirea..nasc!!!!Panica totala:15 mii in buzunar..ora era taman nimerita sa te injure cineva daca-l trezesti..si banii nostri urmau a fi schimbati de pe certificate taman in ziua aceea pentru a nu se intampla ceva sambata si duminica..cu toate ca eu ma simteam excelent..nu tu contractii nu nimic(dar dopul gelatinos pierdut de pe 9 martie).In sfarsit dupa ce am trezit ceva colegi de camin am facut rost de 2,5 mil si masina.Ajung la spital,indraznesc sa trezesc infirmiera de la camera de garda....imi face internarea ,ma duce la sala de nasteri si astept..eram chiar fericita pentru ca nu ma durea nimic.Intre Timp am sunat acasa si mama lui Cosmin urma sa apara cu restul de bani in Bucuresti si sa se duca la banca sa scoata certificatele cu care Cosmin a avut mult de furca pentru ca erau depuse la Buzau si nu erau depuse de noi s.a.m.d.-birocratia bat-o vina!!!A,sa nu uit ca doctorul Ionescu fusese anuntat de doctorul de garda(noi am zis sa nu-l deranjam ca oricum pana la 8 nu nasc,la fel a considerat si el..cu toate ca medicul ii spusese ca am membranele rupte!)
Cosmin l-a asteptat sa vina si i-a spus ca se duce sa o astepte pe soacramea la gara(bineanteles ca nu i-a spus motivul)si revine imediat.L-a linistit domn' doctor spunandu-i innainte de a ma vedea ca oricum nu nasc pana la 5-6...(de unde stia oare?)Innainte sa ma vada domnul meu doctor m-a vazut medicul de garda..care am auzit dandu-si cu parerea ca nu as avea mebranele rupte in totalitate,ca as mai avea o foita....pe mine ma apucasera deja la ora 6 durerile si erau destul de mari si de dese..ma urca din nou pe masa si el completand fisa o roaga pe rezidenta sa ma vada(un control ce nu am pomenit..mai avea putin si ajungea in gatul meu..si totusi verdictul ei era acelasi..nu are membranele rupte!!!Cere Ph..din nou pe masa si da-te jos si fugi in pat ca nu mai poti de durere...ma luase si cu friguri si cu de toate...si apa curgea din mine ca la robinet..pierdeam tot lichidul amniotic.Se face ora si apare doctorul meu..Din nou pe masa de tortura..imi tremurau picioare de nu mai puteam:Liniste-te draga ca te agiti degeaba! Cum vrei sa vad si eu ce-i aici!Ma vede intr-un final:dilatatie 3 si intre timp vine si Ph-ul care-i 8,5 ceea ce confirma (mi-a spus o asistenta)ca membranele mele erau rupte!!!In urma controlului :"Stai calma ca e mic copilul si nu trebuie sa nasti acum pentru ca trebuie sa se dezvolte organele copilului si daca ma mai agit mult DEGEABA fac rau copilului."---"Dar domn'doctor ma doare rau nu mai pot!"---"Bine doua scobutile" Zis si facut :du-te Adino la baie fac si un dus si iau o camasa de la ei si bag doua scobutile care mare branza parca nici nu le-as fi bagat..durerile erau la fel de mari orele treceau si dilatatia mea era inca mica..Doctorul meu disparu-se sa-si bea cafeluta(asta a zis el cu gura lui in timp ce ma controla).Intre timp ma mai vede alt doctor..foarte calm care isi dadu-se el seama de situatie dar nu a spus nimic saracul..a notat ceva in fisa mi-a spus sa ma dau usor jos de pe masa si gata..alte chinuri...mai aveam putin si ma lipeam de faianta..tipam de ma auzea toata lumea..disperasem toata lumea din jur..toti veneau sa-mi spuna sa ma linistesc(ca nu tipa tigancile care vin si eu vai doamne ma fac de ras in halul asta?!!!!)Revine doctorul nu stiu exact ora-oricum innainte de doua-se schimba-se si garda,normal ca-mi spune iarasi ca ma agit degeaba si mai baga 2 scobutile.Veni-se cu o madama dupa el pe care a pus-o sa ma controleze-dilatatia4-maxim 5.Mai aveam pana sa nasc destul....asa ca :"Uite Doamna Doctor de garda aici de fata se va ocupa de tine!"Mi s-a cam intunecat mintea..nu mai stiam ce sa zic si nu mai aveam timp sa pun intrebarea de ce?,pentru ca deja ma lua alta contractie si el disparu-se deja.
Se perindau o gramada de halate albe si verzi..apa curgea siroaie din mine..si sa nu fac pipi pe alea ale lor ma duceam la baie si ma luau si pe acolo contractiile si tot ce-mi auzeau urechile era:Liniste-te ca faci rau copilului!!!muscam din prosop nu mai puteam respira..trageam aer in piept dar degeaba ..nu mai puteam de durere si in cele din urma tot la urlete ajungeam...am ajuns abia pe la 2 cred la dilatatia 5spre 6cand am mai bagat neste scobutile care sincer nu stiu daca si-au facut vreun pic efectul.Innainte de a pleca doctorul a venit sa ma vada sa-mi aduca aminte ca tre sa stau linistita si i-a soptit doctorei de garda ca el mi-ar baga niste mialgin si diazepam dar..(ce a zis mai departe nu am auzit pentru ca a zis foarte incet).A plecat!!!
si eu am ramas acolo lipita de faianta..Cosmin nu ajunse-se inca-avea de furca cu banca(cu toate ca spusese si acolo ca e o urgenta si ca eu nasc..).asistentele n stiam care se ocupa de mine pentru ca erau vreo zece care se perindau pe acolo si nu stiam cui ar trebui sa dau ..cine se va ocupa de mine ,,cine ar trebui sa ajute?
A venit intr-un final una mai draguta careia i-am bagat doar 50000 pentru ca nu stiam daca data viitoare va veni tot ea.Mai tarziu putin veneau trei odata..se uitau pe rand la mine imi puneau aparatul de masurat BCF-ul-il scoteau si se purtau destul de nasol...Contractiile erau dese si eu urlam ca din gura de sarpe...deja oboisem si vroiam sa dorm..adormeam si incepeam sa visez si ma trezeam urland..
imi iau inima in dinti si ma duc la toaleta gandindu-ma ca dau de doctor..nu o vad..le intreb pe asisten-te..la care:Ce vrei sa vorbesti cu doctorita ,noi ce suntem aici?nu vezi ca noi venim si ne uitam la tine?--asa o fi-asa s-o proceda..ma duc in pat si incep din nou sa tip de durere..Vine o alta doctorita sa vada ce se intampla..se duce se intoarce cu doctora de garda si-i explica ca ma agit degeaba ca nu m-am dilatat inca ...Aceeasi placa de la doamna doctor neonatolog(aveam sa aflu pe urma ca asta ar fi):Stai linistita ca faci rau copilului. si au si disparut pe usa..
uff iar nu apucasem sa vb cu doctora...Da-te jos din pat si incearca sa dai din nou de ea...le-am intrebat din nou pe asistente care s-au facut ca nu aud..si in cele din urma vaz ca iese de undeva si o rog sa vina putin....scot un milion jumatate gandindu-ma ca tre sa dau si la asistente si ca poate in cele din urma mi-o face o epidurala sau ceva sa nu ma mai doara in halul asta.A venit ii explic situatia ..ii bag banii in buzunar dupa care a si disparut pe usa si s-a intors cu o perfuzie cu vitamine pe care mi-a bagat-o ea cu mana ei si mi s-a facut si o injectie(de care am aflat mai tarziu din fisa mea-pe care am citi-to pe furis asa pe sarite-era papaverina)si a disparut lasandu-ma in grija asistentelor care incepusera sa vina mai des..doar doua dintre ele-le-am bagat si lor doar cate 150000 in buzunar la fiecare .Contractiile incepeau deja sa fie mai rare(de ce habar nu am dar tot rau dureau si mie imi venea sa imping dar nu puteam - eram franta)M-am mai chinuit asa o vreme ,,apare si doftora si vazandu-le pe ele ocupandu-se de mine le-a spus sa o cheme cand e copilul la vulva.Si sa vezi grimase si comentarii pe asistente(aveau dreptate..pentru ca au vazut ca eu nu mai pot impinge.dar nu au zis nimic..m-au ajutat in continuare si in cele din urma m-au urcat pe masa ignorand ce a spus doctorita.au chemat-o si hai ca nasti.Nu puteam sa mai imping deloc..nu mai puteam ajuta cu nimic..Ma chinuiam din rasputeri..la un moment dat s-a apasat si asistenta pe mine si tot nu iesea..simteam ca innebunesc..Doctora neonatolog era in stanga mea si noroc ca a vazut ca nu mai pot si a tipat la o asistenta sa ia repede furtunul de oxigen..nu vede ca-mi ies ochii din cap? Si cum am simtit oxigenul cum am reusit sa imping mai tare si a iesit bebe Rares..l-a care m-am uitat o clipa si am intors privirea repede pentru ca ma speriasem:era vanat aproape..(si innainte de nastere in timpul contractiilor ducandu-ma la toaleta am vazut doi feti morti-deja formati.)I-am auzit glasciorul,am auzit cand au zis ca are 2300 si nici macar nu m-am gandit ca ar avea pb la greutatea asta(doctorul meu spusese ca ar avea doar 1900 si de aia ar fi periculos sa nasc acum).A scos placenta..si aia destul de greu si apoi dai- sa coase,,ca ma taiase..12 fire simteam ca nu mai termina odata.Dar durerea cea mare se sfarsise si rasuflam usurata nestiind ca, defapt greul abia urma sa inceapa!Am stat la lauzie la sala de nasteri vreo ora..a aparut si cosmin imediat cu soacramea..a venit doamna doctor de la copii si ne-a anuntat cam asa mai pe departe ca bebelusul e un pic cam grav..m-a intrebat daca mi-a fost descoperita vreo infectie in timpul sarcinii la care am raspuns nu si daca vrea ii arat analizele(le aveam cu mine).M-a crezut pe cuvant . M-a linistit dar prea multe detalii nu ne-a dat.Am stat ce am stat acolo ...nici unul din noi nu stiam ce are copilul...deloc socramea si Cosmin l-au vazut pe ventilator dar nu si-au dat seama de gravitate.Au plecat linistiti acasa ,dupa ce s-au dus si au vorbit inca odata cu doctora ,m-au dus la salon ,mi-au facut un calmant si dormi Adino daca poti.Am adormit in cele din urma..eram bine deja ma tineam pe picioare pe la miezul noptii dar nu stiam unde-i copilul.A sosit soacra si Cosmin adoua zi dimineata sa-mi aduca mancare..s-au dus la copil si au fost intrebati si de ce nu ma duc eu (fapt ce m-a dus mai apoi cu gandul la teama lor ca noi nu am fi vrut copilul si urma sa-l abandonam asa cum au facut-o multe alte mame!)
M-am dus imediat dupa ce au plecat ai mei de la mine(sa cumpere hainute..convinsi ca totul va fi bine si in foarte putin timp vom iesi din spital ).Am gasit-o pe doamna doctor neonatolog acolo..m-a dus sa-l vad explicandu-mi ca-i bine si e spre bine..acum realizez ca umblam pe acolo de parca eram sedata..pe el nu-l vazusem cu multe fire pe el pentru ca era la un incubator deschis despre care eu nu stiam prea multe si nu avea absolut nimic nici la gura nici la nas..si doar un pansament la ochi si lampa pentru icter pusa .Asa ca nu am reactionat in nici un fel ma uitam la el aproape inconstienta si cu gandul la fel ca si ai mei ca nu este prea grav si vom pleca curand acasa.nu ma intrebam ce mananca nu nimic....(doamne ce inconstienta am fost).Duminica vb iar cu doctorita si-mi spune ca primele 24 de ore au fost fatale si sa nu-mi fac probleme...m-a chemat si sa ma mulg sa-i dea sa pape ceva..eram deja fericita..era un pas mare pentru mine si ma gandeam ca mai stau cateva zile si gata.

Cam asa a decurs nasterea si primele 24 de ore de viata ale micutului Rares!
Un mic amanunt ca sa nu mai revin la nastere..am aflat exact dupa ce am nascut de la niste colege de salon si din gura doctorei cu care am nascut exact innainte de externare(bineinteles ca nu mi-a spus mie personal ci unei alte paciente care era cu mine in salon si care-i era si prietena) ca de cand am pierdut eu dopul gelatinos,mai ales ca era si colul putin deschis atunci..trebuia sa mi se faca un vaccin pentru maturarea plamanilor lu' bebe-de ce nu mi s-a facut nu stiu...).
In finalul acestei primi povesti voi mentiona ca:
am nascut la Spitalul de obstretica si ginecologie Polizu cu Doamna doctor specialist-Alina Dascalu-medic de garda,am fost pacienta doctorului primar Ionescu Octavian-si am stat in travaliu pana la ora 17:20 cu ph-ul 8,5 ceea ce demonstra ca membranele imi erau rupte.
Cauza nasterii premature explicata de domnul doctor Ionescu este faptul ca am intrerupt tratamentul cu duvadilan si no-spa.Mentionez ca l-am intrerupt pentru ca nu mai aveam pic de contractii(iar tensiunea mea nu mai scadea sub 14,7,in mod normal eu avand-o 9,7;11,7-chiar si in starile de agitatie) si pentru ca la un control facut in ianuarie imi spusese ca vom merge cu acest tratament pana in saptamana 28 de sarcina.O adoua mare greseala a mea a fost ca nu am fost la control pe 17 februarie,dar fusesem sa fac ecografia si era ok totul ,eu ma simteam bine si pentru ca tot nu aveam bani si stiam ca daca ma duc as putea sa am surpriza sa vrea sa-mi faca si el vreo eco si m-as fi facut de ras (toate analizele facute acolo se platesc,inclusiv tratamentele pe care trebuie sa le faci in spital chiar daca esti internata-adica te internezi dar iti cumperi tu medicamentatia pentru ca spitalul nu are fonduri) am amanat controlul pana pe 11 martie.Am amanat atat de mult pentru ca dupa cate v-am spus ma simteam foarte bine si intre timp luandu-mi licenta am plecat la Buzau,cu masina(fara zdruncinaturi), sa-mi depun si eu actele pentru somaj.
Deci spaga pe fata nu pot spune ca mi s-a cerut dar o explicatie ca nu am nascut cu doctorul al carei pacienta am fost nu mi s-a dat si imediat dupa ce am nascut si plina de nervi si revenindu-mi in minte comportamentul doctoritei de garda care pe masa de operatie,intrebata de doctorita neonatolog,daca sunt pacienta ei a raspuns pe un ton cat se poate de sec: "Eee..prematurul garzii!",a fost singura concluzie la care am ajuns si le-am comunicat-o si fetelor(Moni si Roxi).
Trageti voi concluziile!pentru ca eu una de o luna ma tot intreb unde a fost greseala!!!!A cui...Si nu ajung la nici o concluzie!!!
Si totusi ,primele cuvinte ale doamnei doctor conferentiar Stoicescu Silvia Maria-medic primar neonatologie(un medic extraordinar care-si merita pe deplin faima!!!!):"Pai...tu ai stai 14 ore in travaliu cu mebranele rupte!!!"
A cui o fi vina?!!!!!
Voi ce parere aveti?
Va pup si cu siguranta sunt mai multe de spus asa ca as fi recunoscatoare daca ati sari voi cu anumite intrebari pentru a nu va plictisi prea mult!
Si asa,de la mine dupa cate am vazut in acest spital si dupa cate am auzit a doua oara nu as naste in Polizu!!!!!
Pacat de sectia de neonatologie din acest spital care este cea mai buna si se lupta sa salveze (de cele mai multe ori )greselile medicilor ginecologi!
Adina si bebe Rares-Costin

danab spune:

Adina, nu imi vine sa cred prin ce ai trecut!Este de neimaginat indiferenta cadrelor medicale daca nu primesc cate o "atentie"; pai tu saracuta de tine pe langa durerile pe care le aveai, stresul cel mare era ca de fapt nu stiai cui sa cotizezi! Nu-mi vine sa cred! Adina, povestea ta ar trebui publicata intr-un ziar cu tiraj mare ca sa le crape obrazul de rusine -de fapt nu prea cred- acelora care se comporta in asemenea hal.N-am cuvinte,sunt foarte revoltata!

Bine ai venit acasa Rares, sa cresti mare si voinic!

Dana

romana spune:

Ma bucur ca ai revenit si va doresc sanatate si tie si lui bebe Rares.

Veve spune:

Uffff,draga mea prin ce ti-a fost dat sa treci!!!Imi pare tare rau...
Iti doresc ca toate evenimentele neplacute din viata ta sa se fi terminat aici si s-aveti parte de liniste si fericire alaturi de puiutul vostru!Numai bine!

Irina & Veve cea cumintzica foc!

Fie ca aceste Sfinte Sarbatori de Paste sa va infloreasca-n suflet speranta si pace,stralucitoare ca florile,binecuvantandu-va cu tot ceea ce e mai bun!

iris spune:

Draga Adina, nu vei afla niciodata unde ai gresit, pur si simplu nu ai gresit, e datoria medicului sa te consulte serios, sa te instruiasca , sa iti explice, sa te avertizeze samd...nu tu esti medicul, esti pacientul si ai apelat la el pentru ca este ceea ce scrie pe firma lui ca este...
Sper sa poti uita cit mai repede zilele crunte din spital, si sa va bucurati de un baietel sanatos si cumintel;

m-a cuprins enervarea si tristetea si chiar ura; citind cum ai povestit depsre cele 14 ore de travaliu nu poti sa nu te revolti pe atitudinea atit de rece, nesimtita, ce mai incolo si incoace a celor care ar trebui sa iti fie alaturi in asa momente importante; nu stiu daca ai nervi si putere sa faci publica povestea ta cu date , detalii, nume; eu as face-o si probabil mai multe dintre noi te-am sfatui asa; poate urnesti tu o mica rotita din sistemul asta atit de ruginit, poate catadicsesc sa se simta datori sa facaceea ce trebuie si cum trebuie, cu omenie, pentru gravidele care vin sa nasca intr-un spital si isi pun soarta in miinile lor; citind povestea ta mi-am amintit ca m-am certat cu asistentele care se revolatau ca nu fac una sau alta, de parca eu trebuia sa stiu unde trebuie sa ma duc , cind, la ce etaj samd...nimeni nu iti spune nimic, in gluma i-am spus directorului (pe care l-am dus sa vada wc-ul..) ca ar trebui sa tipareasca o brosura , o pagina nu mai mult, pe care fiecare femeie s-o citeasca si sa stie ce are de facut; de unde sa stiu eu ca trebuie sa ma duc la etajul 3 , ca am voie sa intru in saloanele de bebei, samd...dezorganizare totala, in tala lui loboda...asta sint maternitatile in romania...si din pacate o poveste ca a ta sau altor colege de suferinta umbreste efortul facut de putinii oameni seriosi din profesia medicala;
iarta-ma daca mai pun si eu gaz pe foc ....cred ca ai strins in tine destuinervi si revolta...

Iti doresc zile cit mai linistite in continuare, o primavara frumoasa si sanatate alor tai!

rachel spune:

Multa sanatate lui Rares si numai bucurii.

Carmen si Rachel
http://www.babiesonline.com/babies/s/spetco

Angela T. spune:

Trist, foarte trist, toata povestea mi-a lasat un gust atat de amar... Nu pot sa nu ma intreb cum e posibil ca niste oameni sa arate atata nepasare fata de o mica fiinta omeneasca, plapanda si neajutorata. Mare pacat ca nu a mai ramas nimic din notiunea de umanitate.

Adina, ai avut mare curaj, Dumnezeu e mare si el are grija de fiecare in parte. M-a rascolit mesajul tau... dupa ce l-am citit, m-am dus la bebeul meu si l-am sarutat pe capusor, fericita si plina de recunostinta ca il am, ca e acolo, in patut, sanatos si doarme linistit.

Ma bucur ca pana la urma ati reusit sa treceti peste toate greutatile, sa iesiti invingatori si incetisor sa reveniti la normal. Eu va doresc sa aveti multe momente fericite de aici inainte, sa cresteti mari si sanatosi, iar tie iti doresc sa te bucuri din plin de fiecare clipa petrecuta alaturi de copilasul tau. Mult noroc!

sorana spune:

Bine ai revenit Adina.
Sanatate tie si lui bb Rares.
Din pacate asa se intampla in Ro. Am vazut si eu la Cantacuzino ca daca nu aveai medicul tau (in cazul tau nu se poate numi ca aveai medic, ci un soi de gunoi), medicul de garda nici nu se uita, idem asistentele. Am vazut femei care au sta in travaliu 48 de ore. Si nu se uita nimeni la ele - absolut inuman.
Bine ca a trecut... si acum sunteti bine si fericiti.



bb Monica si Sorana

DanaRosu spune:

Dumnezeu le vede pe toate, Adina! Nimic nu ramine nepedepsit sau nerecompensat... Sanatate si numai bine tuturor! Iar bebe Rares sa creasca voinic, sanatos, destept si frumos...


Doamna ajuta in continuare!

Dana
And, yes, I am a blonde!

vilma spune:

Draga Adina, nu stiu de ce se intampla la noi asa, nu stiu de ce personalul medical e atat de dur, pur si simplu cred ca suntem in mainile Domnului, altfel cu greu gasesti medici pe care sa te poti baza. M-ai emotionat cu povestea ta, sper ca totul sa se schimbe intr-un basm frumos, macar de acum incolo.
Va doresc numai bine, iar pe micutul bebe Rares il sarutam cu drag si ii dorim sa creasca mare si puternic.
Vilma si Anca

cl spune:

Anisia, ai trecut prin multe! Nu esti nici primul nici ultimul caz. Din pacate asta este in Romania! Multe femei sunt tratate precum vitele! Ma bucur ca sunteti bine acum si va doresc multa putere si sanatate. Bucura-te de puiul tau si mergeti mai departe.

Claudia si Alex(4ani si 4 luni)