"Vintage romanesc"
"Vintage romanesc" | Autor: Teodora D.
Mi-a placut mult acest titlu din revista "One"-"Vintage romanesc". Si articolele care il insotesc,semnat unul de Lucian mandruta, celalalt de Andreea Esca si Vicki Georgescu sunt simpatice. Pe www.onemagazine.ro/articol_47048.html" target="_blank">site-ul revistei apare un fragment:
"Se vorbeste des in ultima vreme despre represiunea din epoca comunista. Eu zic c-a fost prea putina. Nimeni, dar absolut nimeni, n-a fost pedepsit pentru culoarea imposibila a blugilor mei cumparati in 1982. Nimeni n-a ajuns la inchisoare dupa ce adidasii pe care i-am luat cu pile de la Pionierul , in ‘84, au decis ca-i mai bine ca toata lumea sa-mi vada degetul mare de la piciorul drept. Nici un producator de televiziune n-a fost cercetat penal pentru cascatul care era sa-mi rupa mandibula in timpul emisiunii de divertisment “Cu masca, fara masca”, circa 1985. In sfarsit, nu-mi aduc aminte ca televizorul “Venus”, cunoscut pentru capacitatea sa de a manca pe paine lampile PL500 sa fi fost proba in dosarul vreunui proiectant. Desi proprietar si producator – adica un fel de patron si smecher, in limbaj contemporan, consumatorul socialist era ferit, protejat, tinut la distanta de un singur lucru: de calitatea vestica a bunurilor de consum. Nu trebuia sa stii ca lucrurile se pot face si mai bine. Vorba ceea: comparatia e mama nemultumirii… Cu toate astea, o chimie bizara se crea intre noi si lucrurile din jurul nostru. Intre dinti rupti ai copiilor si Eugeniile din magazinul satesc. Intre buzele soferului si jiglerul de la Dacie, obligatoriu de suflat la 2-300 de kilometri. Intre apa de gura “Ossidenta” si saruturile nu-se-stie-de-ce refuzate. Chiar si intre adolescenti si ambalajele de la ciorapi Adesgo – singura solutie legala in Romania de a cumpara si indragi … poza unei tinere in fusta mini sau deloc. Altfel spus, ne-am obisnuit sa iubim ce ne dezamagea. Ne-am atasat de lucrurile care ne creau probleme, tocmai pentru ca asta construia de fapt relatii, ne tinea mintea treaza, ne facea sa gasim solutii. Ne-am invatat sa fim prost tratati, pentru ca, nu-i asa, mai placuta decat postura de invingator nu poate fi decat cea de victima… Biet consumator, ce viata grea ai avut! Lumea era cu fundul in sus pe atunci – si chiar si brandurile aveau o viata stranie. Intr-o lume in care nu exista aproape deloc publicitate, valorile unei marci se construiau singure, pe baza experientei oamenilor, povestita la o bere sau cafea (cu inlocuitori). O metoda primitiva, insa sigura: toata lumea stia, fara sa fi vazut vreodata o reclama sau un sondaj de opinie, care erau cele mai bune tigari Carpati (de Timisoara), unde se gaseau cele mai rezistente ghete (la Guban) sau ce fel de Dacie trebuia sa-ti iei (una musai “urmarita pe banda”). Brandul era una cu produsul – si asta fara nici un fel de efort de marketing."
Mai departe Mandruta povesteste despre salamul de Sibiu, " echivalentul pe masa al Maybach-ului lui Gigi de astazi,'serviti ,va rog, sotul meu a facut rost de el de la o cunostinta' ". Despre revista "arici pogonici", care sub un "nume genial" se ocupa in ultimii ani "cu spalarea pe creier, fara sampon, a soimilor patriei".
Articolul urmator ne reaminteste ce insemna sa spui" da, m-am dat cu Atractiv", "pe atunci egalul binecunoscutului 'pt. ca merit' de la l'oreal", cat de folosit era demachiantul doina, nu numai la indepartarea machiajului, ci si la lustruitul pantofilor sau a canapelelor de piele(pe astea cred ca le aveau doar nomenclaturistii :)). O pereche de pantofi Guban costa "475 de lei f. vechi" si eventual puteau fi imprumutati de la mama pt. a merge cu ei la o petrecere unde se asculta muzica la magnetofonul Kashtan.
Intamplarea face ca, in perioada in care am citit acest articol, am descoperit si un www.igu.ro/latrecut/" target="_blank">site cu marturii 
www.igu.ro/latrecut/index.php?paged=2" target="_blank">fotografice si scrise despre acea epoca; stiu ca pe forum s-a mai discutat despre "marcile" epocii de aur, dar poate va va amuza si pe voi sa revedeti un spray bob, cutiile unor jocuri indragite, acuarele si multe altele... Puteti consulta si "arhiva" din dreapta.
Peste 100 de ani nu va conta ce cont in banca am avut, in ce casa am locuit sau ce masina am condus.
Dar lumea ar putea fi diferita pentru ca am fost importanta in viata unui copil.
Raspunsuri
ligeea spune:
Nu stiu daca raspunsul meu e potrivit dar am constata ceva Si acum exista diferenta intre produsele cumparate din vest si produsele ce apartin aceluiasi brand in Romania .Exemple sunt multe, eu le-am intalnit de la detergenti la paste de dinti si sampoane. Nici magazinele cu haine nu au aceleasi produse -e drept ca si in E de V exista diferente intre Zara Spania si Zara Franta (nu numai de pret).parerea mea este ca la noi nu au aceeasi calitate. Un exemplu foarte bun este Coca -Cola si Fanta. Cola in vest are alt gust si savoare fata de a noastra .
Re
venind la subiectul tau mi imi face placere sa-mi amintesc de perioada aceeea , e drept ca eram si mica (aveam 16 ani in 89 ) .Imi amintesc de Brifcor ca suc ca era mai bun decat orangina de-acum , imi amintesc de inghetata din lapte cu glazura de cicolata (mai toate erau strambe in plicul de hartie ), de sucul ala care se facea pe strada cu sifon si sirop si ,,zmeurica de la care mereu ma stricam la stomac .
Imi amintesc de papausile Aradeanca , erau mari si frumoase .Imi amintesc si de salopeta de PTAP din liceu ,de pixurile Flaro care nu prea scriau .Imi amintesc cat de greu cumparai carti, albume de arta .
Mai tineti minte dtergentul DERO ? Stiu ca mama era terminata de maini din cauza lui dar spala la masina de spalat facuta la Cugir care facea blugii exact cum se poarta acum , adica sifonati si uzati dupa prima spalare .
Ei si ar mai fi bicicletele Pegas ,a mea a fost alba si am primit-o cadou in clasa I de la parinti, penarele de plastic cu fermoar ,gogosile cu gem si pline de grasime care se vindeau la chioscul din curtea scolii.
E un subiect frumos , nostalgic si dupa ce-l mai rumeg un pic am sa revin
ligeea spune:
Mi-am adus aminte -cum as putea sa uit de revista Cinema pe care o pandeam la chiscul de ziare si legasem chiar o mica prietenie cu vanzatoarea. Si de chibrite , am fost la bunici si am gasit vechile cutii de chibrituri din lemn cu insemnul ,, copii,nu va jucati cu focul
vladcelvechi spune:
Super! Multumesc mult pentru site-ul ala! ...
ingerash spune:
ce tari is pozele 
adusca spune:
Teodoro, nu credeam ca imaginile cu samponul Latex si ambalajele de ciocolata imi pot trezi amintiri atat de vii, intr-un fel ma si mir cum de le-am uitat, mi se par atat de familiare.
fetele de pe DC
Viata e ca carosabilu'...unii vine....altii trece....
denizel spune:
quote:
Originally posted by adusca
Teodoro, nu credeam ca imaginile cu samponul Latex si ambalajele de ciocolata imi pot trezi amintiri atat de vii, intr-un fel ma si mir cum de le-am uitat, mi se par atat de familiare.
fetele de pe DC
Viata e ca carosabilu'...unii vine....altii trece....
Larex, Adusco, Larex!
" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.
adusca spune:
is cretina
pup denizelu'
fetele de pe DC
Viata e ca carosabilu'...unii vine....altii trece....
denizel spune:
Aduschi, ia sa vad daca iti trece migrena: ieri am pedepsit copilu' si stii ce-mi zice? "Bine-mi pare ca ai trait pe vremea lui Ceausescu!" 
" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.
roxana1974 spune:
quote:
Originally posted by denizel
Aduschi, ia sa vad daca iti trece migrena: ieri am pedepsit copilu' si stii ce-mi zice? "Bine-mi pare ca ai trait pe vremea lui Ceausescu!"
" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.
asa ne trebuie 
vidiazni, sticla
... dauneaza grav sanatatii...
Teodora D. spune:
quote:
Originally posted by denizel
Aduschi, ia sa vad daca iti trece migrena: ieri am pedepsit copilu' si stii ce-mi zice? "Bine-mi pare ca ai trait pe vremea lui Ceausescu!"
" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.
hai ca asta a fost o replica de milioane! baietelul tau nu se dezminte!
Adusca, si eu tot la perinitele acelea de sampon m-am minunat, uitasem de existenta lor si vazand poza parca am simtit o mana cum imi scormoneste prin fisierele din creier si scoate la iveala informatii aproape pierdute.
Peste 100 de ani nu va conta ce cont in banca am avut, in ce casa am locuit sau ce masina am condus.
Dar lumea ar putea fi diferita pentru ca am fost importanta in viata unui copil.