Cairo
Raspunsuri - Pagina 3
Ubi spune:
Aha, am inteles.
M-am mai gandit la o varianta. Sa caut agentii de la noi care merg in Cairo si sa ma lipesc de un grup de romani. Din pacate, hotelurile la care stau ei sunt cam departe de al meu.
O, n-am de gand sa merg cu camila ca mie nici cu calu' autohton nu-mi place.
Dar de Qarafa (cimitirul in care traiesc oameni) ce stiti? Inteleg ca nu e pentru turisti dar nu inteleg un lucru. Oamenii traiesc in niste case, sau ma rog au forme de case nu de monumente funerare.
www.ubi.ro/alexandra
www.ubi.ro
http://www.ubi.ro/botez/
diana2004 spune:
Cimitirul o sa-l vezi din strada ,se intinde pe citiva km iar asa -zisele case sint niste cocioabe inghesuite printre morminte .
Ubi spune:
Intre timp am facut sapaturi adanci si am aflat ca: exista 2 "cimitire" (Nord si Sud, sudul fiind mai putin populat). Ele sunt in oras (probabil fusesera pe vremuri mai la periferie). Sultanii si mamelucii lor, cu tot neamul cel adormit si-au facut CASE sau mausolee (dupa putere si grad...) in care au fost ingropati dupa moarte. Dar case cu living, dormitor, balcon si alte utilitati. Rudele veneau dupa moartea lor, la picnic in aceste case - stii ca si faraonii credeau ca exista viata dupa moarte. Asa se explica ca eu vedeam case si nu pricepeam cum e cimitir daca e casa...Intre timp, aia mai saraci si-au facut si ei morminte (pe langa casele, mausoleele si moscheile existente)dar sub forma de cosciuge inalte din piatra. Cel din Sud, e mai aproape de muntele Moqattam (ala de unde s-a extras piatra de s-au facut piramidele).
www.ubi.ro/alexandra
www.ubi.ro
http://www.ubi.ro/botez/
Ubi spune:
Daca ar fi sa caracterizez Cairo intr-un singur cuvant, as spune HAOS. Nici saracia, nici mizeria sau forfota de oameni de la miezul noptii nu m-au impresionat precum haosul din traficul de pe strazi. Desi exista stopuri, desi este verde pentru pietoni NIMENI nu opreste la stop. Sper ca m-ati inteles, NIMENI! Stateam la stop si nu-mi venea sa cred cu cata usurinta si viteza trec prin fata mea masinile. A, sa nu uit…exista si un politist la fiecare intersectie dar daca indrazneste sa opreasca masinile se alege cu multe ocari din partea conducatorilor auto. Fara indoiala, cairezii sunt buni soferi. Nu merg cu farurile aprinse, nu semnalizeaza schimbarea de directie, nu merg pe banda lor. In loc de semnalizarea vizuala o folosesc pe cea audio. Multe masini au un claxon cat tot volanul astfel ca de oriunde ai apasa, “bip-bip-ul” tot se aude. As putea spune ca e muzica soselelor. Din obisnuita, claxoneaza chiar daca nu au obstacol. Taximetristii te intreaba din claxon daca vrei sa urci la ei in masina. Din autobuz trebuie sa te arunci caci nu au statie fixa (si daca au, opresc si intre statii) si oricum nu te lasa la bordura ci chiar in mijlocul bulevardului. In plus, nu cred ca au limitari de viteza ca se goneste cu suta la ora…
Sunt 53 de milioane de egipteni si 21 numai in Cairo. Noi suntem 22 de milioane in toata Romania. Tara este 90% desert. Cu aceste date iti poti face o idee asupra celui mai mare oras din Africa.
Prima zi am rezervat-o muzeului de egiptologie. Hotelul nostru -Grand Hyatt- se afla foarte aproape de Midan Tahrir (Piata Libertatii) unde este muzeul. Pana la el am avut de trecut 3 bulevarde adiacente pietei. M-am lipit de un localnic si cand a trecut el in fuga strada, la “umbra” lui am ajuns si eu teafara pe cealalta parte. Zilele ce au urmat as putea spune ca am devenit experta – desi eu in Bucuresti mai am abateri de la zebra, acolo mi s-a parut imposibil sa trec strada. Stii, cand citesti lucrurile astea pe internet crezi ca sunt exagerari dar credeti-ma e 100% adevarat. In fine, trec prin filtrul de politie, armata, civili inarmati cu pistoale si cativa ghizi dispusi sa te plimbe contra cost prin muzeu, las aparatul foto la intrare, in “special box” (asta dupa ce a piuit filtrul prin care am trecut si politistul mi-a deschis rucsacul) si iaca sunt in cel mai faimos muzeu din Egipt (biletul este 40 LGP). La intrare ma si lipesc de un grup de italieni (macar inteleg ceva din limba asta) al carui ghid explica frumos si foarte pasionat despre Imperiul Vechi. Statuile din prima camera sunt reprezentari ale faraonilor in timpul vietii lor. Toti sunt in pozitie verticala cu piciorul stang un pic in fata. Sangele circula astfel prin vene, ajungand pana la inima ceea ce inseamna ca sunt vii.
La parter mai poti vedea statuia lui Kefren – reprezentativa pentru Egipt, ea aflandu-se si pe bancnota de 10 lire. Facuta toata din diorit (cu greu a putut fi sparta de catre hoti la genunchiul stang) te impresioneaza prin precizia cu care a fost sculptata. Sunt totusi 4000 de ani de atunci.
www.ubi.ro/alexandra
www.ubi.ro
http://www.ubi.ro/botez/
Ubi spune:
In alta camera (muzeul are 107 sali si 120.000 de exponate) se afla statuile preotului Rahotep si a sotiei sale Nefrit. Amandoi stau asezati pe scaun, el cu mustata (am inteles ca e singura reprezentare a unui egiptean cu mustata) ea cu coafura gen Cleopatra. Sunt pictati si culorile sunt inca vii. Langa ei sta familia piticului Seneb (un fel de sef peste liliputani) alaturi de sotie si cei 2 copii. Intr-un apendic al camerei se afla o statuie minuscula a lui Keops pe care o poti vedea doar daca ghidul apinde o lanterna.
Si ca sa terminam cu parterul, ghidul a mai luminat si pe Sheikh El Balad , sculptat in lemn si cu ochi de quartz. Dupa cat e de baban, pare ca a fost un om prosper. Ne spunea sa remarcam figura lui atat de relaxata chestie destul de rara in acea perioada. Pai sa vada el relaxare la omul secolului XXI…
Urcam la etaj. Jumatate e inchinat lui Tutankhamon – a carui mormant a fost descoperit intact desi fusese calcat de hoti. Se spune ca faraonul cand venea la putere se si apuca de piramida si de strans comori pentru viata de apoi. Aveau o idee fixa ca dupa moarte spiritul se intoarce si isi cauta corpul. De aceea ii mumificau si ii ingropa cu toate cele necesare. Tut a murit la 18 ani, subit si dintr-o data si cu toate astea a avut mormantul plin de aur. Numai masca si sarcofagul propriu zis erau din aur masiv si aveau 18 kile. Celalte 3 sarcofage si 4 ladite ce adaposteau sarcofagele erau suflate doar… Oricum, de la moartea propriu zisa pana la momentul ingroparii lui in piramida treceau cateva luni caci trupul trebuia imbalsamat cel putin 40 de zile si slavirea mumiei mai dura si ea ceva. Sa inteleg ca in acest timp mesterii aurari se puneau pe treaba? Sub fiecare bandaj, Tut avea o gramada de bijuterii.. Bogatiile descoperite in mormant au facut ca in 1922 tezarul romanesc “Closca cu pui” sa fie detronat de pe locul 1.
Am uitat sa precizez ca deja la etaj am gasit un grup de romani cu o ghida simpatica si destul de citita in acest domeniu. Cum turistii noastri erau complet dezinteresati (probabil ca venisera de la plaja caci erau cam toti in pantaloni scurti) eu am profitat si m-am bagat tot timpul in fata. Am vazut astfel exponatele de aproape. Si tot ea mi-a vandut un pont – o aripa a muzeului putin vizitata unde se aflau mumiile animalelor ce traiau in acea perioada. Pisici, catei, crocodili de 6 m (acum Egipt nu se mai gasesc decat de cel mult 3m) serpi si multe pasari.
Tot la etaj este si Camera mumiilor (intrarea e separata de cea in muzeu si costa 70 LGP). Sunt 8 mumii cea mai batuta de soarta fiind a lui Seqenenre (se pare ca a murit in lupta, departe de locul unde se faceau mumificarile si de aceea pe langa ca are craniul gaurit in 5 locuri are si o pozitie nefireasca a corpului semn ca a agonizat indelung). Cea mai bine conservata este cea a lui Ramses II. Toate au fost gasite intr-o grota, Deir el Bahari aproape de Valea Regilor, ascunse fiind de preoti care se temeau de jefuitorii de morminte. Am avut noroc de o echipa de filmare cu 2 reflectoare imense la lumina carora am putut vedea si unghiile de la picioare ale lui Seti I.
www.ubi.ro/alexandra
www.ubi.ro
http://www.ubi.ro/botez/
Ubi spune:
Dupa 4 ore de hoinareala prin muzeu am simtit ca ma lasa puterile. E adevarat ca si inauntru caldura e insuportabila singurele camere cu aer conditionat sunt cele de la etaj care adapostesc masca si sarcofagele lui Tut. Restul arata ca un muzeu de acum 100 de ani, plin de praf si cu multe exponate pe metru patrat. Am iesit din muzeu, mi-am recuperat aparatul foto si am facut cateva poze in curte. La plecare l-am salutat pe Mariette a carui sarcofag si bust de bronz se afla in curte si i-am multumit ca a avut inspiratia sa stranga toate aceste comori la un loc si sa ni le expuna noua, muritorilor.
Pana la hotel…acelasi slalom printre masini si cateva poze pe malul Nil-ului. Seara am fost intr-o croaziera pe fluviu. Vaporasul se numea “The Pharaohs” si pe langa plimbare si cina ne-a oferit un spectacol de belly dancing si dans mistic al dervisilor rotitori. Dervisii sunt apartinatori ai unei secte sufite din Turcia care prin muzica si dansul lor se elibereaza de legaturile pamantesti si-si demonstreaza iubirea fata de divinitate.
A doua zi am dedicat-o partii islamice a orasului Cairo. Mi-am propus sa vad cat mai multe moschei si sa simt traditia musulmana. Taxiul l-am luat de pe strada si din pacate am fost putin nepregatita. Ii spuneam soferului ca vreau sa merg la Ibn Tulun si el se uita la mine cu ochi maaari. De unde sa stiu ca in limba lor de pronunta AbTalan. Ne-am oprit langa primul politist si acela ne-a descurcat.
Paranteza: pe strazi, cam din 10 in 10 m se afla o patrula de politie, armata si civili inarmati cu pistol mitraliera. Unii stau in gherete fixe la colt de strada, altii se plimba prin multime. Turismul e de pret la ei in tara si nu-si permit sa isi trateze altfel aceasta bogatie. Din ce am remarcat toti stiu ceva engleza si te pot ajuta la nevoie.
Dar nu stiu cum, soferul meu nu pricepea ca eu vreau sa vizitez moscheea Ibn Tulun si pana m-am facut inteleasa ajunsesem deja la Sultan Hassan si Al Rifa’i. Sunt una langa alta, despartite de o alee mica si umbroasa, la poalele Citadelei si un pic cam departe de destinatia mea.
Cairo e supranumit “orasul cu 1000 de minarete”. De altfel, oriunde ai privi rasar in fata ta o gramada de moschei. Am platit intrarea la cele 2 (12 LGB fiecare) si am intrat in prima indrumata fiind de polititul de serviciu. Auzise de Romania, stia de Hagi si imi spunea ca sunt foarte frumoasa (paranteza: in Cairo, daca esti straina, poti sa fii “muma padurii” ca pentru ei esti o mina de aur si nu-i doare gura sa te vrajeasca. La final iti cer bacsis cu mana lung intinsa). A trebuit sa ma pozez cu cele 4 morminte existente inauntru (ca asa insista politistul si era bine sa nu-l jignesc) si am multumit cerului ca sunt teafara la lumina zilei – eram singurul turist in tot complexul.
Moscheea Sultam Hassan a fost mult mai atragatoare. Se intra printr-un labirint de coridoare in curtea principala. In centru se afla fantana (sahn pe limba lor – e locul unde se spala pe picioare inainte de a se duce la rugaciune)si in cele 4 laturi ale curtii interioare erau 4 nise. Aici veneau pe vremuri invataceii sa studieze cele 4 rituri ale islamului sunit. Fiecare intrand are covoare pe jos, iar pe perete sunt sapate pasaje din coran.
www.ubi.ro/alexandra
www.ubi.ro
http://www.ubi.ro/botez/
Ubi spune:
Urmatoarea etapa este cautarea pe harta a moscheii Ibn Tulun. E cea mai veche moschee din Cairo si cea mai mare. Harta pe care o am nu e foarte completa. Reda principalele strazi cu numele intreg iar pe celelalte doar ca forma si poate nici atat daca nu sunt suficient de interesante. Cu aceasta harta in mana reusesc sa ma ratacesc putin. Nu foarte mult dar suficient cat sa iau pulsul cartierului. Din strada principala, asfaltata si prezenta pe harta mea se fac mii de stradute intortocheate si prafuite. Ma simteam ca in Bucurestiul anilor 1700. Se vand oua si carne direct din strada. Halci de carne si carnati stau atarnate in “vitrina” la 40 de grade. Ciocolata, pasari vii, paine, suc de fructe …toate aduse de comercianii ambulanti cu bicicletele. Copii se joaca prin praful si ruinele caselor care s-au daramat de batranete. E atata mizerie ca nu iti vine a crede. Merg sigura pe mine desi nu stiu daca directia e buna – e bine ca localnicii sa nu te simta ca esti derutata. Am intrebat pe o mamica cu 2 fete daca merg bine pe strada aceea dar eu in engleza si ea in limba de bastina…a fost mai greu. Numele strazii e in araba asa ca nu stiu nici macar cam pe unde ma aflu. In final, am ajuns langa un obiectiv turistic a carui placuta bilingva ma anunta ca sunt la palatul Amir Taz. Politia imi controleaza bagajul, ma intreaba din ce tara sunt si imi ureaza bun venit. Scot hartiile si incep sa citesc despre palat. De mine se apropie o tanara care ma intreaba in engleza daca caut pe cineva sau sunt turist. Se mira cand vede cat de pregatita sunt si ce de informatii am despre acest palat. Ii spun ca sunt luate de pe internet si ea se mira dar ma lasa sa vizitez singura palatul.
Am avut noroc de un grup de elevi arabi veniti in vizita si cu care am explorat camerele palatului. Este o cladire veche, construita initial de catre un cuplu de tineri casatoriti in 1352. El, Amir Taz de fericire ca s-a insurat cu fata sultanului a construit o casa. Din pacate nu s-a bucurat de ea prea mult, cazand victima unor conspiratii care l-au fortat sa plece in pribegie. In secolul 19 a fost scoala de fete. Acum e intrata in circuit turistic si vad ca s-au apucat de renovari. Are o gramada de camere si culoare, unele din ele circulare care te fac sa te intorci de unde ai plecat. Urci scari suspendate, mergi pe terase, cobori prin alte nise…totul e un labirint romantic. In fata iti apar usi mari, cu clanta cocotata de te inalti pe varfuri sa ajungi la ea. In concluzie, palatul mi-a placut in mod deosebit si mi-am dorit pentru o secunda sa am si eu o astfel de casa. La parter nelipsita fantana incastrata in marmura, un havuz cu apa limpede pentru racorirea picioarelor.
Cand plec din palat, o intreb pe tanara care stia engleza in ce parte sa o iau spre Ibn Tulun. Imi spuna ca la capatul strazii sa fac dreapta si sa merg tot inainte. Ei, macar acum stiu sa ma orientez si eu pe harta.
Moscheea Ibn Tulun e mare, e ca o cetate. Strazile ce o inconjoara sunt inchise traficului si ca pieton o poti porivi nestingherit deafara. E construita in anul 879 si de atunci sta semeata in soarele Egiptului. Are aceeasi forma ca si celelalte: o curte interioara cu fantana in mijloc. Lateralele sunt sprijinite de coloane si la umba lor te poti ruga descult si nestingherit.
www.ubi.ro/alexandra
www.ubi.ro
http://www.ubi.ro/botez/
Ubi spune:
Ca si turisti eram eu, cativa elevi cu profesoara lor si o tanara italianca pe care am invitat-o cu mine in turla minaretei (se deschie contra unui bacsis suplimentar). Era stewardesa si venea pentru prima data la aceasta moschee desi in Cairo a fost de mai multe ori. Spunea ca timpul cat sta in oras intre 2 zboruri prefera sa-l petreaca la hotel din cauza caldurii. M-am bucurat ca am o partenera de hoinareala si i-am propus sa mearga cu mine la casa Gayer-Anderson. A acceptat caci nu stia cu ce sa-si omoare timpul pana la sosirea taxiului comandat de ea din timp. Casa Gayer Anderson e acum muzeu. Din curtea moscheei ajungi chiar la intrarea in ea. Nu a fost tot timpul asa, dar autoritatile s-au hotarat sa darame casele mici si darapanate care umbreau falnica constructie. In 1937, un medic englez a unit 2 casute vechi si ele de 400 de ani, printr-un pasaj . A obtinut astfel cea mai frumoasa si mai bine conservata casa din Cairo. Nu stiu exact cate camere are dar stiu ca am vazut cel putin 3 dormitoare personale, alte cateva pentru oaspeti ca sa numai zic de camerele de recreere, si biblioteca. Exista chiar si cateva spatii destinate exclusiv femeilor, camere ce au geamuri Mashrafeya (parca sunt facute la traforaj cu un model foarte des, prin care femeile pot privi afara fara sa fie vazute). Ciudat, ghidul ne spunea despre femeile din casa lui Anderson dar tot el ne reamintea (devenise enervant prin reperate!!!) ca doctorul avusese relatii pedofile cu servitorul nubian (populatie din Egiptul de Jos, mai inchisa la culoare, chiar negru) din casa sa. Multe din desenele de pe pereti il reprezentau pe acest pusti. In fiecare dormitor, alaturi de patul stapanului era si cel al servitorului. Si cu toate astea, Anderson avea o sotie frumoasa care ramasese in Anglia impreuna cu baiatul lor. Terasa casei este impresionanta prin multimea de paravane in stilul geamurilor mai sus amintite, numai ca de data aceasta ele se numesc Mashrabeya datorita spatiului special conceput pentru racirea bauturilor. Mi-a mai atras atentia camera in care nasteau femeile. Acum e plina de scaune de diverse dimensiuni cu o mica scobitura in sezut (daca stau sa ma gandesc bine, si eu cand am nascut-o pe Alexandra am stat pe un asemenea scaunel).
Paranteza: Poti sa ai cate neveste vrei, in Egipt nu e interzis. Singura conditie este ca ele sa locuiasca in case separate. Multi dintre localnici nici nu vor sa auda de asa ceva. Pentru ei si intretinerea unei singure neveste si vreo 2 –3 copii este mult.
M-am intors la hotel si dupa odihna de la pranz am pornit-o catre palatul Manial. Se afla chiar pe insula noastra – Rhoda. Cu aceeasi harta sumara, am reusit sa incurc strazile si sa ajung in final la un KFC unde am mancat meniul traditional cu file de pui, cartofi prajiti si Pepsi rece ca gheata. Mi-a fost frica sa incerc meniurile lor traditionale (am inteles ca sunt grozave) pentru ca restaurantele lor aratau neprimitor si eu eram singura. Si la racoarea KFC-ului am cercetat mai indelung problema si am ajuns la concluzia ca sunt de fapt la nici 50 de m de intrarea in palat. Palatul a fost construit de Mohamad Ali la inceput de secol 20. Sotia ii era frantuzoaica si absolut superba atat cat am vazut-o in tablouri. Complexul contine o moschee, un muzeu de zoologie, parcul cu arbusti exotici si casa propriu-zisa. Parcul din pacate era in refacere asa ca am vizitat doar restul. In casa am beneficiat de faptul ca sunt turist strain si deci posibil bacsis la orizont. Am vizitat toate cotloanele iar cei 2 ghizi m-au invitat sa ma asez pe scaune si canapele desi era interzis. Le-am explicat ca nu doresc, ca am respect fata de patrimoniu dar ei insistau sa-mi faca poze cu aparatul foto. De fapt, asta cu facutul pozelor intra in natura lor caci la sfarsit iti cer cu nonsalanta bani chiar daca tu nu doreai poze (vezi moscheea Al Rifa’i unde nici acum nu stiu langa ce catafalce m-am pozat). Si acest palat e impresionant prin obiectele de pret expuse, prin linistea si racoarea pe care o emana. Pe geam vezi palmieri, in fata ai o ceasca de cafea la nisip…si deja e paradis.
Seara zilei de joi am petrecut-o in partea frumoasa a Cairo-ului, adica cartierul Heliopolis si CityStars Mall. Dupa atata saracie si mizerie, meritam sa-mi clatesc ochii.
www.ubi.ro/alexandra
www.ubi.ro
http://www.ubi.ro/botez/
Idaira spune:
Nu pot decit sa-ti multumesc pt incursiunea virtuala oferita..n-am vizitat Cairo(inca) dar descrierile facute de tine sint mai mult decit amanuntite..frumos descrise si chiar pe alocuri mai aruncai un sambure de umor..
Mai scrie..... si pune poze...
valentinag spune:
Foarte frumos Ubi,mai astept relatari!
Ma gandesc ca ar fi trebuit sa faci subiect separat.
"La vita e bella"
poze