ajutati-ma daca puteti...(2)
Raspunsuri - Pagina 25
sanziana72 spune:
La multi ani Antonia! Sa cresti mare si sanatoasa si fericita! Ma bucur ca pana la urma lucruri s-au mai aranjat.
Sanziana & Marina (03/10/2004)Cand s-a nascut Marina... Varsta Marinei
"We can do no great things - only small things with great love." ("Nu putem face lucruri mari – doar lucruri mici cu multa dragoste.")Mother Teresa (1910 - 1997)
gianina_calu spune:
La muti ani si sa va traiasca minunea, sa va bucurati de ea, sa fie sanatoasa si voinica, nu conteaza greuteta, ci vioiciunea si fericirea !
va dorim tot ce va doriti si speram ca ati avut o petrecere frumoasa!
naty_blondy spune:
Va multumim mult de urari,dar din pacate nu avem vesti prea bune...taticul Antoniei,chiar de ziua fetitei,a facut un scandal monstru,a sarit chiar la bataie la mine si chiar si la mama lui,eu fiind cu Antonia in brate.Motivul:nu am fost de acord sa aduca unul dintre prietenii lui de sprit,la motul fetei,stiind foarte bine ca trebuia sa ne gasim doar in familie sa stam linistiti si atat,fara nimeni altcineva,cu atat mai putin vre un betivan de a lui.dupa tot scandalul pe care l a facut exact la 1 fara 25,cand am nascut o pe Antonia,a plecat,si a inchis telefonul,si n a mai venit decat la 12 noaptea beat si s a culcat.deja petrecerea se terminase,iar eu eram prabusita,nu puteam sa cred ca s a putut intampla asa ceva...
A reusit sa strice prima onomastica din viata fetitei noastre...
de doua zile nu vorbesc de loc cu el,de fapt si aseara a fost plecat si a venit la 7 dimineata,normal ca beat..
de data asta chiar mi s afacut lehamite,ptr ca asa ceva chiar nu credeam ca este in stare sa faca...
sunt in stare de soc si acum,stiu ca trebuie sa merg innainte,ca si pana acum,ptr.fetita mea dar acum ,sincer cu el nu vreu sa mai am de a face..totul a fost pana mi a afectat copilul,eram dispusa sa accept orice ptr.copil,sa fie fericita,dar in momentul in care pe el nu l a mai interesat de copil,ptr.mine nu mai exista...
as avea mare nevoie de sfaturile voastre.eu as vrea sa plec la mama innapoi,sau as putea ramane aici,dar asta inseamna sa l vad,chiar daca nu am nici o treaba cu el..si n as putea..nu pot sa cred ca am luptat atata timp degeaba,sa ajung la mai rau...
va pup si astept parerile si sfaturile voastre.
simmonna spune:
Deci sa recapitulam: a vrut sa dea in tine in timp ce erai cu fetita in brate si a "sarit la bataie chiar si la mama lui".
Cred ca ar fi bine sa-ti recitesti si primele postari de la inceputul acestui subiect.
Pe urma fa un exercitiu de imaginatie: avand in vedere antecedentele cum te vezi alaturi de omul asta la urmatoarea aniversare a fetitei tale?
Si dupa ce faci si exercitiul asta, daca inca mai ai nevoie de vreun sfat de la noi....spune-ne.
escu spune:
Eu zic ca primul lucru pe care ar trebui sa-l faci este sa-ti cauti un servici, sa nu mai fi dependenta financiar de el. Abia atunci iti vei raspunde singura la intrebarea "Sa-mi petrec viata alaturi de un betiv? Da sau nu?"
La multi ani piticei tale! Ai grija sa-i oferi o viata lipsita de traume familiale. Tu esti cea care ii poate asigura linistea.
paky spune:
buna naty
sa-ti traiasca Antonia, sa fie sanatoasa. dar si tu pe langa ea.
eu am urmarit povestea ta de la inceput. e o poveste trista dar dupa parerea mea tine de tine sa o inveselesti.
nu stiu daca-ti mai aduci aminte, atunci cand am venit la tine la spital (cand s-a nascut antonia) eram si eu insarcinata. acum sunt mamica, am un baietel de 4 luni, si sunt mai fericita ca niciodata. probleme sunt (fiecare familie are) dar daca nu se pot rezolva atunci trebuie sa te gandesti la copil in primul rand.
nu vreau sa te judec sau sa te superi dar din cate stiu tu intotdeauna ai depins financiar de tatal copilului. si inainte si acum, iar asta nu e bine.
eu de ex. mi-am angajat o bona la copil (si are 4 luni) si m-am intors la serviciu. mi-as fi dorit si eu sa stau acasa sa-mi cresc eu copilul dar nu se poate. nevoile sunt mari, tentatiile de asemenea. sunt si am fost intotdeauna dependenta financiar daca pot spune asa. bineinteles ca si banii mei merg in casa langa cei ai sotului dar daca s-ar pune problema separarii atunci nu mi-e frica din acest punct de vedere.
asa cum a mai spus cineva mai sus trebuie sa-ti cauti un serviciu. tu ai un m,are avantaj, mama ta poate sa stea ea cu copilul. nu multe mamici au acest atu. locuri demunca in galati sunt si se castiga binisor. ai avea un venit, a casa unde sa stai (la mama ta) si atunci tatal antoniei poate sa faca ce vrea. in cazul in care cere in instanta tutela copilului nu o mai poate castiga (asa cum ar putea s-o faca acum. eu am o cunostinta care a pierdut copilul in fata sotului si e foarte trist). asa ca in loc plangi si sa stai la mana lui mai bine iti iei inima-n dinti cum zice romanul si treci la treaba. ai internet, pe bestjobs sunt zilnic anunturi. ai numai de castigat.
eu in locul tau asa as face.
multa sanatate va doresc.
naty_blondy spune:
Dragele mele va multumesc ptr.sfaturi,PAKY te salut din nou si pe tine,iti multumesc inca o data ca ai fost alaturi de noi,inca de la inceput...insa problemele nu sunt chiar asa usoare precum par...mama mea lucreaza de dimineata pana la ora 5 dupa amiaza,nu stiu cum ai inteles tu draga Paky,ca ea ar putea sta cu fetita mea, iar eu nu ma duc la munca...cat despre un servici in ziua de azi,iar nici nu se poate discuta, ca e foarte greu,dar repet,chiat daca ar fi prin absurd sa mi gasesc ceva n as avea cu cine sa las fetita,iar o bona mi ar lua probabil,cat as castiga la acel servici..le am tot sucit si le am invartit...uffff...dar sper sa gasec totusi o solutie...
Cat despre tatal copilului,ce sa va spun?tot nu vorbesc cu el si nici nu am de gand prea curand...macar pana nu voi gasi o solutie buna,mai ales in favoarea fetitei...
va pupim!
oana1177 spune:
buna Naty,
imi pare rau de povestea ta, insa, cum spuneau si celelalte fete, depinde de tine s-o inveselesti
imi imaginez ca e f greu sa gasesti un serviciu, insa nu imposibil; cate mame nu-si cresc copilul/copiii singure, lucrand si neavand nici un sprijin???
tu o ai pe mama ta, poti sta in casa ei si poti duce copilul la cresa; o sa fie greu, insa mie situatia ta actuala mi se pare infernala; sa stai la mana unor oameni doar pt ca este mai comod??? atunci trebuie sa-ti "asumi" soarta trista
ai ales sa faci un copil; ce-i oferi tu??? tu te multumesti cu firimituri dar ce o inveti pe fata ta??? ce exemplu ii dai??
scuza-ma ca sunt asa dura, insa imagineaza-ti ca intr-o zi el sau parintii lui te trimit la plimbare; ce faci atunci????
nu poti astepta o viata intreaga sa te ajute altcineva; ai un copil, responsabilizeaza-te!!!! nu mai cauta tot felul de scuze si nu mai astepta mila altora!
naty_blondy spune:
Draga OANA,stiu ca ai perfecta dreptate,dar crede ma ca nu stiu incotro sa o apuc mai intai!!!Sunt total dezorientata!!Si nici nu vreau sa credeti ca mi tot caut scuze,oare credeti ca mie imi place sa traiesc in aceasta agonie de atata timp?Credeti ca n as vrea sa pun si eu capul pe perna seara,si sa pot adormi linistita,cu siguranta zilei de maine?
Sa speram ca tot raul e spre bine!!!! Multa sanatate va doresc!!!
oana1177 spune:
quote:
Originally posted by naty_blondy
Draga OANA,stiu ca ai perfecta dreptate,dar crede ma ca nu stiu incotro sa o apuc mai intai!!!Sunt total dezorientata!!Si nici nu vreau sa credeti ca mi tot caut scuze,oare credeti ca mie imi place sa traiesc in aceasta agonie de atata timp?Credeti ca n as vrea sa pun si eu capul pe perna seara,si sa pot adormi linistita,cu siguranta zilei de maine?
Sa speram ca tot raul e spre bine!!!! Multa sanatate va doresc!!!
naty_blondy
Draga Naty,
parerea mea e ca ar trebui "sa profiti" cat inca mai stai la socrii si deci ai ajutor cu copila; ai putea sa-ncepi sa-ti cauti de lucru; poti incepe prin a merge la fortele de munca, trebuie sa te indrume cineva;
odata intrata in ritm -adica lucrand, iti va fi mai usor; sa presupunem ca nu-ti place f multe mult primul job, nu-i nimic, tragi tare si cand capeti ceva incredere cauti altul
nu se poate sa stai asa, esti tanara si mai ales, esti MAMA!!! trebuie sa gandesti "pe termen lung", nu doar la ziua de maine; deocamdata fetita ta e mica, nu are nevoie de prea multe insa in curand va incepe gradi, scoala... ce-i oferi atunci???
in plus, timpul trece, te trezesti in strada sau mai rau, dupa 10-15ani de "nu se poate, nu stiu ce sa fac, ajutati-ma" iti dai seama ca n-ai facut nimic, ca nu ai nimic; stabilitate, o pensie, NIMIC
MOBILIZEAZA-TE!!! nu-l mai tine pe "NU SE POATE, E GREU" in brate, esti tanara, se poate f bine, trebuie doar sa vrei
daca nu te gandesti la tine, gandeste-te la copila ta, ea nu are nici o vina ca a venit pe lume, e RESPONSABILITATEA TA asa ca, ASUMATI-O!!!
Oana