adolescenta extrema

elena d spune:

quote:

---

Originally posted by maggmt

Modul acesta de comunicare este total nou pentru mine, imi pare rau ca devin usor incoerenta, sau probabil ca spatiul nu-mi permite sa exprim prea multe din gandurile mele.

Ma refer la modul in care sa privesc eu viitorul fiicei mele mari, in contextul existentei copilului, in asa fel incat ele doua sa sufere cat mai putin, deloc daca se poate.

Speram sa aflu de la voi despre experiente similare. Cum au evoluat fetele care au nascut copii la varste atat de fragede; cum au reactionat copilasi care au crescut alaturi de o sora care le era de fapt mama; ce ar trebui sa fac eu in plus, fata de de grija de a le creste si ocroti. Acestea sunt zbaterile mele, dar cuvintele sunt cam putine pentru noianul de intrebari pe care mi le pun zilnic.

---

este evidenta grija ptr. copilul tau.
in situatia asta iti pui o mie de intrebari si incerci sa gasesti citeva sfaturi, e normal, dar nu ar trebui sa te macine atit de mult rasucirea pe toate fetele a situatiei actuale.
te obosesti f. mult din p.d.v. psihic si mai degraba ar trebui intrebata fiica ta ce rezolvare are ptr. situatia creata.
daca ai transferat - oficial - responsabilitatea cresterii copilului asupra ta, consider ca ai ajuns si la momentul in care sa stii exact cum sa te comporti, numai ca, probabil, esti prea toleranta si ingaduitoare fata de familie.

Lemoni spune:

Draga maggmt greseala ceea mai mare pe care o facem toti in viatza este ca ne gindim mereu la viitor sau trecut si nu traim prezentul!
Am citit undeva si nu imi amintesc unde dar iti scriu pe scurt povestea lui: a muncit toata viata sa aiba o casa frumoasa un servici bun si o famile fericita sa nu duca lipsa de nimic, mereu sa gindit numai la viitor.
Intr-una din zile a avut un accident si a ramas paralizat,a pierdut servicul a pierdut casa si bineinteles familia sa destramat, ce a regretat cel mai mult ca in zilele cand era sanatos nu a trait prezentul pt ca atunci isi neglija famila cu orele care trebuia sa stea la servici nu a cheltuit bani pt concediu pt ca ii trebuiau mereu la altceva si nu a facut ce si-a dorit atunci cand era in putere.
Povestea lui pe mine m-a pus pe ginduri si incerc cat pot sa traiesc momentul(atit cat pot ca de naravul nu se schimba asa de usor)asa si tu bucurate de fete si fi sigura ca DD le v-a avea in grija si le va ocroti mereu.

lgireada spune:

Cunosc un astfel de caz. Adik o bunica care si-a infiiat nepoata, deoarece fiica ei ra studenta la inceput cand a avut o fetita. Acum, dupa circa 6-7 ani: copilul acela e la bunici, lumea din jur evident barfeste, el nu stie originea, nu stie care e mama lui adevarata, nu intelege de ce are o mama atat de batrana (bunica lui), etc. Sunt numeroase probleme. Mama copilului si-a refacut viata, s-a casatorit, a facut un copil cu sotul ei. Dar despre celalalt copil - greseala nu mai vrea sa auda nimic... Concluzie : dezastru!
Parere proprie: nu trebuia sa infiiezi acel copil, o ajuti pe fata ta oricat, dar ea e mama copilului si nu tu!

Liliana
http://pg.photos.yahoo.com/ph/lgireada/my_photos

Porumbita spune:

si eu cred ca ati gresit ca ati infiat copilul... tii prea mult cont probabil de ceea ce zice lumea din jur...

nu te supara, dar barbatul cu care va fi fiica ta (prin casatorie sau nu) nu trebuie mintit.. trebuie sa stie ca ea are un copil... si dc nu e in stare sa accepte asta nu e potrivit pt ea....

voi la sufletelul ala mic va ganditi? de aflat va afla sigur cine ii e mama... cum se va simti el cand va vedea ca nu sta la mama lui si ca aceasta eventual are si alti copii?

faptul ca fata nu s-a opus la adoptie: ori s-a gandit ca e singura varianta posibila pt ea, sa faca asa cum spuneti voi, ori e extrem de inconstienta si iresponsabila (ceea ce nu imi vine sa cred, pt ca i-ar fi fost ff usor sa aleaga avortul);

in plus tatal copilului si familia lui sunt prezenti in viata bb-ului?

ai cerut cazuri similare... o sa iti vb de o colega de lui fratemiu... a facut copil la 17 ani si ceva... a ascuns ca e insarcinata pt ca il iubea pe tip si pt ca vroai copilul ala... cand s-a aflat presiunea a fost enorma... cei de la liceu (liceu cu renume in Bucuresti), vecini de bloc, parinti, rude... parintii au hotarat pt ea sa dea copilul spre adoptie... tipa a amenintat ca se sinucide daca ei fac asta...parintii baiatului o faceu curva si ca distruge viitorul odorului... tipul statea efectiv si nu avea nici o atitudine... fratelei ei (mai mare cu cativa ani) a fost singurul care a sustinut-o....
Aproape de termen a fost un consiliu la scoala, daca sa o exmatriculeze sau nu (nici nu vreau sa ma gadesc, o cancelarie plina de degetea acuzatoare si moraliste si ea singura pt ca parintii au refuzat sa vina...) salvarea ei a fost bunicii din partea tatalui.. bunicasa a venit la consiliul ala, i-a facut albii de porci pe toti in frunte cu directorul si a amenintat ca ii da in judecata daca o exmatriculeaza sau daca exista represalii...
si au luat-o pe tipa la ei (dupa ce a fost o cearta zdravana in familie); tot bunica s-a dus si a vb si cu tatal copilului... nu stiu ce i-a zis dar cert e ca nu a mai ramas spectator pe margine...
a fost emotionant pt ca la maternitate cand a nascut a venit in vizita toti colegii din clasa ei si colegii din clasa lui...

ca sa nu ma mai lungesc... bunicii au ajutat-o neconditionat pana la terminarea liceului (timp in care nici parintii ei si nici ai baiatului nu au venit sa vada bb); tatal copilului venea extrem de des in vizita (si a recunoscut copilul)... ca studenti au lucrat amandoi si s-au ocupat de copil impreuna chiar dc ea locuia la bunici si el cu ai lui... nu s-au casatorit (unu cu altul) dar au ramas buni prieteni... ambele seturi de bunici au vazut bb-ul abia cand acesta avea mai mult de un an si jumatate (si asta tot ca urmare a insistentelor bunicii);

acum 2 ani fratemiu a fost la nunta ei, a fetei... bb e acum un baietel voinic... tatal bbului e casatorit si are inca 2 copii dar are relatii ff stranse cu el..

marcellinna spune:

Porumbita, daca as putea i-as pupa pe amandoi obrajii pe bunicii fetei aleia.

SSerafiotti spune:

Mda, grozav de 'emotionant'...doua clase la maternitate sa se uite ca la urs la eleva cu sugar, eventual sa ia exemplu. Daca era vorba de concertul de pian al unui coleg superdotat nu se mai imbulzeau atata. Circul de pe lume.

Bineinteles ca singura atitudine acceptabila fata de copila insarcinata este una de disponibilitate, bunavointa, dar de aici si pana la a prezenta astfel de fapte intr-o lumina de 'glamour' e cale lunga.
Nu exista nimic seducator, chic si comme il faut intr-o sarcina rasarita pe la mijlocul liceului. 'Emotionant' ca au venit copiii cu clasa, ca si cum colega ar fi avut apendicita...mai degraba dincolo de parodie! Doar ca nu si-a pus o bandana in frunte, pe care sa scrie, asa cum pe cingatoarea lui Muc cel Mic scria '7 dintr-o lovitura', 'I had underage sex and I ruined 7 people's lives: my own, my baby's, my boyfriend's, and our two sets of parents'' In rest, ridicolul e acelasi.

O scoala care le organizeaza elevilor lectii despre cum se face sex si ce metode contraceptive exista fara a le specifica importanta vitala a unui context adult si moral pentru activitatea sexuala nu are autoritatea sa exmatriculeze pentru ca elevii aplica ce au invatat in scoala insasi.

Totusi, retragerea din an e de bun simt. Scoala este scoala, nu infirmerie, nu maternitate, nu grup de sprijin prenatal. Si trebuie sa ramana scoala, de obrazul acelor elevi care inca o respecta ca atare.

Iata consecintele vii ale incontinentei sexuale la varste aberante si ale istericalelor 'fac copil cu orice pret!': doua perechi de parinti innebuniti de felul in care si-a taiat craca de sub fund copilul lor cu copil; niste bunici care, la varsta sederilor la Govora, trag ponoasele sexualitatii precoce a nepoatei; un biet baietel care ar trebui sa stea linistit ca parintii lui (pfuaa! bineinteles!) s-au despartit, dar wait, 'sunt foarte buni prieteni' (no comment)...baietel care vede cum tatal lui face alti copii cu alta femeie si traieste cu ei si cu ea in casa, nu cu el, si cum mama lui se casatoreste cu alt barbat, urmand sa-i plodeasca si ea alti frati vitregi cu care el se va intelege sau nu.

Prea multe mizerii care nu se cad pentru a mai aprecia 'emotionantul'. Sorry.

bird70 spune:

Esti extrem de subiectiva. Cum poate un copil sa distruga viata parintilor si a bunicilor? O sarcina la varsta asta nu este ceva de dorit dar daca apare trebuie luata ca o incercare. Viata ne pune multe piedici cateodata dar trebuie sa tinem capul sus si sa ne straduim sa facem ce putem sa indreptam situatia. Tu care nu ai avut un copil la varsta frageda esti atat de pornita si crezi ca stii atat de bine despre 'nenorocirile' pe care le produce, mult mai bine decat mine care am fost un copil facut la sfarsitul adolescentei si am un copil facut la sfarsitul adolescentei. Si nimeni din familia mea nu se considera altceva decat fericit de cum au evoluat lucrurile. Fericirea este o stare de spirit si nu are de-a face cu posesiunile materiale sau cu gradul in care viata a evoluat comparativ cu asteptarile lumii.


Scoala este scoala si atat timp cat fata merge la ore si invata nu ar trebui sa existe nici o problema. Daca scoala nu este infirmerie atunci ar trebui exclusi toti elevii cu probleme de sanatate, ca vezi Doamne nu e grup de sprijin pentru imperfectiunile unora .


2 perechi de parinti innebuniti de 'ce o sa zica lumea', ca daca le pasa de copilul lor si de viitor atunci nu abandonau fata. Nu poti sa pretinzi ca iti pasa de copil si sa nu fi acolo sa-l ajuti. Ce fac ei e circ ieftin pentru 'lume'. Nimic pe lumea asta nu m-ar face sa-mi abandonez copilul care are nevoie de mine, si daca m-ar arata cu degetul toata lumea pe strada si daca m-ar trata ca pe un gunoi, tot as merge cu capul sus alaturi de copilul meu.


Niste bunici in fata carora imi scot palaria , care au ales nepoata lor impotriva tuturor 'desteptilor' care s-au gasit sa o judece si sa o condamne. Poate au sacrificat Govora pentru o vreme (fata s-a maritat si a plecat de acasa) dar sunt sigura ca a meritat.


Parintii se pot desparti si daca au mers ca la carte pana atunci. Chiar daca s-au casatorit si au facut copii dupa ce au avut carierele aranjate, casa si masina. Se poate intampla in orice familie. Atata timp cat parintii raman civilizati si copilul creste intr-o atmosfera calma si se simte in siguranta va fi ok. Nu este perfect dar poate fi mult mai rau.

SSerafiotti spune:

'Esti extrem de subiectiva. Cum poate un copil sa distruga viata parintilor si a bunicilor?'

Nu inteleg daca aici te referi la fata sau la bebelus.
Sa spunem ca te referi la fata.
DA, sunt cazuri in care familia investeste enorm in copil, iar copilul isi baga picioarele. Viata acelor oameni este de multe ori distrusa, intotdeauna afectata. Nu de alta, dar cu un copil in puscarie, la dezintoxicare, fara pregatire/studii macar cat sa-si asigure existenta, in concubinaj cu vreun abuzator, nu mai poti sa iti vezi de viata ta ca si cum nimica nu ar fi. Aproape la fel se intampla si cand copilul iti vine cu copil (si, surprise, tu esti norocosul provider pentru amandoi...sau amantrei, daca dragostea cu nabadai intre liceeni continua la fel de dezarmant).

Sa spunem ca te referi la copil.
(Nota bene- eu nu am sugerat ca bebelusul ar fi distrus viata parintilor, ci fata. Un bebelus nu se cere nascut, el este responsabilitatea altora.)

Tu ai fi mai putin subiectiva, sugerand ca venirea lui nu poate distruge/afecta grav vietile parintilor si bunicilor mamei?

Ti se pare ca exista mai multe cazuri de familii care considera ca viata le-a fost grav afectata de faptul ca fata lor a facut un copil intr-un moment in care nu se putea intretine nici pe ea, daramite copilul, sau mai multe cazuri de familii care au sarit in sus la auzul vestii ca vor intra la stapan, si carora li s-a parut o oportunitate extraordinara? Cred ca aici ai raspunsul, fiindca sa ne contrazicem aiurea in baza unor sentimentalisme partizane e o pierdere de vreme pentru amandoua.
Ca dupa aceea indragesti copilasul e alta treaba. Viata ta a fost deturnata de la interesele si preocuparile tale, ti-a fost pur si simplu ocupata fortat de un copil care nu se gandeste nici la tine, nici la nimeni (daca s-ar fi gandit ar fi asteptat pana la varsta adulta sa aiba relatii sexuale neprotejate corect) si tot ce stie sa faca este sa iti puna tie sugarul in brate. Odrasla nu e capabila sa castige nici banii de pe un pachet de ceai sau zahar, dar produce copil care necesita ingrijire de zeci de milioane pe luna. Viata cui ar putea fi schimbata in bine? In nici un caz a unor parinti care nu si-au cumparat inghetata de 3 ani ca sa plateasca meditatii. Please.

Eu una cunosc/aud/observ/citesc (despre) muuult mai multe cazuri in care nasterea unui copil la adolescenta a dus la afectarea echilibrului intregului mediu familial al tinerei mame. Daca tu ai fost un caz rarissim, norocos si fericit nu cred ca te poti baga la inaintare la infinit pe post de regula. Cazul tau este exceptia.



'O sarcina la varsta asta nu este ceva de dorit dar daca apare trebuie luata ca o incercare. Viata ne pune multe piedici cateodata dar trebuie sa tinem capul sus si sa ne straduim sa facem ce putem sa indreptam situatia.'

Ba trebuie luata ca o asumare a responsabilitatii. O 'incercare' este o palma gratuita a sortii, fara ca tu sa fi facut ceva sa o generezi. O 'incercare' sunt, de exemplu, bubele lui Iov cel drept din Vechiul Testament. Spre deosebire de asta, methinks there is something that causes pregnancy! Si nu, nu e 'viata'!!! Ghici ce-o fi?!



'Tu care nu ai avut un copil la varsta frageda esti atat de pornita si crezi ca stii atat de bine despre 'nenorocirile' pe care le produce, mult mai bine decat mine care am fost un copil facut la sfarsitul adolescentei si am un copil facut la sfarsitul adolescentei.'

Acesta e un nivel de discutie prea jos pentru oricare din noi doua. Perfect adevarat, nu am avut un copil la varsta frageda. Iar daca ma consideri pornita, e treaba ta, nu ma bag. Nu pot si nici nu doresc sa combat toate parerile care nu ma complimenteaza.
Dar nu te apuca sa imi spui ca eu cred ca stiu 'cum e' mult mai bine decat tine. Nicaieri nu am afirmat asta. Nici nu stiam ca aveai sa scrii aici. Nici la acest subiect, nici la altele nu am facut aceasta comparatie intre noi. Si iti explic si de ce.
Ei bine, pentru ca de-ati fi fost voi tot neamul facuti la adolescenta de pe vremea lui Stefan cel Mare, si de-ar fi fost neamul meu facuti toti in vecinatatea menopauzei tot din timpuri imemoriale- tot nu ar fi avut vreo relevanta pentru 'cine stie mai bine decat cine' in acest context.
Eu inteleg ca aici opunem argumente, nu ne disputam dreptatea in baza a cu ce 1-2 exemple personale putem veni noi. Pentru ca daca la atat se reduce totul, la 'eu stiu mai bine pentru ca eu am avut copilul la adolescenta si tu nu!', eu, draga mea, ma retrag si te las pe tine sa ai ultimul cuvant cu brio. Nu ma deranjeaza!
Totusi, daca doresti sa opunem nu argumente, ci exemple concrete, atunci ne apucam de statistica. Nu imi poti inchide gura cu cazul tau, care e unul la nu stiu cate, in vreme ce cazurile disperate si dezastruoase curg. Nu e suficient! Ca tu ai avut BAFTA CHIOARA SI NOROCUL FANTASTIC sa ai niste parinti care te-au crescut cu tot cu copil, te-au tinut la facultate, ti-au cumparat casa (asa scriai altundeva), in tot acest timp lasandu-ti si satisfactia orgoliului, neimpunandu-si deloc punctul de vedere in cresterea copilului, desi potrivit aportului ar fi avut dreptul cu varf si indesat sa o faca- este o EXCEPTIE, intelegi? Nu poti impinge ca idee mainstream ca vai ce minunat si ce walk in the park este sa ai copii din flori la adolescenta doar in baza faptului ca tu ai avut norocul colosal de a fi dadacita cu tot cu copil si de a-ti fi intampinate toate nevoile. Pentru ca altii nu il vor avea, si vor porni de la ideea ca vai ce minunat este...ca sa ajunga la DISPERARE.

Si daca tot este sa ne jignim una alteia inteligenta afirmand ca stie mai bine aia care constituie ea insasi studiul de caz, afla ca, desi nu am avut copii la adolescenta, am fost copil de adolescenta. Una din fetele acelea visatoare cu 'daca nu ma lasati sa ma marit ma omor', care a ascuns sarcina (intervenita dupa casatorie...macar atat) pana la aproape 5 luni de teama sa n-o umfle taica-su si s-o duca la avort. Urmarea? Desi a primit tot ajutorul de la parinti, bunici si matusi (6-7 persoane), si-a ratat viata. Divort, ca de, in liceu lucrurile sa vad altfel decat in realitate, alta casatorie, alt copil, alt divort...o serie de lucruri ireversibile printre care nu s-a mai regasit niciodata. E vorba de mama mea, educata, buna, culta, talentata, pe care o respect si o iubesc si despre care nu vreau sa discut mai mult. E, fireste, doar un contra-exemplu, eu nu as visa sa afirm ca stiu 'mult mai bine ca tine' doar pentru ca am fost intr-o anume situatie o data.

Repet ca eu nu am o problema cu casatoriile la varsta relativ frageda si nici cu venirea copiilor la parinti tineri. Insa respect (alegerea mea) doar cuplurile care iau asemenea hotarari uriase la varsta adulta (chiar daca e varsta adulta minima) si care au maturitatea necesara pentru a o lua de coada pe picioarele lor dupa casatorie, cu simt de raspundere. Chiar daca prin absurd as ajunge sa ma conving ca e equally cool sa faci copii din flori la mijlocul liceului, nu exemplul cuiva caruia/careia i-au sarit mama si tata in ajutor cu prinsul in poala (bani, casa, stat cu copilul) mi-ar inmuia viziunea. Mi s-ar parea acceptabila argumentatia 'am ramas insarcinata la 17 ani, DAR eram in echipa nationala de gimnastica, aveam o pensie pe viata asigurata, casa proprie, si venirea copilului meu nu a incurcat existenta nimanui, ma rog, a mai stat mama cu copilul cata vreme eram la facultate, dar in mare am fost independenta'. Ce nu pot sa iau de bun este 'eu m-am c...t in scaldatoare, am avut noroc de parinti care mi-au pus totul pe tava si mie si copilului pana la varsta de..., inclusiv casa, si prin urmare ma simt indreptatita sa bag pumnul in gura oricui argumenteaza ca nu e minunat, benefic si extraordinar sa ai copii a caror raspundere nu ti-o vei putea asuma decat peste ani de zile'.


'Scoala este scoala si atat timp cat fata merge la ore si invata nu ar trebui sa existe nici o problema. Daca scoala nu este infirmerie atunci ar trebui exclusi toti elevii cu probleme de sanatate, ca vezi Doamne nu e grup de sprijin pentru imperfectiunile unora '.

La tine a ramane in mod iresponsabil cu burta la gura la mijloc de liceu (subliniez 'iresponsabil' ca sa atrag atentia ca nu de cazul ipotetic al gimnastei cu viitor asigurat este vorba, ci de cel al razgaiatei incapatanata sa faca sex cu pretul asudarii parintilor/bunicilor- ca doar cine forks out zeci de milioane pentru scutece, formula, accesorii, medicamente...) este o 'imperfectiune' echivalenta cu a face hepatita sau a clipi involuntar prea des.


'Parintii se pot desparti si daca au mers ca la carte pana atunci. Chiar daca s-au casatorit si au facut copii dupa ce au avut carierele aranjate, casa si masina. Se poate intampla in orice familie. Atata timp cat parintii raman civilizati si copilul creste intr-o atmosfera calma si se simte in siguranta va fi ok. Nu este perfect dar poate fi mult mai rau.'

Ok, hai sa nu incep cu 'tu, care nu ai avut parinti divortati, crezi ca stii mult mai bine ca mine, ai carei parinti au divortat, ba chiar si bunicii tot divortati sunt...'; asta in speranta ca de acum ne vom lecui de adus exemple unice si personale (eu ti-am specificat de la inceput ca nu doresc acest lucru, unu, se poate cadea mult mai usor in atac la persoana, doi- eventual ma pune pe ganduri o statistica, nu un 'la mine a mers, deci e minunat!')
100% de acord cu tine, se poate intampla in orice familie, DAR nu e de argumentat ca sansele relatiilor dezorganizate si aiuristice la varste neadulte sunt infinit mai mici decat ale celor care se 'iau' adulti, cu 'casa si masina' (sau fara; oamenii saraci de multe ori nu au o casa si o masina pana la a doua tinerete, dar au intelepciunea sa gestioneze o casnicie si s-o animeze si reanimeze acolo unde e necesar).
Si aici nu e o parere, e un fapt. Tu poti sa-mi aduci cateva exceptii spre examinare pana la calendele grecesti. Chiar si cateva zeci. Daca a murit si capra vecinului cea grasa si ochioasa nu inseamna ca brusc relatiile neadulte intre scolari neindependenti au o sansa egala de supravietuire si evolutie cu relatiile adulte. Ditto.

bird70 spune:

In final totul e o chestie de perspectiva. Eu nu vad un copil, indiferent de momentul in care apare in familia extinsa, ca o piatra de gat, o nenorocire, etc. Si nici nu cred ca un copil poate ruina viata unei familii echilibrate si unite. Am vazut multe familii care au imbratisat adolescenta cu copil si si-au vazut de viata cu zambetul pe buze. Am vazut si familii care au suferit din cauza asta. Dar parerea mea este ca familiile care 'sunt distruse' de un astfel de eveniment, nu erau foarte fericite si echilibrate de la bun inceput. E pacat ca aceste familii pun in carca adolescentei 'distrugerea' familiei care era deja subreda cand evenimentul s-a intamplat.

Imi pare foarte rau pentru mama ta si nu inteleg cum nu poti sa vezi de unde vin problemele ei. Mama ta pare sa fi trait intr-o relatie foarte abuziva cu tatal ei. Cum adica o femeie maritata sa trebuiasca sa ascunda sarcina de frica sa nu o duca fortat taica-su la avort ?? Daca iti spun ca revoltator este un cuvant foarte politicos, poti sa iti imaginez ce simt? Cred ca mama ta a fugit de acasa, de tatal ei cand s-a maritat asa repede, nu a facut-o ca un moft. Nu ea si-a ratat viata cand s-a maritat si te-a facut pe tine ci familia a conditionat-o sa faca asta. Nu cunosc decat acest amanunt pe care l-ai scris si care imi pare cumplit. Nici nu pot sa imi imaginez o astfel de relatie cu tatal meu in care sa-mi fie frica de el ca ma va forta sa fac un avort sau orice altceva ce nu imi doresc. Poate ar trebui sa fi mai intelegatoare cu mama ta, pare sa fi fost un copil abuzat si care a facut ce a putut sa scape din situatia in care se afla. Si a fugit de acasa, probabil cu primul venit, a incercat sa scape asa cum a putut. Faptul ca te-a avut imediat dupa casatorie este iarasi ceva clasic, a vrut pe cineva care sa o iubeasca neconditionat, iubirea pe care probabil si-ar fi dorit-o de la parinti. Dar nu a fost suficient de matura emotional ca sa se descurce in situatia pe care a creat-o. Asta nu inseamna ca vina ii apartine in intregime. A fost doar un copil dezorientat si suferind.

Vezi tu, atitudinea, abuzul se transmit dintr-o generatie in alta. Ti-am mai spus, eu sunt copil facut la studentie si la fel fratele meu (cu 18 luni mai mic ca mine). Familia i-a sprijinit fara probleme. Atunci cand a venit vremea parintii mei au ingrijit pe toti cei 4 parinti si au facut-o fara parere de rau sau fara sa simta ca pierd anii aia sau ca isi sacrifica viata. La fel eu am fost sprijinita de parintii mei cand am fost studenta (si da, mi-au cumparat apartament si masina ) si apoi i-am adus in Australia unde au stat cu mine o vreme pana au invatat limba suficient sa se descurce pe picioarele lor si i-am ajutat sa isi faca o mica afacere care sa le ocupe timpul si sa ii ajute sa se descurce financiar. Nu este usor pentru ca desi nu sunt batrani, au totusi o varsta. Stau la 5 minute de mine si trebuie sa-i scot din toate incurcaturile in care se baga, dar asta este situatia, o fac cu drag chiar daca cateodata e greu. Am invatat-o pe maica-mea sa conduca pentru ca nu avea carnet in Romania . Si cand va veni vremea si vor fi batrani ii voi lua la mine si voi avea grija de ei. Nu o vad ca o povara chiar daca nu este ceva usor. In viata dai si primesti.

mstef spune:

Oau, ce discutii aprinse! Vorba rabinului: "si tu ai dreptate...si tu ai dreptate...".M-ati facut praf cu argumentele si contraargumentele pe care le aduceti amandoua: Bird si SSerafiotti. O romantica si o realista! Eu sunt mai degraba ca Bird, dar nu neg argumentele solide ale lui SSerafiotti. Cred ca nu exista un adevar absolut, suntem atat de diferiti unul de altul, ce e bun pentru unul e de neacceptat pentru altul...greu de spus cum e mai bine. E adevarat ca si mediul familial te marcheaza, dar, cum spunea o mamica mai inainte, in aceeasi familie se nasc copii cu firi total opuse.
Sa va spun un caz asemanator cu al lui magg: cunosc o doamna a carei fiica de 17 ani si-a ascuns sarcina pana aproape de nastere, si dupa ce a nascut un baietel, bunicii s-au oferit sa-l adopte, pentru ca fata sa-si termine studiile. Fata si-a terminat liceul, s-a angajat, dupa cativa ani s-a maritat, a facut o fetita, a divortat din nou. Bunicii, locuind impreuna cu fiica lor si cu copiii ei in tot acest timp, au preluat mereu sarcina ingrijirii nepotilor. Nu spun ca fiica isi traieste inca linistita adolescenta, dar cred ca nu-si asuma pe deplin rolul de mama. Se limiteaza la a asigura material traiul celor doi copii, dar nu se implica aproape deloc in cresterea si educarea lor, rolul acesta fiind aproape in totalitate preluat de bunica. Mama este aproape mereu plecata cu serviciul sau cu noul ei prieten si fetita(care are 6 ani acum)sufera de lipsa mamei. Baiatul, adolescent de 17 ani, cred ca deja isi considera bunicii drept parinti, mama fiind doar sprijin material.
Asa ca, sunt cazuri si cazuri...mama adolescenta se poate maturiza sau nu, indiferent daca bunicii o sustin sau o reneaga. Depinde de caracterul ei. Totusi, cred ca are mai multe sanse sa se maturizeze si sa-si asume raspunderea cresterii copilului o mama care nu are ajutor, decat una rasfatata a sortii.