adolescenta extrema
Raspunsuri - Pagina 2
maggmt spune:
Ma bucur ca mi-ati impartasit parerile voastre. Este adevarat ca am partea mea de vina ca nu am reusit sa ajung la sufletul copilului meu, dar sincer am incercat, problema mea ramasa in continuare fiind aceeasi; este la fel de inchisa, nesuportand niciun fel de discutie care o are pe ea ca subiect. Putem dezbate impreuna orice, daca este vorba despre o terta persoana si credeti-ma rationamentele ei nu sunt de neglijat.
Considerati gresit gestul nostru de a infia copilul; probabil ca exista si varianta de a lasa copilul pe numele ei, dar teama noastra fata de un viitor de necontrolat, precum a fost trecutul nu prea indepartat, luand in considerare o eventuala casatorie a fiicei noastre cu un barbat care sa nu accepte copilul sau sa o alunge din casa mai tarziu, cand noi vom mai fi sau nu, sau … nu stiu orice alt rau, ne-a facut sa nu ezitam asupra deciziei. Copilul trebuie sa aibe un viitor oarecum asigurat din punct de vedere financiar si locativ, pana cand va considera ea necesar sa se desprinda. Asa am gandit noi atunci si nu cred ca am gresit. Am discutat toate aceste probleme cu fiica noastra, i-am expus variantele, o parte din temerile noastre si nu-mi lasa impresia ca ii pare rau ca a fost de accord cu infierea. Nu stiu cum va gandi peste ani, dar sunt convinsa ca o data cu maturizarea, va deveni prietena buna cu picea noastra, iar atitudinea fata de ea nu se va schimba. Nu v-am spus nimic despre relatia dintre ele, dar este atitudinea normala de grija si protectie totala pe care o acorda celei mici. Incerc pe cat posibil sa nu o implic foarte mult, pentru a se ocupa de scoala, dar nu a lipsit de la vizitele obisnuite la medic, vaccinuri, comportamentul ei este normal nu am ce-i reprosa.
Sa nu credeti ca am neglijat momentul in care picea va afla adevarul, pe care nu avem de gand sa il ascundem si cred ca va fi unul dificil, dar se pare ca toata existenta noastra de aici inainte va fi marcata de momentul nasterii acestui copil.
Nu vreau sa credeti ca am resentimente fata de copil, imi unple sufletul de bucurie si liniste cand o privesc cum doarme linistita sau rade frumos si sanatos.
Problema mea cea mare si in care sper sa ma ajutati, este legata de experinte similare, drumul parcurs de aceste fete, atitudini ale copiilor, eventuale traume psihice, daca au existat.
Va multumesc mult.
addinel spune:
mie mi se pare buna decizia de a o lasa sa hotarasca singua daca vrea sau nu sa pastreze copilul. mi se pare ciudat ca nu s-a opus infierii lui de catre voi si ma gandesc ca, desi nu o arata, o deranjeaza acest lucru. o femeie care si doreste un copil, chiar si la 17 ani, nu cred ca se simte bine sa il dea spre adoptie, chiar si parintilor. s-ar putea sa ii fi fost teama ca nu o sprijiniti daca nu accepta propunerea voastra. oricum, nu este foarte important asta.
admirabil mi se pare faptul ca sunteti alaturi de ea si o sprijiniti in sensul ca o ajutati sa termine scoala si ii luati de pe cap, partial, grijile de zi cu zi legate de cresterea unui copil. sunt sigura ca peste un timp va ajunge sa aprecieze enorm acest lucru.
sa va traiasca ambele fetite si sa va bucurati de ele si sa aveti grija de amandoua!
alinaxeni spune:
"Nu ti-a lasat impresia ca i-ar parea rau sa infiati voi copilul"
Ciudat.Si cand va invata sa-si asume responsabilitatea faptelor ei?Normal ca nu i-a parut rau.Ea a facut prostia si tu ti-ai asumat-o.
OK,se culca cu un baiat dar sa foloseasca prezervativ,sa stie cu cine o face.Cum adica tatal nu-si asuma responsabilitate.S-a simtit bine cu fata ta si v-a adus intr-o asmenea situatie si tu nu ai avut nimic de spus?Ai infiat copilul si gata,s-a rezolvat problema?
Baiatul ala nu avea zile multe daca era fata mea iar ei ii bagam mintile-n cap.
Iarta-ma daca pare dur ce spun dar nu ai facut decat sa-i arati ca nu e nimic,poate face orice ca mama o scoate din problema ca sa aiba fata un viitor luminos.Si cand se va casatori ce-i va spune sotului ei?"Am facut un copil dar mi-a fost rusine si l-am ascuns sub o hartie de adoptie catre parinti mei" Poate ar fi fost mai de inteles daca-si asuma rolul legal si voi o ajutati financiar.
Ca ai gresit ca n-ai observat ca e gravida e una dar ca ai incercat sa-i ascunzi ei greseala e si mai grav.
Eu nu cred ca a invatat ceva din asta,pacat.
In momentele grele trebuie sa gasesti ceva sa te motiveze sa mergi mai departe.
Cristina spune:
quote:
Originally posted by maggmt
[...luand in considerare o eventuala casatorie a fiicei noastre cu un barbat care sa nu accepte copilul sau sa o alunge din casa mai tarziu, cand noi vom mai fi sau nu, sau … nu stiu orice alt rau..
Eu nu consider o nenorocire ceea ce a facut fata voastra. O nenorocire ar fi sa accepte in viata ei un barbat care s-ar purta oribil cu ea pentru faptul ca are un copil. Orice barbat care ar putea fi un potential sot, ar trebui sa afle din capul locului ca ea are un copil si ca va trebui sa-i accepte pe amandoi. Te rog, invat-o sa nu-si cladeasca viata pe minciuni.
Sa va traiasca picea si sa va bucurati de ea! :)
craciunitza spune:
Eu am doi baieti mari si, daca unul din ei mi-ar face asa ceva, nu cred ca as putea sta deoparte. Nu cred ca as putea concepe ideea ca nepotul meu e crescut de altcineva.
Sa va traiasca si sa va bucurati de ea!
Nu certati copiii cand viseaza!
Copiii
Noi doi
Mitele iubitele
Lemoni spune:
Buna sunt de acord cu Craciunitza si eu sunt mama de baieti si la fel gindesc, normal ca as fi implicata in viata nepotilor mei indiferent care ar fi situatia.Asa si tu ai facut ce a fost mai bine pt fata ta si pt pitica ,sa-ti traisca amindoua si sa te bucuri de ele.
maggmt spune:
Mi-as dori sa am puterea sa trec peste orice obstacol, sa fiu lucida si sa nu ma las influentata de prejudecati si judecati din cele mai diverse, venite din partea unor oameni inchistati de propriile lor nereusite. Copiii nostrii ar trebui sa fie oglinda parintilor, dar oare chiar asa se intampla?
Pe mine ma ingrozeste faptul ca lucrurile scapa de sub control in conditiile in care nu ma las neimplicata si totusi elementul surpriza lucreza clipa de clipa.
Nu vreau sa par o "afectata", dar anumite lucruri nu reusesc sa le inteleg si ma gandesc aici in primul rand la lipsa capacitati de conserva de care a dat dovada fata mea, riscandu-si practic siguranta zilei de maine, pentru ca ea nu stia cum vom reactiona noi, cel mai probabil in situatii de genul pe care le-a creeat era un abandon fata de ea si copil, aftfel spus "responsabilizarea" ei despre care s-a vorbit aici, incarcarea cu toate problemele pe care si le-a creeat.
Pe mine viitorul ma macina, in continuare. Legat de el imi doresc sa citesc opiniile voastre. Multumesc.
marcellinna spune:
quote:
Originally posted by maggmt
Mi-as dori sa am puterea sa trec peste orice obstacol, sa fiu lucida si sa nu ma las influentata de prejudecati si judecati din cele mai diverse, venite din partea unor oameni inchistati de propriile lor nereusite.
........................................................
Pe mine viitorul ma macina, in continuare. Legat de el imi doresc sa citesc opiniile voastre. Multumesc.
Nu am inteles foarte bine la cine anume te referi in textul asta.
maggmt spune:
Modul acesta de comunicare este total nou pentru mine, imi pare rau ca devin usor incoerenta, sau probabil ca spatiul nu-mi permite sa exprim prea multe din gandurile mele.
Ma refer la modul in care sa privesc eu viitorul fiicei mele mari, in contextul existentei copilului, in asa fel incat ele doua sa sufere cat mai putin, deloc daca se poate.
Speram sa aflu de la voi despre experiente similare. Cum au evoluat fetele care au nascut copii la varste atat de fragede; cum au reactionat copilasi care au crescut alaturi de o sora care le era de fapt mama; ce ar trebui sa fac eu in plus, fata de de grija de a le creste si ocroti. Acestea sunt zbaterile mele, dar cuvintele sunt cam putine pentru noianul de intrebari pe care mi le pun zilnic.
mihaela_80 spune:
Draga maggmt,
multe aprecieri, in primul rand, pentru sprijinul pe care i-l acorzi fiicei tale. asta o va ajuta, cred eu, sa-si continue viata cat mai aproape de normal (ma refer la educatie si pregatirea pentru o profesie anume).
Eu cred ca lucrurile vor evolua, in conditiile date, foarte bine. peste 5 ani (cam asa estimez, nu) va termina facultatea si se va putea angaja, moment in care ar putea chiar sa se mute de acasa (etapa esentiala, zic eu, in procesul de maturizare) si sa inceapa sa se poarte ca o adevarata mama pentru fetitza ei, care va fi destul de mare pentru a afla adevarul.
Daca fiica ta a ales sa faca un copil, si nu un avort, poate este mai responsabila decat o crezi, poate a ales sa protejeze o viata in detrimentul unor trairi specifice adolescentei. Pana la urma, mi se pare ca a ales un mic sacrificiu, si asta presupune destula maturitate.
Copiii nu pot sunt intotdeauna asa cum ni i-am imaginat, dar asta nu inseamna ca sunt neaparat rai. "asa se invatza iubirea", spunea o mama de aici pe forum, descantec cred.