singuratatea in doi...
Raspunsuri - Pagina 17
Elle_seb spune:
Amalia, iti multumesc din suflet! 
Elle_seb
May you always have Love to Share, Health to Spare and Friends that Care!
incognito spune:
Tocmai s-a sfirsit prima seara in care m-am simtit foarte bine cu copii mei-am iesit in oras,am bananait pret de vreo ora printr-un market,am mai stat printr-o cofetarie...Au trecut multe,multe saptamini de cind nu am mai facut asta.Desi au fost sub ochii mei tot timpul,in seara asta m-am mirat de cit au crescut.Va salut pe toate,o zi buna va doresc miine!
incognito spune:
Am tot urmarit subiectul.Pare ca am ramas singura care mai postez aici.Ma intreb ce mai faceti voi.Eu...am reusit sa ma rup in mare parte de durerea care ma macina.Ma simt foarte singura si daca privesc catre mine incerc doar senzatia unui mare gol.Dorm mai mult,nu ma mai straduiesc sa fac pe plac nimanui,ma ocup de cei mici cum ma pricep mai bine la momentul acesta-important este ca nu mai sint linga ei si absenta de fapt de linga ei,merg la serviciu,cu familia lui am rupt in parte orice legatura-spre exemplu ieri a fost ziua de nastere a surorii lui si nu stiu ce mi-a venit,i-am trimis un mesaj de felicitare si nici nu m-a bagat in seama,deci nu merita-cu tatal meu vorbesc foarte rar numai la telefon,pe mama o vad mai des pentru ca vine sa stea cu cei mici cind sint plecata.M-am enervat foarte tare intr-o zi si am povestit unei bune cunostinte ceea ce s-a intimplat intre noi iar replica ei m-a naucit-Fantastic!Si noi care credeam ca tu esti problema si ne intrebam cum de te suporta el care pare atit de O.K!Sint sigura acum ca au aflat toti cei care ne cunosteau si pina la urma,putin imi pasa.Majoritatea ma saluta scurt si atit daca nu au timp sa ma ocoleasca.Si totusi s-a mai intimplat sa ma caute vreuna dintre cunostinte pentru cite o problema de sanatate-de exp.sa-i ajut cu o programare la un anumit medic dintre cei cu care lucrez dar le-am aratat cum o pot face singuri si fara mine.El...nu stiu cum mai este viata lui.Continua sa-si consolideze relatia cu copii,se poarta frumos cu mine,civilizat si cam atit.Nu-l mai pot vedea altfel decit ca pe-un strain.Un strain pe care totusi incerc sa-l cunosc de la distanta ce-i drept si ma intorc la aceeasi idee-mai m-am inselat o data in ceea ce-l priveste,ce sens mai are?.Mai nou are o gramada de femei,proaspat angajate,in anturajul de la serviciu si deci acum posibilitatea de a trai dublu e mai la indemina ca oricind.Nu stiu daca mai imi pasa.Nu am parasit locuinta comuna si sub nici o forma nu am de gind sa fac asta.Nu are decit sa faca el asta cind va vrea.E ciudat modul in care traiesc acum.Nu mi s-a mai intimplat.Poate mi-ar prinde bine o prietena ori un cerc de prietene in care sa ma simt acceptata si inteleasa fara stigmatul pus de viata destrabalata dusa de sotul meu in afara mea si a copiilor.Cei pe care i-am cunoscut pina acum s-au dovedit apti numai sa-mi acorde un blam.Va pup pe toate,
Incognito
morgainennis spune:
Salut!
In curand voi fi mamica! Taticul e langa noi momentan dar va pleca atunci cand ma voi pune eu pe picioare. Nu suntem casatoriti, ne-am iubit dar el nu vrea copii...Nu vom ramane impreuna sigur. Eu nu am vrut sa avortez si abia astept sa fiu mamica.
Eu vreau sa va intreb daca te poti descurca singura ca mamica de sugar? Sau, de la ce varsta a bebelusului te poti descurca singura.
Am 3 joburi momentan si as dori ca de la 6-8 luni sa ma intorc la munca....depinde cat timp voi putea sa alaptez.
Tin sa spun ca nu pot conta pe ajutorul parintilor, doar pe cel al prietenilor...care au si ei familiile lor.
Voi ce spuneti?
incognito spune:
Scuze pentru ca am postat pe subiectul tau Elle_seb.Acum mi-am dat seama mai bine.Dar pentru ca aici ne-am cunoscut,-Toate cele bune tuturor!
Incognito
Elle_seb spune:
quote:
Originally posted by incognito
Scuze pentru ca am postat pe subiectul tau Elle_seb.Acum mi-am dat seama mai bine.Dar pentru ca aici ne-am cunoscut,-Toate cele bune tuturor!
Incognito
Incognito, mi-esti draga, cum as putea sa ma supar? E loc pentru toata lumea aici!
Iti trimit pe privat ID-ul meu de yahoo.
Edit: am observat ca nu ai activat PM-ul. Poti sa ti-l activezi?
Elle_seb
BASE, BASE, NU CEDA,
NOI SUNTEM DE PARTEA TA!
the 
May you always have Love to Share, Health to Spare and Friends that Care!
Elle_seb spune:
quote:
Originally posted by incognito
Am tot urmarit subiectul.Pare ca am ramas singura care mai postez aici.Ma intreb ce mai faceti voi.Eu...am reusit sa ma rup in mare parte de durerea care ma macina.Ma simt foarte singura si daca privesc catre mine incerc doar senzatia unui mare gol.Dorm mai mult,nu ma mai straduiesc sa fac pe plac nimanui,ma ocup de cei mici cum ma pricep mai bine la momentul acesta-important este ca nu mai sint linga ei si absenta de fapt de linga ei,merg la serviciu,cu familia lui am rupt in parte orice legatura-spre exemplu ieri a fost ziua de nastere a surorii lui si nu stiu ce mi-a venit,i-am trimis un mesaj de felicitare si nici nu m-a bagat in seama,deci nu merita-cu tatal meu vorbesc foarte rar numai la telefon,pe mama o vad mai des pentru ca vine sa stea cu cei mici cind sint plecata.M-am enervat foarte tare intr-o zi si am povestit unei bune cunostinte ceea ce s-a intimplat intre noi iar replica ei m-a naucit-Fantastic!Si noi care credeam ca tu esti problema si ne intrebam cum de te suporta el care pare atit de O.K!Sint sigura acum ca au aflat toti cei care ne cunosteau si pina la urma,putin imi pasa.Majoritatea ma saluta scurt si atit daca nu au timp sa ma ocoleasca.Si totusi s-a mai intimplat sa ma caute vreuna dintre cunostinte pentru cite o problema de sanatate-de exp.sa-i ajut cu o programare la un anumit medic dintre cei cu care lucrez dar le-am aratat cum o pot face singuri si fara mine.El...nu stiu cum mai este viata lui.Continua sa-si consolideze relatia cu copii,se poarta frumos cu mine,civilizat si cam atit.Nu-l mai pot vedea altfel decit ca pe-un strain.Un strain pe care totusi incerc sa-l cunosc de la distanta ce-i drept si ma intorc la aceeasi idee-mai m-am inselat o data in ceea ce-l priveste,ce sens mai are?.Mai nou are o gramada de femei,proaspat angajate,in anturajul de la serviciu si deci acum posibilitatea de a trai dublu e mai la indemina ca oricind.Nu stiu daca mai imi pasa.Nu am parasit locuinta comuna si sub nici o forma nu am de gind sa fac asta.Nu are decit sa faca el asta cind va vrea.E ciudat modul in care traiesc acum.Nu mi s-a mai intimplat.Poate mi-ar prinde bine o prietena ori un cerc de prietene in care sa ma simt acceptata si inteleasa fara stigmatul pus de viata destrabalata dusa de sotul meu in afara mea si a copiilor.Cei pe care i-am cunoscut pina acum s-au dovedit apti numai sa-mi acorde un blam.Va pup pe toate,
Incognito
Este un lucru bun si un pas inainte faptul ca durerea nu te mai macina atat de tare.
Vreau sa-ti spun ca si la mine a fost o situatie asementoare in ceea ce priveste anturajul sotului, mai exact colega lui de serviciu si alte persoane din firma unde lucreaza aveau senzatia si parerea ca problema e la mine si ca de fapt el este un sot si un tata perfect. Pentru ca asta era imaginea pe care o lasa el in discutiile pe care probabil le mai avea cu ai lui colegi. Am avut grija sa stau de vorba cu una dintre colege, cu care sunt eu mai apropiata si a inteles cum se vede de la mine. Nu-ti face griji, desi si eu am simtit nevoia sa ma justific, ulterior am descoperit ca in realitate nici unui strain nu-i pasa cu adevarat de soarta ta si toata povestea noastra a ramas probabil in ochii colegilor lui - la stadiul de discutii la cafea.
Mie la momentul asta nu-mi pasa de cum se vede de la unii, atata vreme cat eu stiu cel mai bine (eu si familia mea) ce a fost in casa noastra. Cu Dumnezeu inainte.
In privinta noilor femei din biroul lui, cu sinceritate iti spun ca nu prea ai cum sa controlezi felul in care el alege sa interactioneze cu ele...
Ce nu prea reusesc eu sa inteleg este cum mai poti sa mai duci o viata comuna cu el, dat fiind faptul ca te-a inselat enorm in toate sensurile...
Elle_seb
BASE, BASE, NU CEDA,
NOI SUNTEM DE PARTEA TA!
the May you always have Love to Share, Health to Spare and Friends that Care!
Elle_seb spune:
quote:
Originally posted by morgainennis
Salut!
In curand voi fi mamica! Taticul e langa noi momentan dar va pleca atunci cand ma voi pune eu pe picioare. Nu suntem casatoriti, ne-am iubit dar el nu vrea copii...Nu vom ramane impreuna sigur. Eu nu am vrut sa avortez si abia astept sa fiu mamica.
Eu vreau sa va intreb daca te poti descurca singura ca mamica de sugar? Sau, de la ce varsta a bebelusului te poti descurca singura.
Am 3 joburi momentan si as dori ca de la 6-8 luni sa ma intorc la munca....depinde cat timp voi putea sa alaptez.
Tin sa spun ca nu pot conta pe ajutorul parintilor, doar pe cel al prietenilor...care au si ei familiile lor.
Voi ce spuneti?
Doamne, ce se intampla cu lumea asta?
Din ce in ce mai multi tatici care-si abandoneaza familiile si copiii, din ce in ce mai multe mamici care-si cresc singure copiii!!!
morgainennis, eu zic asa: este un lucru bun ca ai suportul prietenilor, atat cat este el. Insa tot in tine trebuie sa gasesti resursele pentru a-ti creste copilul.
Ce pot sa-ti spun eu, ca proaspat despartita de sotz, este ca nu-i usor. Nu-i usor deloc. Insa ce am eu este linistea pe care mi-o doream atat de mult. Insa nu m-as mai intoarce la viata mea de dinainte de despartire, adica una peste alta mi-e mai bine asa decat imi era cand eram cu el.
De ce va pleca taticul de langa voi?
Daca te descurci singura cu copil mic depinde in principal de veniturile pe care le ai si care trebuie sa-ti acopere toate cheltuielile. Insa deloc de neglijat este si faptul ca si tatal lui, chiar daca intr-un final nu va mai fi langa voi, are obligatii fata de copil si va trebui sa-ti plateasca o pensie alimentara.
Ati stabilit ceva in sensul asta?
Elle_seb
BASE, BASE, NU CEDA,
NOI SUNTEM DE PARTEA TA!
the May you always have Love to Share, Health to Spare and Friends that Care!
incognito spune:
Multumesc frumos,ELLE_SEB!Am umblat eu pe la ceva am impresia ca am reusit sa activez PM-ul.Chiar daca greu,inteleg totusi ca ti-e bine si sa stii ca ma bucur pentru tine si iti tin pumnii in ale reusitei pe orice plan iti vei propune tu.Sa stii ca nici eu nu-mi explic concret cum de mai pot sa duc o viata comuna cu el.Nu imi este inca clar ce mai astept ori daca mai astept ceva cu adevarat de la el...Probabil intr-o buna zi ma voi lamuri intr-un sens ori altul.E ciudat modul in care traiesc,cred ca am mai spus asta,imi cer scuze ca ma repet dar e ceea ce simt.Pentru moment zic eu ca e bine ca am reusit cit de cit sa ajung la un fel de echilibru cu mine.Chiar ca spui bine-Cu Dumnezeu inainte!Voi vedea ce va fi pina la urma.
Iar pentru tine MORGAINENNIS,chiar asa,de ce va pleca taticul de linga voi?Cumva te vei descurca,chiar daca greu,dar de ce sa plece?Poate vorbesti mai mult cu noi despre tine,zic si eu.
O zi buna sa aveti azi,pe curind,
Incognito
bobocel_07 spune:
M-au intristat tare mult povestea lui Elle_seb si a lui Incognito.Imi pare rau ca treceti prin situatii prin care nu ar fi trebuit sa treceti nicioadata.Stiu e foarte greu sa te desprinzi de un om pe care il iubesti din tot sufletul chiar daca ti-a facut foarte mult rau.Daca as fi citit acum 2 ani povestile voastre de viata as fi spus ca nu se poate asa ceva o femeie nu trebuie niciodata sa treaca prin toate astea si poate v-as fi condamnat fara nici un drept si fara sa stiu ca si eu voi trece prin asta.Numai cine e intr-o situatie asemanatoare poate sa inteleaga framantarile sufletesti ale unei femei cand simte ca ii fuge pamantul de sub picioare si nu poate sa faca nimic sa impiedice asta, si mai ales cand sunt copii la mijloc.Ma intrebam inainte:de ce o femeie se agata de o relatie care nu duce la nimic bun si ea e foarte constienta de asta.Nu pricepeam deloc si sa va spun adevarul nici acum nu stiu sa raspund la intrebarea asta.De ce ma agat de o relatie care nu duce la nimic bun?Sa fie dependenta,iubire care a crescut in timp si care nu e va stinge decat in timp?Nu stiu cert e ca simt ca nu pot renunta asa de usor la tot,simt ca nu am luptat suficient pentru relatia asta si tot eu ma intreb in acelasi timp de ce eu ma consum pe zi ce trece,imi fac ganduri negre,nu dorm noptile gandindu-ma ce se va intampla cu noi iar el doarme linistit fara sa se streseze macar un pic cu gandul ca avem multe probleme.E oare drept asa ceva?Nu este si nu va fi niciodata.Revin mereu la ideea ca intotdeauna intr-o relatie unul iubeste mai mult decat celalalt si nu as fi vrut pentru nimic in lume sa fiu eu cea care iubeste mai mult.Dar asa a fost sa fie.Va pup pe toate.Ma scuzati daca am facut greseli de ortografie dar m-au tulbuat aceste povesti de viata, mi am adus aminte de ramantarile mele sufletesti
alexia_07