transsexualitate????
Raspunsuri - Pagina 3
giulia71 spune:
Buna Alexia, sunt in aceasi situatie cu baietelul meu. Daca ai rabdare si cauti, am pus o intrebare de acest gen pe forum la aceasta sectiune si am primit raspunsuri profesoniste si multe fete m-au incurajat. Copilul meu are 6 ani si are aceeasi inclinatie spre lucrurile finute de fetita de mai bine de doi ani!Se joaca numai cu fetitele frumoase, iar pe una o iubeste la nebunie.
Initial nu am stiut cum sa procedam si am incercat sa-i stopam inclinatiile cu bruschete, ba chiar cu bataia. Mare greseala!!! Baiatul meu avea o pornire si mai mare catre lucrurile interzise (papusi, culoarea roz, accesorii de fetita, etc). Apoi am ajuns la psiholog la spitalul Grigore Alexandrescu (avea 5 ani) care ne-a spus sa stam linistiti ca e mult prea devreme pentru a stabili daca are probleme de identificare sexuala. Nu ne-am oprit aici si am mai mers la al doilea psiholog (o doamna extraordinara), care l-a evaluat de-a lungul mai multor sedinte si ne-a spus clar ca e inca foarte mic sa isi poata da seama daca mai tarziu vom avea astfel de probleme. Dar ne-a evidentiat ceea ce noi nu prea observasem, ca este un copil vesel, ca ii plac lucrurile finute non-violente si ca are un talent extraordinar la desen si are talent in activitatile creative!!!
Apoi ne-a explicat cum sa schimbam macazul, sa-l acceptam asa cum este el (si asta mie mi s-a parut cel mai usor pentru ca e copilul meu si il ador).
Sa nu-l incurajez in ce priveste cumparatul papusilor Barbie sau printese de tot felul ci sa amanam cat putem alegerile facute de el gasind diferite pretexte de genul "sunt foarte scumpe si nu avem bani acum, dar poate data viitoare...".
Ultimul lucru si cel mai important a fost atunci cand ne-a povestit ca personajul masculin lipseste cu desavarsire din viata lui. In desene el arata ca are tatic, dar acesta era undeva intr-un mic colt al paginii. Tatic avem, suntem o familie ok (dpdv al meu) numai ca tata sta mult la serviciu (12 ore zilnic , avand multe responsabilitati).
Asa ca am discutat cu sotul si l-am rugat ca obligatoriu sa-si gaseasca timp si rabdare si sa stea mai mult cu copilul lui!Acum, multumim lui Dumnezeu, sunt nedespartiti si vad din partea lui fii-mio ca isi doreste sa isi petreaca mult timp cu tatal lui si asta mi se pare extraordinar!
In paralel eu, ca mamica, cand ii spun o poveste la culcare, obligatoriu il introduc pe el ca fiind personajul masculin care se lupta cu zmei, balaurii, samd si in final o salveaza pe printesa iubita si obligatoriu se casatoreste cu ea! El are bine inradacinata ideea ca se va casatori cand va fi mare cu aleasa inimii lui, asa cum s-a casatorit mami si tati.
M-am intins destul de mult si imi cer scuze, dar e intradevar o problema delicata din multe puncte de vedere. Sa stiti ca eu sper ca aceasta sa fie doar o perioada trecatoare, iar daca nu, se pare ca Dumnezeu mi-a dat suficient timp sa ma acomodez cu ideea. In nici-un caz nu-mi voi respinge copilul daca alegerea inclinatiilor lui sexuale va fi diferita!
Sa auzim de bine!
Nicoleta spune:
Salut.
Cred ca este tare greu sa accepti ca ai un copil homosexual. Eu nu pot spune decat "Doamne-fereste!". Nici nu vreau sa ma gandesc la amanunte.
Parerea mea este ca, in cautarea identitatii lor (si) sexuale, copiii incearca diverse roluri.
Stefan (3 ani) mi-a zis intr-o perioada ca el vrea rochita. Si alta data ca el este fetita, nu baiat, dupa care sa sustina (asa cum o face in majoritatea timpului) ca el este BAIAt. Ce concluzie sa trag eu? Niciuna. Eu sunt genul care se imbraca mai mult in pantaloni, sunt mai dura si agresiva (ei, nu foate tare!), dar asa am fost mereu si niciodata nu am simtit ca as fi barbat. Discutia este mult mai adanca. Si nu ne ramane decat sa incercam tot ce este omeneste posibil sa ne educam copiii potrivit.
Nicoleta
Gabrielama spune:
OK......... si daca acest copil este homosexual, care e problema???? Poate sa imi spuna si mie cineva?
Caci mi se impupazeaza privirea cand citesc cum ca are o "problema", ca "rusine" ca etc.........
Daca e un copil bun, istet, cuminte, care va putea merge drept pe strada si va avea un cuvant de spus pe lumea asta, care e problema??
Oare cand vom putea vedea dincolo de prejudecati....
Nu sunt specialist...... dar cred ca pedepsirea copilului pentru ca e diferit este un comportament abuziv. Si cei care il aplica ar trebui pedepsiti.
Si da, sunt mama, dar nu cred ca trebuie sa am un cuvant de spus in preferintele sexuale ale copilului meu (atunci cand va veni vremea sa aiba asemenea preferinte) asa cum nici parintii mei nu au un cuvant de spus in viata mea sexuala.
Gabi
Natasa spune:
Eu am un beietel si poate n-as sari in sus de bucurie ca nu vrea sa-mi faca nepoti si sa ma faca soacra :), dar nici nu mi-as pune probleme "acceptarii" propriului meu copil.
Mi se pare o chestie minora ce face un adult in dormitorul lui, mai important este sa fie om, sa fie sanatos si fercit. Ca intotdeauna vor fi niste incuiati care vor considera ca homosexualii trebuie inchisi intr-o cusca si pusi la zid, asta e problema lor. Poate invatam se ne respectam reciproc si sa nu ne mai consideram "normali" doar pentru ca sintem majoritari.
roxana1974 spune:
tlaura si giulia71, sunteti extraordinare, mi-a prins bine sa va citesc 
Gabi, nu e o problema chiar asa de mare...dar hai sa nu ne enervam...sincer, tu ce crezi? e de dorit, sau nu, ca respectivul baietel sa fie gay? Eu cred ca nu e de dorit acest lucru. Daca totusi ar fi sa fie asa, nu putem sa ne ascundem dupa deget si sa spunem clar si raspicat ca totul va fi ok pentru parinti si pentru el, pentru ca nu e asa...dar sa lasam timpul sa-si spuna cuvantul si sa speram, de dragul tuturor, ca baietelul va ramane baietel. 
vidiazni, ce-si face omu' cu mana lui se numeste lukru' manual
...
mate spune:
quote:
Originally posted by roxana1974
Gabi, nu e o problema chiar asa de mare...dar hai sa nu ne enervam...sincer, tu ce crezi? e de dorit, sau nu, ca respectivul baietel sa fie gay? Eu cred ca nu e de dorit acest lucru. Daca totusi ar fi sa fie asa, nu putem sa ne ascundem dupa deget si sa spunem clar si raspicat ca totul va fi ok pentru parinti si pentru el, pentru ca nu e asa...dar sa lasam timpul sa-si spuna cuvantul si sa speram, de dragul tuturor, ca baietelul va ramane baietel.
vidiazni, ce-si face omu' cu mana lui se numeste lukru' manual
Stii,nu se pune problema daca este de dorit sau nu,problema este ca...este intr-un fel sau altul si tu,ca mama,n-ar trebui sa faci diferenta.macar tu ca mama a lui,ca in rest are grija societatea sa-l arate cu degetul(ma rog,unele societati).Eu cred ca nu e de dorit sa fie bolnav,nu e de dorit sa aiba un caracter urat,nu e de dorit sa fie un om de nimic,dar...ca nu e de dorit sa fie homosexual...asta ar trebui sa nu conteze pentru o mama.Imagineaza-ti pentru o clipa ca ai un copil care devine un adult homosexual...te-ai putea gandi macar un minut ca nu o sa-l mai iubesti la fel,ca nu o sa mai faci totul pentru el,ca nu ti-ai mai da si viata daca e nevoie pentru el??/ Eu...nu.
Oana,mamica lu' Iepurici Alerg P'Aici
(27 Nov 2004)Christinel
New Zealand
Osama
Cine da din coate...departe ajunge...
roxana1974 spune:
mate, eu inteleg perfect ce spui tu, dar hai pentru o clipa, intelege si tu, ce vreau eu sa spun, adica pornind de la ipoteza ca () copilul e sanatos, fizic, pentru tine chiar n-ar conta nici un pic, dar deloc, daca ar fi sau nu gay? Adica nu te-ar durea sufletul? Sincer!? Desigur ca n-ai sa-i arati ca nu e "normal" si c-ai sa te porti la fel ca inainte, sa-l educi, sa-l faci sa aiba incredere in el, insa nu cred, pur si simplu nu cred ca tie, ca mama, ti-e egal daca baietelul tau e gay sau hetero...
vidiazni, ce-si face omu' cu mana lui se numeste lukru' manual
...
Gabrielama spune:
Roxana, poate m-am suparat putin si m-am aprins... dar asta este ceea ce simt cand citesc ca sunt copii batuti, pedepsiti si renegati de catre parintii lor pentru ca sunt gay.
Pentru mine nu ar fi nici o diferenta daca fata mea ar alege sa fie gay; nici una! Nu m-ar durea sufletul, n-as incerca sa o conving sa se schimbe. Da, poare ar fi poate mai usor pentru mine daca ar fi heterosexuala, pentru ca aceasta este experienta mea de viata si as putea (poate, nu sunt sigura) sa-i dau sfaturi sau sa o indrum (daca ea ar considera ca are nevoie de asa ceva). Dar este dreptul ei sa aleaga.
M-ar durea sufletul insa daca n-ar invata, daca ar fi bolnava sau n-ar fi un Om intreg (asa cum vad eu acest "intreg").
Unul dintre cei mai dragi colegi ai mei este gay; este intr-o relatie stabila de vreo 15 ani; este un tip incredibil de destept si haios. Este o placere sa-ti petreci timpul impreuna cu el si de fiecare data am ceva de invatat de la el. Cum sa-l consider "inferior" sau nu-stiu-cum? De ce? Doar pentru ca are alte preferinte sexuale?
Eu una nu pot sa inteleg aceste diferente si ura manifestata de unii dintre noi fata de homosexuali; iar cand mai e vorba si despre copilul tau........ chiar ca nu inteleg.
Gabi
roxanaz spune:
Giulia71, tot respectul pentru tine.
nu cred ca problema se pune cu "e o tragedie daca baiatul meu va fi gay". cred ca m-ar durea sufletul doar la gandul ca se va lovi de intransigenta si de okelarii de cal ai societatii in majoritatea ei, de prejudecatile si de etichetarea celorlati. din punctul asta de vedere da, as avea sufletul plin de durere. dar daca alege sa fie homosexual eu nu am cum sa il impiedic.
Roxana
PS: alexis26 poate ar fi bine sa schimbi titlul subiectului...pentru ca ceeace descrii tu despre nepotelul tau nu inseaman transsexualitate, asa cum spuneau fetele mai devreme.
nature spune:
Alexis, am citit tot felul de pareri, e interesant sa le citesti, dar cred ca in primul rand parintii si familia copilului trebuie sa devina constienti de situatie,sa discute cu un psiholog, si apoi sa duca baietelul la o evaluare.Cel mai bine e sa ai parerea mai multor specialisti, sa nu actionati "dupa ureche", pentru ca, oricat de bine intentionati ati fi voi, puteti gresi major.Orice miscare, atitudine gresita, il poate marca pe viata pe micut.Deci apelati la specialisti.
Patrice si Ilinca
http://pg.photos.yahoo.com/ph/nature474/my_photos