Teama pentru copil
Raspunsuri - Pagina 3
KSorana spune:
Ieri ai facut primul pas.Miine o sa faci si al doilea pas (nu stiu care o sa fie acela ,tu sti mai bine) .Si intre timp timpul le rezolva pe toate.Succes!
monjum06 spune:
ciocolata cu piper, parca esti eu.
fata mea apropie 3 ani dar si eu sunt terorizata de ce se poate intampla. in parc, la leagane, lac, alti copii, pe strada - masini, caini, ca sa nu mai zic de pierdut copilu'.
pana venim noi de la servici sta soacra mea cu ea si cand sun pe la 1 si nu sunt acasa, incepe panica. sun pe mobil se n ori, ma gandesc la toate tampeniile.
am citit sfaturile si cred ca fetele au dreptate.
trebuie sa avem incredere in copiii nostri ca doar noi i-am facut si crescut.
si in plus, Dumnezeu are grija de copii.
Iar ceea ce este scris se intampla oricum.
La mine este verificat ca de ceea ce te feresti de aia nu scapi.
Iar gandirea pozitiva si alungarea temerilor este primul pas la a evita sa se intample ceva rau.
te pup, succes
monica si gabi
viermisor spune:
Hai ca mai avem un pic si facem clubul 'duselor'!
Si eu sunt intr-un stres continuu. Cred ca aveti dreptate e si chestie de varsta (am facut-o la 34 dupa tratamente), exemplul familiei (si mama e asa) si din traume psihice (am avut contractii din luna 2-a, nu poti trece asa usor peste ideea ca poti pierde sarcina in orice zi. Acelasi lucru e valabil si dupa ce s-a nascut, in caz de boala grava).
Unele mai norocoase ar trebui sa multumeasca lui Dumnezeu ca nu au trecut prin asa ceva, nu sa arunce cu pietre.
Sunt sigura ca avem nevoie de un specialist, daca nu merge cu autosugestia.
La a mea daca vad ca incepe sa-i curga nasul, doua ore nu ma pot opri din palns. Daca tuseste mai mult cred ca are astm, daca se freaca la ochi deja o vad cu ochelari si pot continua asa pana ingrozesc pe cineva.
Poate ne ajutam una pe alta, intelege fiecare prin ce trecem.
viermisor
rodicaosoian spune:
Hop si eu
eu te inteleg ce simti,la fel sant si eu.Si mi-e imi este teama sa nu i se intample ceva la ROBERT.Mie mi sa intamplat sa ma trezesc noaptea sa il iau in brate si sa il scutur sa vada daca respira(recunosc ca numai de 2 ori)dar parca traiesc si acum acel sentiment
este groaznic
Atunci era bolnav,avea ceva virusi si vomita intruna ,eu ca sa stau langa el si sa il ridic cand vomita,la un momendat am adormit langa el(pe la miejul nopti)si ma-m trezit brusc(nu stiu dupa cat timp) si am inceput sa strig la el,am avut impresia ca sa intamplat ceva cat eu am atipit.Sotul meu ma auzit ,a sarit si el ca ars din pat si dupa aceea mi-a zis sa mai termin cu prostiile astea,si a mai bolborosit el ceva acolo dar cine la bagat in seama.
In rest, nu am treaba cu lovitul,am vazut ca de ficare data se lovea chiar in prajma mea,cred ca este prea rapid si sa lovit tot timpul,mai ales cand era mic
aaaaaaaa,si inca una>inainte de sarbatori ii ia educatoarea si ii duce la moll sa le faca poza cu Mos Craciun,cand il las dimineata imi spune ca la-u asteptat si pe el si pleaca,parca ma luat prin surprindere,nu eram preghatita sa imi spuna si am zis ok
in drum se lucru ma crezut ca inebunesc,ma gandeam ca daca il pierde,daca face accident cu masina......etc,ajung la lucru ,sun directla gradinita,imi spune ca nu sau intors,atunci a inceput parca sa ma intepe la inima,ma-m pus pe genunchi si ma-m rugat sa vina repede si totul sa foe ok.
ia-m povestit la o prietena de a mea ce am patit in ziua aceea si mi-a zis ca sant dusa cu pluta si atunci ma intrebat ca ce o sa ma fac cand va fi mare si va iesi seara la discoteci sau baruri?si de atunci ma gandesc si acum ,ce o sa facem???????????
PS scuza-ti ca ma-m intins
anaana spune:
Am trecut si eu prin multe din starile prin care ati trecut si voi, eram tot timpul foarte incordata, imi era frica de urmatorul diagnostic dat de un medic, mergeam cu copilul la medic si tot boli sau probleme descopeream. Tin minte ca am ajuns sa izbucnesc in plins mergind pe strada sau in alte momente(cumparam un medicament si am izbucnit in plins, de atuci farmacista ii tot spune copilului cit am plins eu). Pina si in momentele in care copilul era bine, eu nu ma puteam bucura din plin, ma gindeam la toate problemele de sanatate ce le descoperisem si imi era frica de ce va urma. Si uite asa nu-mi puteam stapini mintea. Am avut noroc cu soara mea care mi-a explicat foarte serios ca n-o sa am un copil normal daca continui sa-l vad asa de diferit fata de alti copii sanatosi, m-a rugat sa-mi cresc copilul ca si cind nu i-as fi descoperit nici o problema. pe mine m-au ajutat mult cuvintele ei si de atunci incet incet mi-am revent (drept e ca eram cam dusa cu mintea), mi-am lasat copilul la cresa (desi normal am avut frica ca va patii ceva deoarece copilul e foarte zbenguit si imi dadeam seama ca nu se poate aloca o femeie numai pt el), la gradinita l-am lasat in excursie cu autocarul (imi era din nou frica sa nu sara in fata altor masini la coborire sau sa nu-l uite pe undeva, fiind multi copii),dar aceste stari erau doar trecatoare si incercam imediat sa nu ma mai gindesc la toate prostiile.
Am privit deseori in urma si de fiecare data imi aduc aminte de sora mea si de ceea ce mi-a zis, m-au ajutat enorm cuvintele ei. pate va ajuta si pe voi.
sanatate la toata lumea
Ana
lacri spune:
si eu fac parte din "clubul"vostru.
de multe ori magandesc ,ca poate din cauza asta Fabian al meu este mai fricos ,mai retras ....ca l-am strsat eu prea mult cu grija mea prea mare.
la noi e mai rau ca si sotul sufera si el de aceasta jrija exagerata.
doctorul lui Fabian o data cand a vazut ca noi tot insistam cu analizele si tot cu grijile ca sa ne linisteasca i-a facut o punctie in os (nu mai stiu cum se cheama) .doctorul a zis sa lasam copilul in pace ca-l terorizam.
nu stiu cum o sa fiu cand va fi el mai mare.sper sa-mi mai treaca desi sunt sigura ca se va agrava.sigur cand va fi mare el ne va reprosa lucrul acesta.
l-am dat la o gradinita care va face cursuri de inot la vara ...sotul meu cand a auzit la inceput nu a vrut iar eu numai ca sa-mi inving frica.
va pup
multa sanatate
Fabian si mami Lacramioara
szivarvany spune:
Si io`s dusa !
Dupa ce ca dorm nasol noptile , m-am trezit azi noapte innebunita ca daca bona o pierde pe Giulia sau nu o tine de mana destul de tare in apropierea drumului ? 
Aceste ganduri ma innebunesc 
si credeti-ma am o lista luuunga in creier cu atatea posibile pericole.
Daria & 
Giulia (2004 08 16)
Haideti la bazar sa-l ajutam pe ALEX ! 
Supercopiii iulie/august 2004
Principesa spune:
Ciocolata cu piper, incepe prin a fi fericita fara a-ti mai conditiona aceasta fericire de nimic altceva.
Anxietatea ta, oricat de mare ar fi nu poate juca un rol de control asupra imprevizibilului. In fond noi oamenii suntem foarte fragili si e bine sa ne acceptam aceasta conditie si sa ne punem speranta in Dumnezeu si noi sa facem atat cat e nevoie.
Insa aceasta anxietate te va impiedica sa te bucuri de copilul tau si de clipele minunate petrecute impreuna.
Poti sa fii vigilenta si fara sa fii anxioasa. Si atunci poti fi si fericita.
Succes!
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura
Durerea este inevitabila dar suferinta este optionala
pisi_ella spune:
OFFFFF!!!!!!!! Si eu p'aici!
Si eu am problema asta...Subiectu' acela cu psihozele eu l-am deschis.
Mi-e ff frica sa nu li se intample ceva si-i protejez fff mult, mai ales afara. Ma rog...Matei e inca mic, are aproape 9 luni, insa Emma are aproape 3 ani si e cam salbatica si cam timida...cred ca din cauza mea...ca stau tot timpul cu gura pe ea sa nu faca una, sa nu faca alta Si tot timpul sunt dupa ea, mai ales in parc. Pe strada o tin neaparat de mana sau o pun sa se tina de caruciorul lui Matei. Daca ramane putin in spate...ma intorc panicata!! Mi-e frica sa nu o fure cineva!
Apoi...am obsesia cu strada...sa nu care cumva sa se duca in strada....fara mine. Biata de ea nu se duce, dar mie mi se pare mereu ca vrea sa se duca si deja imi imaginez scenarii . Apoi mi-e frica rau sa coboare singura scara!! O si vad cazand in fata si dandu-se de-a berbeleacu' de sus paa jos!! Si are aproape 3 ani...nu mai e bb.
Cineva spunea ceva de ereditate...s-ar putea sa fie adevarat...ca si mama era la fel...si eu o uram pentru asta! Sunt constienta ca si copiii mei ma vor uri....dar nu pot sa ma abtin!!
Ma tot gandesc ca trebuie sa-i protejez...ca nu stii cand patesc ceva !! Si..daca sunt pe faza...poate contracarez pericolul! Avem si noi o cunostinta, un baiatel, care s-a oparit cu apa fiarta...si mama lui putea sa prevada.
Ma gandesc ca sunt pericole la tot pasul...si unele le pot fi chiar fatale. Pana se fac mai mari si vor putea sa se fereasca singuri, trebuie sa-i ferim noi! Doamne!! Nu mi-as ierta-o IN VECI daca s-ar intampla ceva sub ochii mei!!! CEva ce as fi putut sa prevad!!
Stiti..cand o aveam numai pe Emma...eram exagerata. Eram nebuna. Am scris si la psihozele de mama...M-am gandit ca, daca se naste si bb 2, poate ca voi fi mai calma...ca se va imparti grija...ca nu voi mai fi asa disperata! DA' DE UNDE!!! Sunt MAI RAU!!! Acum sunt de 2 ori exagerata!!
De ceva timp Emma se da pe topogan fara sa o mai ajut deloc. Dar stau acolo...langa topogan, cu inima stransa si tresar la fiecare miscare!
Ma gandesc deja ca la toamna va merge la gradi si asa imi e de frica si am niste emotii!!!! Ca ce va face fara mine...cum se va descurca...daca va pati ceva...Mi se pare ca numai eu o pot proteja cel mai bine. Ma gandesc ca e mica, are numai 3 ani. Insa, pe de alta parte...eu am 30 si maica-mea tot mica ma vede si ma protejeaza cum poate ea mai bine!!
Cam atat am avut de spus...O sa va citesc in continuare, poate-poate ma mai potolesc si eu putin. Intr-adevar, cum zice Principesa, poti fi vigilent fara sa fii anxios. Dar...nu prea reusesc!
Sa ne traiasca puii si sa fie sanatosi!
_Ella, 
Emma & 
Matei
Povestea nasterii lui Matei ;)
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=58237
Deschide bratele spre schimbare, dar nu-ti pierde din valorile tale.
Principesa spune:
Pisi ella, din pacate poate fi necesar sa afli si alte opinii dar cu siguranta nu este suficient pentru a te schimba. Pentru asta trebuie sa faci o redecizie, adica sa iei o noua decizie care sa o inlocuiasca pe cea anterioara, probabil ceva de genul ca daca tu nu faci totul si nu esti permanent in priza ceva rau li se poate intampla copiilor.
Tu stiai cate lucruri li se pot intampla copiilor in somn? Tu ce faci cand ei dorm noaptea? Cumva iti permiti sa dormi si tu ca o mama iresponsabila? Daca vrei sa fii competenta pana la capat te rog sa ii supraveghezi cu mare atentie si atunci cand dorm. OK? Atunci poate lucrurile vor fi mai in siguranta pentru neputinciosii copilasi.
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura
Durerea este inevitabila dar suferinta este optionala