Teama pentru copil
Raspunsuri - Pagina 4
pisi_ella spune:
quote:
Originally posted by Principesa
Pisi ella, din pacate poate fi necesar sa afli si alte opinii dar cu siguranta nu este suficient pentru a te schimba. Pentru asta trebuie sa faci o redecizie, adica sa iei o noua decizie care sa o inlocuiasca pe cea anterioara, probabil ceva de genul ca daca tu nu faci totul si nu esti permanent in priza ceva rau li se poate intampla copiilor.
Tu stiai cate lucruri li se pot intampla copiilor in somn? Tu ce faci cand ei dorm noaptea? Cumva iti permiti sa dormi si tu ca o mama iresponsabila? Daca vrei sa fii competenta pana la capat te rog sa ii supraveghezi cu mare atentie si atunci cand dorm. OK? Atunci poate lucrurile vor fi mai in siguranta pentru neputinciosii copilasi.
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura
Durerea este inevitabila dar suferinta este optionala
Nu stiu daca sa rad sau sa plang! Ai mare dreptate! 
Oricum, cand era Emma mica, mica...sa stii ca nu prea dormeam...adica ea dormea linistita, saraca...iar eu dormeam iepureste si ma trezeam din sfert in sfert de ora sa o verific daca e ok...daca nu cumva s-a sufocat
....La al doilea copil nu am mai facut chestia asta...Adica cand dormea el, dormeam si eu!
Normal, ma mai trezeam, ma mai uitam la el, dar nu asa des si nu cu atata panica cum faceam la Emma...Deci am evoluat putin, nu? Sper din tot sufletul sa ma schimb, pentru binele meu si al copiilor. In felul asta in cativa ani ajung la nebuni!
Poate totusi voi merge la psihoterapeut, daca vad ca lucrurile nu se indreapta. Nu stiu de unde am panica asta. Tin sa precizez ca IN CASA nu sunt asa...adica nu stau mereu cu ochii pe ei. Ii las in voia lor, mai ales pe Emma. Pe Matei il supraveghez mai atent, nu are nici 9 luni, dar fara sa exagerez. Ma gandesc cum ma voi comporta cand va mai creste, cand va merge...oi fi tot asa disperata? Tind sa cred ca nu. Sau ma rog...asa imi place sa cred
Multumesc mult pentru raspuns. Imi sunt de real folos raspunsurile tale!
_Ella, 
Emma & 
MateiPovestea nasterii lui Matei ;)
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=58237
Deschide bratele spre schimbare, dar nu-ti pierde din valorile tale.
georgi75 spune:
Si eu sunt mama si am avut si am temerile mele.Dar...nu sunt asa prapastioasa.
De ce sa stau tot timpul cu gandul ca se poate intampla aia sau ailalta(OK poate o sa zicetzi ca sunt o mama denaturata).
Dar asa sunt eu in toate privintele nu numai in ceea ce priveste copilul meu.
Am lasat-o si o las cu sotzul, cu mama, cu o nepoata.Tocmai pentru a nu fi prea dependenta de mine.Nu spun ca nu-mi sare inima din piept cand eu sunt plecata si sunt sunata de acasa.Imediat ma gandesc ca s-a intamplat ceva cu Stefania.Din fericire, niciodata nu s-a intamplat nimic.Si asta imi da curaj pe mai departe.
Am considerat ca trebuie sa-i las spatiu si sa se invete si cu alte persoane pentru ca va veni momentul sa mearga la camin,gradinita si atunci ii va fi si ei mai usor.Mie, normal ca imi va fi mai greu la inceput, dar o voi face si pe asta.E spre binele ei.
Cat despre lovitur, accidente... s-au intamplat si in prezenta mea.Au fost momente cand nu am reusit sa ajung la timp la ea sa o salvez.De ex. cand a pus manuta pe usa de la cuptor.S-a ars(nu a avut nimic) dar de atunci deja stie ca acolo nu e bine sa puna mana.Stie ca e un pericol acolo.Experientele ii ajuta sa invete.
Cred ca am pierdut oarecum sirul, dar sper ca ati reusit sa ma intelegeti.
Georgiana-mami de Stefania(2 ani-sic!)
Ia uite si poze:http://photos.yahoo.com/georgianaradut
karol spune:
ciocolata cu piper, sincer , te inteleg.Fetita mea are 4 ani si 3 luni si imi aduc aminte cand era mai micuta si o mai lasam la mama cateva ore pana ma intorceam de la scoala.Daca lipseam 3 ore, dadeam vreo 4 telefoane:Manca?Ce manca? Vezi sa n-o ineci.Daca iesi cu ea afara, sa nu cumva s-o scapi din ochii.O terorizam pe saraca mama, care de altfel a crescut-o ca la carte.
Acum sint mai altfel, m-am relaxat un pic cu toate ca tot asa stresata sint cand nu e langa mine.Si eu ma simt implinita si fericita doar cu fiica mea alaturi.Dar trebuie sa invatam ca nu putem fi ca un paravan in fata pericolelor sau de ce sa ne gandim la pericole.A mea ce a mai cazut, ce s-a mai lovit dar nu am facut o drama din asta.
Eu nu te critic sa stii si ma bucur ca constientizezi ca nu e bine ce faci.E un pas inainte si ai sa vezi tu singura o sa-i dai copilului tau libertatea necesara varstei lui.