Teama pentru copil

Principesa spune:

Ciocolata cu piper, eu cred ca ceea ce descrii tu e o problema de control posttraumatica. Pt tine si fetita ta ar fi f bine sa apelezi la suport de specialitate pentru a integra situatia traumatica si pentru a te putea bucura de clipa prezenta eliberandu-te de presimtirile negative si de obsesia de a controla imprevizibilul din viata noastra.

Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

Durerea este inevitabila dar suferinta este optionala

Naty spune:

Eu una recunosc ca-s dusa!
Si mie mi-e tot timpul teama ca i s-ar putea intampla ceva rau.
Reusesc insa (inca) sa ma controlez si fie-mea e lasata oarecum de capul ei - in anumite limite; de ex. n-as lasa-o pe strada netinuta de mana fiindca sunt sigura ca sunt imprevizibili si oricand poate sari in fata masinii.
Dar ce-i in capul si inima mea si ce cosmaruri am numai eu stiu!

Ciocolata eu cred ca la tine e normal, dat fiind ca ai trecut cu ea prin momente grele.

Raluca si Ioana - Alexandra (10.10.2004)
poze pana la 8 luni, poze noi
poze si mai noi
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=52035" target="_blank">POVESTEA BEBELINEI

ciocolata cu piper spune:

Eu cred caci copii sunt mereu imprevizibili.
In orice moment pot sari in fata masinii.Fetita mea daca vede o pisica imediat alearga dupa ea.In parc la joaca am vazut multi copii loviti in cap de leaganul de fier si nu cred ca le-a fost bine.
Eu sunt exagerata,dar poate cu timpul cand fetita mea va mai creste si ma va trage de maneca imi va spune 'mami am crescut gata cu dadaceala'.Nu stiu daca voi putea vreodata sa o las sa mearga singura pe strada,poate cand va mai creste sau poate daca o sa mai am un bebe care mi-ar capta atentia.
Este destul de dificil sa-ti dai seama ce este mai bine pentru copil,ca parinte vrei sa faci tot ce este mai bine pentru el.
Desi uneori exageram tot ceea ce conteaza este sa-i iubesti,sa-i cresti frumos,sa-i inveti ce este respectul,sa-i inveti ce este frumos,sale fii un exemplu bun in ceea ce faci.
Cred ca este destul de dificil sa fii parinte,sa iei decizii,sa fii uneori dur si neinduplecat la lacrimile copiilor,sa fii rabdator,
sa ierti,sa-i pedepsesti atunci cand gresesc desi te doare sufletul.
Acum imi dau seama ce bine era copil.

ramlore spune:

Buna!
Fetita mea e mai mica,dar la orice raceala eu ma imbolnavesc cu stomacul.si e doar o raceala!
intradevar nu a-s vedea viata fara ea.
Trebuie sa-i dai mai multa libertate fetitei tale cu gandul la ...Dumnezeu.Gandeste-te ca tot greul a trecut cu ajutorul Lui si CINEVA acolo sus va iubeste.
Asa gandesc eu pt.familia mea.

Elenalove27 spune:

quote:

---

Originally posted by ciocolata cu piper

Poate daca nu m-as fii chinuit atat prin spitale cu ea,daca nu as fi trait clipe de groaza cand aveam impresia ca o pied nu as fii asa.
Cel mai bine este sa ai un copil sanatos,sa n-ai parte de spitale cu el,sa-i lasi libertate,dar cred ca nu sta in puterea noastra sa ne alegem destinul.
Copiii sunt ai nostri si trebuie sa-i crestem,sa-i ingrijim asa cum ne pricepem fiecare.Nici un parinte nu este perfect.

---

Subscriu draga ciocolata!

p.s te inteleg foarte bine ca si eu am trecut prin cosmarul vieti cu baietelul meu...
Multa sanatate

"Daca crezi ca exista Vesnicia si stai nepasator, meriti sa fii inchis in casa de nebuni" - un parinte

carolinah spune:

Eu imi cer scuze daca am jignit pe cineva. Eu cand spun dusa cu pluta in general o spun mai in gluma, asa, dar in scris iese altfel. Nu am vrut sa jignesc si cu atat mai putin sa minimizez o problema de sanatate pe care a avut-o cineva. Imi pare rau.

Pur si simplu cred ca sunt mai relaxata cu copiii pt ca vreau sa fie liberi si de cand s-a nascut fetita mea cea mai mare am incercat sa o las si cu tatal ei, bunicii (4 la numar), cu sora-mea sau cumnata-mea etc, tocmai ca sa nu fie prea dependenta de mine. Evident ca numai eu fac cel mai bine totul , dar o vad ca se bucura de fiecare in parte si are cate ceva de invatat de la fiecare. Si ea are o viata fericita, si eu am o viata fericita. Si cand s-a nascut cea mica apoi, nu a mai fost chiar nici o problema, pt ca stia deja fiecare ce are de facut inca de la inceput.

Imi cer din nou scuze daca v-am jignit.


Editez ca sa spun ca va rog sa aruncati cu posete, ca eu chiar am nevoia acum de una noua. Vuiton-autohton...

lina, cu Alina si Ana... si tati, evident

filofteia spune:

Carolina... se accepta scuzele... mie mi s-a parut cam dur ce ai spus...

Important este si faptul ca are cine sa stea cu el... La noi si numai noi... Toata responsabilitatea cade pe umerii tai in fiecare clipa... nu exista moment de respiro... Uneori ma gandesc daca nu si de aici grijile exagerate...

Fetita unor prieteni de familie s-a oparit cu o oala de pe foc..in timp ce statea cu bunicii... A trecut un an si prietenii mei sunt in continuare foarte stresati, nu o lasa sa intre in bucatarie nici acum... Au trecut prin momente cumplite si toata lumea ii intelege... Cu timpul vor invata sa uite...

Si eu am trecut cu baietelul meu printr-o operatie si este cumplit... Insa eu am ales alte metode de ingradire... Exemplu nu are voie sa treaca strada fara sa fie tinut de mana... asa ca acum se opreste la marginea trotoarului si asteapta ... In parc insa l-am lasat sa-si toarne si nisip in cap daca a vrut... singura regula sa nu deranjeze ceilalti copi...

Cred ca oricarei mame ii tresare sufletul daca nu-si vede copilul in fata magazinului, de aceea eu ii spun lui Adi sa stea astfel incat sa-l vad.... Al meu este prea zbantuit ca sa-l ingradesti, de aceea au aparut si regulile, dar ii inteleg foarte bine pe cei exagerati...

miag spune:

Buna,

Si eu fac parte din categoria mamicilor exagerate, panicoase si super protectoare. Incerc insa sa ma autoeduc pt ca am inteles ca este spre binele copilului sa fac asta, sa-i dau mai multa liberetate, mai ales ca al meu este baietel si nu as vrea sa iasa un mototol.

Mia, mami de ROLAND (18 Noiembrie 2004)

Winners never quit, quiters never win!

oanademunck spune:

Draga mea taiatul acelui cordon ombilical are loc in doua planuri-unul fizic, imediat dupa nastere si intr-un plan psihc care inseamna recunoasterea celor doua individualitati mama-copil. Pentru o dezvoltare normala a copilului este normal ca cele doua separari ale copilului de mama sa se produca in perioda de timp specifica. La cinci ani acest proces trebuia sa se fi produs

ciocolata cu piper spune:

Sunt constienta de faptul ca exista o problema si ca sunt exagerat de protectoare,dar incerc sa ma schimb.
Daca cineva are vreo sugestie nu ma supar,chiar as avea nevoie de cateva sfaturi. Eu as fii fericita sa ma pot detasa putin.
Tot timpul sunt stresata,nervoasa,niciodata nu-mi ajunge timpul,sunt in permanenta pe fuga,nu mai am timp de mine,parca nici nu mai exist.
Problemele mele sunt strict legate de fiica mea.
Mi-a placut foarte mult ceea ce ai spus Oana si este perfect adevarat.
Astazi chiar m-am testat,am fost in parc cu fiica mea.M-am pus pe o banca si am lasat-o singura sa se joce unde vrea.O ora s-a dat pe toate leaganele,topogane,s-a urcat pe bare fara a-mi cere nici macar odata ajutorul si fara a se lovii macar.
Mi-am dat seama ca am o fetita mare care stie sa se descurce.
In parc am putut s-o las singura caci nu erau masini,dar pe strada inca mi-e frica s-o las singura caci copiii sunt inprevizibili,odata sar in fata masinii.
Astazi am facut zic eu un pas inainte,desi am stat ca pe ghimpi pe banca aia,dar mi-am impus sa rezist fara sa intervin.
Pentru mine a fost o realizare si un progres.