Teama pentru copil

Am o fetita de 5 ani i-a implinit pe 16 martie.
Am avut numai probleme cu ea de cand s-a nascut.
Am avut multe internari,multe nopti albe,multe zile de cosmar,dar am trecut cu bine peste toate.Acum ea este mai bine,dar am ramas eu cu un oarecare 'handicap'.Am o frica teribila ca ar putea sa i se intample ceva rau.Afara cand mergem sunt tot timpul langa ea,nu opot lasa nici macar o secunda singura,mi-e frica sa nu cada,sa nu se loveasca. Daca mergem pe trotuar o tin de mana,mi-e teama sa nu sara in fata masinii.Noaptea dorm cu ea,mi-e frica sa i se intample ceva,sa se inece,sa cada din pat.
Am devenit atat de dependenta de ea ca uneori ma sperie.Sunt convinsa ca asta o sa-i dauneze,ca fiecare copil are nevoie de libertate,are nevoie sa-i acorzi incredere,are nevoie sa fie el.
Nu stiu ce sa fac sa scap de teama asta?
As vrea s-o pot lasa sa se joace in voie,sa mai si cada,sa mai si planga.Fetita mea n-a avut niciodata vreo buba.
Eu cand eram mica eram plina si acum am semne.
Voi cum va descurcati? Le dati libertate copiilor?
Eu pot sa spun ca sunt umbra fiicei mele.Nu stiu cat o sa ma mai suporte.Asc vrea sa ma schimb,dar teama nu ma lasa.
Ajutati-ma!!

gegea spune:

Buna!
Si eu sunt destul de exagerata in ceea ce o priveste pe micuta noastra, iar sotul meu imi spune ca trebuie sa-i aratam ca avem mai multa incredere in ea ca sa capete si ea, la randul ei, incredere in fortele proprii.
Uite si aici, s-a discutat ceva asemanator: http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=64980

Geani si Daria

iren spune:

Cu riscul de-a fi considerata o mama denaturata, io recunosc cc ca nu ma stresez atit de mult ca voi.
Am doi plozi care-s taaare zbintzuitzi, se catzara peste tot, mai ales Julia, care are 1 an juma, alearga, etc, kestiile specifice, dar nu mi-e teama sa merg cu ei pe strada, Julia sta inca in carutz, shi kiar daca n-ar sta, nu pleaca de pe trotuar, iar Bogdanel poa' sa shi fuga inaintea mea, sint absolut sigura ca shtie sa nu plece de pe trotuar, i-am acordat libertate de cind era mititel, iar el a invatzat ce poate face shi ce nu. Cad destul de des shi fac tot felul de bube, Bogdanelu tocmai are una urita la oki, a aterizat in coltzul- rotund- al masutzei shi shi-a umflat okiul, acu e verde
Sint conshtienta ca nu-i pot apara de tot, incerc pe cit posibil sa stau linga ei, dar nu-i tzin in lesa, pentru ca altfel n-au cum sa invetze, iar bubele- mai mari sau mai mici- sint specifice copilariei. Nu inseamna ca daca-i vad in pericol ii las sa se descurce singuri- ii las numa la kestii minore, cum ar fi, de ex, sa se dea jos de pe nush ce, sau se se suie undeva, kiar daca vad ca se kinuie- ci ca le dau libertate ca sa poata explora.
Ciocolata, incearca sa fii mai putzin stresata, tocmai spre binele fetei, altfel va creshte cu tine pe post de cirje shi va avea impresia ca nu poate face nimic, or, io nu cred ca vrei sa fie o fiintza slaba care sa nu shtie sa se descurce cind este intr-o situatzie grea .

Io shi plozii turbulentzi


In caz de greturi si alergii la anumite persoane, se recomanda retragerea intr-un loc izolat si racoros si consumarea, in liniste, a patru- cinci lamii pe ora.

carolinah spune:

Eu am citit acest subiect si cel cu psihozele de mama si din citirea celor doua subiecte pot sa exprim doar atat: ori sunt eu mama denaturata, ori sunteti voi duse cu pluta, da' rauuuuuu. Cum nu-mi dau seama exact care-i realitatea, ma abtin sa trag si concluzia.

Doar vreau sa spun ca mie imi place sa le dau libertate copiilor in limita varstei lor, evident. Si da, Alina e mai mereu plina de vanatai si zgarieturi, dar e tare fericita. Si Ana incepe si ea sa aiba vanatai, ca doar are 10 luni, nu? Si au mai fost si ele racite si au avut diaree etc, dar pana la urma si sistemul lor imunitar trebuie sa se formeze cumva, nu?

Plec pana nu arunca cineva cu rosii dupa mine, ca am azi o frumusete de taior nou...

lina, cu Alina si Ana... si tati, evident

april spune:

Poate ca om fi duse cu pluta, dar dupa ce te chinui ani buni sa ai un copil, dupa ce duci cu greu o sarcina la capat, dupa ce iti face copilul crize de sufocare in miez de noapte si tie ti se cutremura genunchi, nu poti sa nu ramai cu o teama in suflet. Eu incerc sa ma controlez, uneori reusesc, alteori ba. Poate ca si varsta isi spune cuvantul.

Fericirea e alcatuita din lucruri marunte.

"And in the end, it's not the years in your life that count. It's the life in your years" Abraham Lincoln

filofteia spune:

quote:

---

Eu am citit acest subiect si cel cu psihozele de mama si din citirea celor doua subiecte pot sa exprim doar atat: ori sunt eu mama denaturata, ori sunteti voi duse cu pluta, da' rauuuuuu. Cum nu-mi dau seama exact care-i realitatea, ma abtin sa trag si concluzia.

---

Daca asta nu este o jignire ... atunci nu stiu ce este...


Nu exista mame denaturate... asa cum eu nu ma simt dusa cu pluta...

Chestia cu stresul pentru copil este cumva ereditar... as spune eu...Mama era la fel...toata ziua era stresata ca ni s-ar putea intampla ceva mie sau sora-mi, dar nu am inteles-o pana nu a aparut Adi...
Iar cand treci printr-o operatie cu copilul tau si vezi cat poate sa sufere ... mi se pare firesc sa nu-ti mai doresti sa ajungi in acea situatie....
Cand iti vezi varul de 16 mort... cu atata suferinta in jur... mi se pare firesc sa fi stresata pentru copilul tau...

Atat de usor se spun cuvintele uneori pe acest forum...

mariussimiuc spune:

Haideti mai fetelor,n-o luati chiar asa.Nu era vorba de stresul legat de vreo boala,ca atunci mi se pare absolut normal sa fii stresata.Era vorba de libertatea de miscare,de lipsa de explorare...Sunt doua chestii total diferite.

off topic: Carolina,acum nu se mai arunca ccc cu rosii ci cu posete.Ei?Asa-i ca ti-ar place?

Miha si Robert (18 nov 2004)



Omuletul pentru care se merita sa incerc sa fiu un om mai bun


Cand viata iti ofera lamai,fa-ti o limonada!

mcrmiki spune:

Eu as zice ca ar trebui sa le dam libertate copiilor nostri, in limita varstei, bineanteles. Altfel este posibil sa ajunga adolescenti si sa nu se descurce cu lucruri minore si sa fie mereu dependenti de parinti, de cei care din prea multa grija nu ii lasa sa-si incerce fortele proprii, posibil sa ajunga niste oameni fara incredere in ei.
Ciocolata cu piper cred ca ar trebui sa stai de vorba cu un psiholog, sa sti ca toti parintii au temeri legate de copilul lor, chiar si noi care nu am avut probleme de genul pe care le-ai avut tu, dar asta nu inseamna ca trebuie sa ne sufocam copii, sau sa traim stresati, speriati tot timpul.
Iti doresc numai bine!

Un cuvant plin de iubire pretuieste atat de mult si totusi el costa atat de putin." N. Iorga
http://community.webshots.com/user/mcrmiki
Miha&Sorin&Bogdan(24.12.2000)&Vlad(17.11.2003)

Gabrielama spune:

Recunosc ca si eu am o problema si inca una mare; nu am avut probleme mari (de sanatate) cu fetita mea, ci doar cele obisnuite - o raceala, o vanatatie - dar tot nu imi pot stapani teama sa nu i se intample ceva.

Cand nu sunt cu ea sau macar in apropiere - de pilda cand am dus-o in noaptea de revelion la parintii mei la Ploiesti, sau cand plec din tara cu treaba de servici - sunt aproaope handicapata, fac atacuri de panica, sunt stresata cum nu se poate...

Am deschis la un moment dat aici la Cabinet un subiect despre concedii, daca le facem singuri sau cu copiii; motivul a fost acela ca eu nu pot sa plec fara ea nicaieri si nici nu vreau sa ma gandesc ca as pleca in vacanta fara ea.

Imi dau seama ca sunt exagerata si incerc sa ma educ, pentru ca nu vreau sa fiu o mama care isi sufoca copilul si nu ii da libertate. Sunt intr-un proces de educare continuu.........

La mine cred ca e treaba cu copii facuti la batranete......



Gabi

ciocolata cu piper spune:

Cred ca este foarte bine pentru mamele care le lasa copiilor libertate.Nu poate fii nimic rau in asta.Eu sunt foarte stresata si sunt convinsa ca nu are cum sa fie bine pentru fiica mea.
Incerc sa ma detasez de starea asta,dar asa simt.
Odata eram la magazin sa cumpar ceva si ea a spus ca ramane la usa caci era prea cal in magazin. A durat un minut pana am cumparat ceva.
Cand am iesit ea nu mai era la usa. Am crezut ca lesin.M-am uitat in stanga si in dreapta nu era. Am simtit o durere in piept,aproape ca nu mai respiram.A fost groaznic. Fiica mea era in spatele magazinului si se amuza de istericalele pe care le faceam eu.
Atunci mi-am dat seama ca si ea este constienta de disperarea mea.
Incerc sa ma schimb,dar este foarte greu sa nu simt teama.
As vrea sa o las libera,sa se juleasca,sa cada,sa invete singura sa se fereasca de rele,dar este greu pentru mine.
Poate daca nu m-as fii chinuit atat prin spitale cu ea,daca nu as fi trait clipe de groaza cand aveam impresia ca o pied nu as fii asa.
Cel mai bine este sa ai un copil sanatos,sa n-ai parte de spitale cu el,sa-i lasi libertate,dar cred ca nu sta in puterea noastra sa ne alegem destinul.
Copiii sunt ai nostri si trebuie sa-i crestem,sa-i ingrijim asa cum ne pricepem fiecare.Nici un parinte nu este perfect.

april spune:

gabrielama, sa sti ca si eu cred ca are legatura cu varsta cand devii mamica. eu la 31 am devenit dupa multe incercari. imi doream atat de mult.
cred ca daca as fi avut copil pe la 20 si ceva alta era situatia. Poate gresesc.

Fericirea e alcatuita din lucruri marunte.

"And in the end, it's not the years in your life that count. It's the life in your years" Abraham Lincoln