Ortodoxie din Postul Mare in Postul Mare (20)

gandacelu spune:

quote:

---

Originally posted by Andrada

Eu mai fac linte cu vinete si orez cu bame.
Lintea se fierbe f repede 15 minute, se parat intr-o cratita se pune apa, ulei si putina margarina de gatit, si se adauga legumele taiate marunt: ceapa, ardei, morvoc ras pe razatoarea mica, rosii, si vineta taiata cubulete mai mari. Cind sint gata se rastoarna cratita cu legume peste linte si voila! Se aseaza in castronase ceapa verde taiata marunt, brinza rasa si smintina si fiecare isi pune peste linte dupa preferinta.
Orezul se incalzeste un pic in margarina cu elei (margarina si uleiul au puncte de ardere diferite si una ajuta pe cealalta). Se toarna apa de 3 ori cantitatea de orez (nedecorticat).
Intr-o cratita se mai pune putina margarina si ulei (de masline of course), ceapa (nu conteaza cum e taiata), morcov, ardei si telina (cu frunze), rosii. Cind sint inca nefierte legumele se iau de pe foc si se dau un blender cam 3/4 din toata cantitatea pina se fac piure. In cantitatea ramasa se pun bamele la fiert (eventual din cele taiate inghetate).
Cind orezul e gata se pun toate legumele si piureul si bamele, patrunjel si se mai lasa sa fiarba odata.
Retete de paris de la "prietenul" meu jaques pepin, un maestru parol!
A

L’amore che move il sole e l’altre stelle.

www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu

---

mmmmmmm suna bine de tot! am auzit de linte ca ar fi extrem de gustoasa... dar nici bame nu am mai mancat pana acum - ce gust au? io is mai conservatoare (mai folclorista, vorba sabinei) si nu ma prea arunc la noutati - as fi in stare sa traiesc o viata din cartofi prajiti

btw, prin straienziile pe unde stati fiecare aveti foi de vitza?

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=71551" target="_blank">o situatie tragica

amuleta spune:

Bamele cer un "gust dobindit", ca si avocado, de exemplu (sau telemeaua). Totul e sa le tai coditele fara sa ajungi la seminte si apoi sa le fierbi intregi (ca pe o mincare cu suc de rosii si usturoi) cu atentie, sa nu se sparga, ca sint "baloase" (asa zice mama, care moare dupa bame). Ori o sa-ti placa la nebunie, ori o sa te speli pe dinti dupa ele.
Am citit si eu o parte din cartea despre Serafim Rose. Ma pronunt dupa ce o termin.
Dar asta trebuie s-o pun aici :
"Stiti ce s-ar întâmpla cu Hristos daca ar umbla în lume astazi? L-ar interna într-un ospiciu si i-ar face psihoterapie, la fel ca si sfintilor Sai. Lumea L-ar rastigni pe cruce ca si acum 2000 de ani, caci lumea nu a învatat nimic, în afara de câteva forme ocolite de fatarnicie."

gandacelu spune:

Părintele Cleopa: Mutarea Muntelui Adar cu rugăciunea

Adevărat grăiesc vouă: Dacă veți avea credință cât un grăunte
de muștar, veți zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo,
și se va muta; și nimic nu va fi vouă cu neputință (Matei 17, 20)

Deci, dacă cela ce crede în Hristos, va face minuni mai mari decât
Dânsul, să vă spun o istorie cum s-a mutat muntele Adar din
Alexandria, la anul 604 după Hristos. Si iată cum a fost. În
istoria Bisericii sunt trei sfi nți care au mutat munții cu
rugăciunea: Sfântul Ioachim, Patriarhul Ierusalimului, a mutat
muntele Durda; Sfântul Marcu a mutat muntele Fracesc din Abisinia, pe
timpul Sfântului Serapion și pe vremea Sfântului Platon, Patriarhul
Alexandriei, un argintar a mutat muntele Adar, 600 de stadii paină
în apa Nilului. Avem Viețile Sfi nților și Istoria Bisericii care-
i verifi cata deataiția mari istorici.
Prin secolele VI - VII arabii au dăraimat multe iimpărății în
Africa și în Asia și au ajuns și în Europa. Dar când au ajuns
ei în Egipt, pe la anul 604, toate țările creștine care au fost -
Pamfi lia, Pontul, Galatia, Nicomidia, Cezareea Palestinei, Fenicia,
Libanul, Siria, Frigia, Patagonia, Mira Lichiei - le-au ocupat,
pătimind atunci milioane de creștini. Numai în Nicomidia în ziua
de Crăciun au ars 20.000 de mucenici, pe timpul lui Dioclețian, că
i-a găsit în biserica în ziua Nașterii Domnului. Și atunci au
înconjurat orașul și a dat foc bisericii celei mari și i-a ars pe
toți.
Alta dată impăratul Traian a ucis10.000 de martiri în altă
biserică, în Frigia, cu tot cu femei și copii, și iarăși în
timpul iimpăratului Nero au murit 15.000 de martiri.
Prin secolul VII au ajuns arabii și în Egipt, țară creștină pe
atunci. Astăzi sunt numai cinci milioane de creștini monofiziți și
vreo 20.000 de creștini ortodocși în Patriarhia Alexandriei.
Ceilalți toți sunt mahomedani. Acolo a fost focarul călugărilor:
Sfântul Antonie cel Mare, Sfântul Macarie, Sfântul Pahomie,
Sfântul Paisie cel Mare, Sfântul Sisoe, Sfântul Pamvo, Sfântul
Teodor Studitul și atâtea mii de cuvioși. Numai Sfântul Antonie
cel Mare avea, în pustiul Egiptului, peste 20.000 de ucenici prin
secolul III.
Când au ajuns la Alexandria și au pus mâna pe cetate și pe Egipt,
era patriarh Sfântul Platon. La dainșii așa era: ori te faci
mahomedan, ori te trece prin sabie. Iiți tăiau capul dacă nu te
făceai mahomedan. Ce s-a întâmplat? Erau în jurul Alexandriei
orașe de călugări. Era un oraș, Oxirinius, laingă Cartagina, care
avea mai mulți călugări decât oameni căsătoriți. Erau multe
mainăstiri de călugări și de călugărițe. A venit veste la
episcop și au început să plangă preoții și poporul: "Au venit
turcii, ne omoară pe toți, dacă nu ne lepădăm de Hristos!" Ce s-
a întâmplat? S-a dus episcopul la sultanul turcilor și sultanul i-a
spus așa:
- Tu ești mai mare peste creștini?
- Eu sunt.
- Cum te cheamă?
- Platon.
- Uite, eu sunt pașa cel mai mare, trimis de sultanul aici. Hristos
al vostru spune minciuni! Si a început să hulească pe Mântuitorul.
- Dar de ce?
- Uite, am o Evanghelie în mâna mea! Iată ce scrie aici: Dacă
veți avea credință cât un grăunte de muștar, veți zice muntelui
acestuia: Ridică-te și te aruncă în mare, și dacă veți crede,
va fi cum ziceți. Deci, dacă voi sunteți creștini și arhierei și
preoți și călugări și călugărițe atâtea mii, aveți opt zile
ca muntele acesta, Adar, să-l mutați din loc. (Căci era acolo un
munte mare și avea câteva sate și de creștini și de mahomedani).
Dacă nu-l mutați cu rugăciunea în opt zile, nu va rămainea nici
un creștin netăiat și averile voastre toate le luam noi. Să văd
eu, exista așa putere și adevăr în Evanghelia voastră sau Hristos
a spus minciuni!
Că El n-a fost Dumnezeu, a fost un prooroc, așa spun mahomedanii.
Patriarhul a zis:
- Domnule pașă - pașa inseamnă general la turci - lucrul acesta
care îl spui dumneata este peste putința noastră, dar Mântuitorul
poate va face milă cu noi, iar dacă nu, vom muri toți ca martiri.
Căci altfel trebuia să le taie capetele și să le ia și averile.
- Eu nu știu - a zis sultanul - dacă nu mutați muntele în opt
zile, nu rămaine nici un creștin și nici un călugăr și nici un
preot în toată lumea asta. Să vă arăt eu vouă să mai spuneți
minciuni, că voi ziceți că puteți să mutați munții cu
rugăciunea, că așa spune minciuni și Hristos al vostru.
Patriarhul a venit scârbit în Alexandria, a adunat episcopii,
sinodul, preoții, stareții și starețele mainăstirilor, toți
creștinii cei buni, și le-a zis:
- Iată, fraților, mai avem de trăit opt zile și dacă nu vom muta
muntele Adar cu rugăciunea, nu va rămaine nimeni viu. Turcii au spus
că ne omoară pe toți, că Sfânta Evanghelie spune minciuni și că
nu se poate să se mute munții cu rugăciunea. Că dacă n-a mutat
Mahomed munții, apoi nici Hristos nu poate, că au spus că Mahomed
al lor a fost mai mare ca Hristos.
- Atunci ce-i de făcut, preasfințite? Patriarhul Platon a spus:
- Noi, iubiții mei frați, nu ispitim pe Dumnezeu, că n-avem noi
credință să mutam munții. Hai să punem rugăciuni! Întâi și-
ntâi punem trei zile de post. Să postească toată cetatea cu tot cu
animale, cum a fost în Ninive. Copiii să nu sugă la mamele lor,
chiar de-or muri. Toată lumea să vină la biserică și să se
spovedească. Ne pregătim de moarte. Toți să treacă pe la
duhovnici să se mărturisească și ne iimpărtășim tot poporul cu
Sfintele Taine, și care este oprit și care nu-i oprit, pentru că
suntem în fața morții. Și chiar de vom muri, să murim spovediți
și impărtășiți cu Sfintele Taine și mai mult, ce va voi Domnul
cu noi.
Șia plăcut la toți cuvântul acesta, și au plecat toți acasă.
Iar preoții au adunat oamenii în biserici și le-au zis:
- Oameni buni, iată turcii ne-au înconjurat! A venit califul Omar
și pașa și sultanul și acum ne-au dat opt zile de viață. Dacă
vom muta muntele Adar cu rugăciunea, vom trăi; iar dacă nu, nu
rămaine unul viu și averile noastre le vor lua ei. Tot poporul când
a auzit a început a plânge.
- Iată ce este. A rânduit patriarhul post; nimeni nu gustă apă și
mâncare trei zile și trei nopți, măcar de ar muri de foame. Cine
va mânca, nu mai este creștin. Facem și noi ca și poporul din
cetatea Ninive, când a spus Proorocul Iona că mai au trei zile și
vor muri. Poate va face Dumnezeu milă cu noi, să facă vreun semn cu
muntele.
Și au postit creștinii și preoții și călugării și maicile și
toată lumea și pustnicii din pustie, că era mare pustia sketică
și avea mulți sihastri și oameni sfinți. Și s-au rugat lui
Dumnezeu și după ce poporul a postit trei zile, preoții i-au
spovedit pe toți și au impărtășit tot poporul cu Preacuratele
Taine, și care erau vrednici și care nu. Ce-au zis? "Măi, oamenii
sunt în fața morții. Omul, în caz de moarte, trebuie să fi e
pregătit". Pe urma ce-au zis?
- Hai să înconjuram muntele cu procesiune! Preoții și arhiereii
iimbrăcați, au luat moaștele Sfântului Mina, moaștele Sfântului
Prooroc Ieremia, care se găsesc acolo aduse de Alexandru cel Mare,
Machedon. Au luat prapurii, crucile, icoanele, și au început a
merge în jurul muntelui și a face procesiune, cum se face pentru
ploaie pe câmp, cu Sfântul Maslu. Și mergeau în jurul muntelui
câteva sute de metri cântând "Sfinte Dumnezeule". Și iarăși
ziceau diaconii: "Iară și iară, plecând genunchii noștri,
Domnului să ne rugam!". Și iar se rugau arhiereii plângând, după
ce poporul era acum impărtășit și pregătit de moarte.
Și a spus patriarhul: "Să iasă cât se poate de mulți, numai cei
bolnavi și bătraini să rămaină în oraș. Să vină toată lumea
la rugăciune".
Și au mers în jurul muntelui Adar cu mult popor, făcand rugăciune
și citind din Sfânta Evanghelie. Trei zile au mers, că muntele era
mare și ei tot stăteau în genunchi și preoții le predicau. Se
rugau și iar mergeau, dar nu s-a făcut nici un semn. Deci trei zile
trecuseră și cu trei, câte au postit, erau șase. Mai erau două
zile și moartea tuturor era de față.
Dar s-a întâmplat o minune mare atunci. Era un argintar, faur de
aur, slăvit foarte în toată cetatea aceea pentru meșteșugul
mâinilor lui. Ioan îl chema. Era un băiat cu viața sfantă și
necăsătorit. El a întrebat pe preot:
- Părinte, merg și eu acolo pe munte la rugăciune?
Dar preotul avea de făcut niște sfinte vase, potire, discuri, de
imbrăcat și evanghelii pe sfânta masă, și i-a zis:
- Fiule, tu rămaii, că doar tot pentru biserică lucrezi. Rămaii la
argintăria ta și lucrează, dar să postești și tu și să te
rogi în fiecare ceas.
Și a rămas argintarul Ioan să lucreze pentru biserică, însa el,
fiind argintar, lucra și pentru femeile care veneau la el.
În timpul acesta, lucrând el și ceilalți înconjurând muntele cu
post, cu rugăciune și cu plângere, o femeia rea din cetate, care
navea grija credinței, fiind o femeie depravată, a pus ochii pe
dânsul, și ce-a gândit ea? Acum când toți sau dus din cetate, a
găsit prilej să se ducă la acest argintar, cu gând spurcat. Si s-a
dus la Ioan:
- Ioane, ce faci? Dar el săracul, scârbit că arabii îi amenințau
cu moartea și părinții lui erau duși la rugăciune cu patriarhul,
a zis:
- Ce să fac, doamnă, iată lucrez niște potire pentru biserică.
- Am venit să-mi faci un inel de aur. El nu era tocmai bucuros, dar
fiind de meserie, i-a zis:
- Da, doamnă. I-a luat măsura să-i facă inel, dar ea, fiind femeie
desfrainată, îl privește în ochi și-i spune:
- Mai Ioane, mie îmi plac ochii tăi! Dar el, credincios foc, a zis:
- Cum ai zis?
- Îmi plac ochii tai! De aceea am venit să te văd.
- Iiți plac ochii mei? Mai așteaptă doamnă puțin, că ți-i dau.
A luat cuțitul cu care lucra, și, de față cu ea, a scos un ochi
și l-a pus pe taler.
- Iți mai trebuie și celălalt?
- Ho, măi nebunule! De-acum ai să mori.
- Tu nu vezi ca mâine-poimâine murim cu toții de sabie și tu vii
acum cu gânduri curvești la mine? Nu vezi că-i amenințată
cetatea și murim cu toții de sabia turcilor? Iți plac ochii mei?
Unul l-am scos și indată ți-l scot și pe celalalt. Așa mă
invață Hristos: De te smintește ochiul tău cel drept, scoate-l. L-
am scos pe dreptul; ți-l scot și pe stângul.
Atunci ea a fugit speriată și sa dus de-a spus la o prietenă de-a
ei. Apoi s-a aflat în toată cetatea. Dar el săracul și-a legat
ochiul cu o batistă și mulțumea lui Dumnezeu, Celui care a zis în
Evanghelie că-i mai bine să mergi cu un ochi în Rai, decât cu
amândoi în iad.
Și a ajuns vestea și la patriarh și atunci și-a adus aminte
patriarhul ce spune în Psaltire: Dumnezeu face voia celor ce se tem
de Dânsul și rugăciunea lor o ascultă. Și a trimis doi diaconi
în Alexandria, zicând:
- Duceți-vă repede în cetatea Alexandriei, la argintarul Ioan, și
dacă-l veți găsi viu, cum va putea, să vină paină la noi. Să
vină cu nădejdea în Dumnezeu, că avem mare nevoie de el! S-au dus
diaconii. El, când a auzit că-l cheamă patriarhul, a zis către ei:
- Părinților, mă cam doare un ochi! Dar n-a spus ce-a făcut. Mă
cam doare un ochi, dar am să merg. Și a luat săracul ce a putut și
a mers cu diaconii aceia și a ajuns în fața patriarhului.
- Ce ai, frate Ioane?
- Mă doare un ochi! Tot nu spunea taina, că asta este o mucenicie de
bunăvoie.
- Frate Ioane, noi știm ce-ai pățit. Dar uite, mai avem două zile
și murim cu toții. Fiindcă atâta ai iubit pe Mântuitorul lumii,
încât ai făcut porunca Evangheliei, că ai scos ochiul tău care te
smintea, te-ai temut de Dumnezeu și pentru dragostea Lui ți-ai scos
ochiul și erai gata să-l scoți și pe celalalt, credem ca și
Dumnezeu te va asculta pe tine acum.
- Dar ce să fac, părinte?
- Musulmanii ne-au pus această condiție: dacă pană poimâine nu
mutăm muntele - că acum se apropiaseră opt zile - dacă nu mutăm
muntele acesta pană în apa Nilului, toți vom pieri de sabie și
averile noastre vor fi date la turci. Deci te rugăm, frate Ioane, hai
la rugăciune cu noi și fă și tu rugăciune!
- Părinte, cum să mă rog?
- Ne rugăm odată cu toții, iar tu ia sfânta cruce în mâna și zi
așa:
- În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, munte al
lui Dumnezeu, Adar, iți poruncește nevrednicul rob al lui Dumnezeu,
Ioan, pentru rugăciunile tuturor părinților și ale creștinilor
care sunt aici, ridică-te și mergi pană în apa Nilului și să nu
te mai oprești!
Atunci s-a pornit un cutremur mare și au început a se legăna
munții cu huiet mare. Muntele Adar s-a rupt de ceilalți munți și
a început a merge huind la vale. Ce se întâmplase? Casele care erau
pe munte au început a se dărama una peste alta, căci crăpa
muntele și omora tot ce găsea. Arabii care pândeau cu săbiile
trase, cu armata de pe alt munte, se întrebau:
- Ce se întâmpla?
- Se roagă creștinii și s-a pornit muntele Adar, ca noi am spus ca
Hristos spune minciuni! Iată credința creștinilor!
Si au început a striga de frică la dumnezeul lor, impreună cu
generalii: Alah! Alah! Alah! Dumnezeul creștinilor pierde lumea! Uite
vine muntele la vale!
Și s-au dus generalii turci la Sfântul Platon, patriarh bătran,
avea 90 de ani, și au început a se ruga:
- Părinte, părinte, oprește muntele, că avem atâtea sate de
mahomedani! Oprește muntele, părinte, că mor toți arabii - că
erau și sate de creștini.
Iar patriarhul a zis:
- Fiilor, noi ne-am rugat lui Dumnezeu și nu cu puterea noastră s-a
pornit muntele la vale, ci cu puterea lui Hristos, pe care voi l-ați
hulit și ați zis că spune minciuni: "Că dacă ar avea vreun
creștin credință cât un grăunte de muștar, va zice muntelui să
se mute". Deci Hristos a pornit muntele, nu noi, și dacă El va voi,
o să-l oprească. Noi ne-am rugat Celui Atotputernic și cât va voi
El, atât va merge.
Și a mers muntele pană în apa Nilului. Pană în ziua de azi, cine
merge în Egipt, vede minunea aceasta. Nilul a ocolit muntele, că el
s-a oprit drept în albia Nilului și pană azi Nilul face ocol,
roată împrejurul muntelui, pană vine în albia sa înapoi.
Aceasta mutare a muntelui Adar s-a întâmplat la anul 604, când era
Platon patriarh al Alexandriei și când au venit arabii să distrugă
neamul creștinesc de acolo și s-a scris aceasta minune în proloage
și în Istoria Bisericii. Iar mahomedanii, când au văzut puterea
credinței ortodoxe cea adevărată, nu numai că n-au omorât pe
creștini, ci o mare mulțime de generali și oameni de rând s-au
increștinat și au zis: "Hristos este adevăratul Dumnezeu".
Iar Califul arabilor a spus: "O sută de ani nu se va lua impozit de
la creștinii din orașele și satele Egiptului pentru minunea pe care
a făcut-o Hristos Dumnezeu cu creștinii, că a mutat muntele Adar
în fața a atâtea mii și sute de mii de oameni care l-au văzut".

Deci, când am pornit noi cuvântul despre rugăciune am arătat că,
dacă cineva ar avea credință cât un grăunte de muștar, ar muta
muntele. Dar muntele s-a mutat pentru rugăciunea acestui tainăr
martir, care a voit mai bine de o sută de ori să-și scoată ochii,
decât să mânie pe Dumnezeu.
Care creștini iși mai scot astăzi ochii să nu facă păcat? Că
zice Hristos: De te smintește ochiul tău, scoate-l sau mâna ta, tai-
o. Care-și mai taie mâinile sau picioarele să nu meargă la păcat?
Nimeni.
Dar Dumnezeu nu cere numaidecât aceasta, căci ai vedea numai oameni
cu ochii scoși. Cere să tăiem voia noastră și să nu facem
păcatul. Dar vedeți, când cineva îl iubește pe Dumnezeu, este
gata să moară de o mie de ori și să nu facă păcatul.
Aceasta o lucrează numai frica de Dumnezeu și credința noastră în
Hristos. V-am spus că aceasta minune a fost rezultatul rugăciunii la
atâta lume și mai cu seama a lui Ioan, faurul de aur, că a făcut
Dumnezeu să mute muntele Adar, pe care, oricine îl poate vedea
astăzi în Alexandria, și acolo se povestește și minunea, când s-
a mutat muntele acesta ataiția kilometri, prin rugăciunea făcută
de creștinii ortodocși. Amin.

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=71551" target="_blank">o situatie tragica

amuleta spune:

Vreau sa va rog ceva din tot sufletul : sa va stapiniti gindurile si judecata altuia si sa nu va lasati provocate. Daca aveti timp, faceti o rugaciune si scrieti aici ceva frumos si sa ne gindim la dragostea lui Hristos pe Golgota. O zi buna, ma duc la lucru.

casandra spune:

Draaga Amuleta, ai dreptate, necunoscute sunt caile Domnului.
Segei Kurdakov, 21 ani, seful unui grup de politie speciala, in URSS, avand sarcina de a inabusi manifestarile religioase, citind cateva pagini dintr-o Evanghelie scrisa de mana, ajunge sa fuga in Canada, cu o icoana, sa se converteasca la ortodoxie, sa scrie o carte despre persecutie religioasa din URSS si sa fie lichidat de KGB.
Apostolul Pavel, care a ucis crestini, ca apoi sa raspandeasca Evanghelia si sa moara pentru ea.

gandacelu spune:

vad ca se vede influenta Pr. Serafim:)) mulumesc lui Dumnezeu!

eu am ajuns la pg. 800 - si as vrea sa nu se termine cartea asta niciodata

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=71551" target="_blank">o situatie tragica

amuleta spune:

Gata, mi-am terminat treaba pe azi. Pe pacienta mea deprimata am trimis-o la terapie fizica si tehnici de relaxare (cam neortodox dar n-am vrut s-o contrariez) iar pe ceilalti i-am trecut pe mincare de post. Glumesc (pe jumatate), am mai scris si ceva retete, ca doar de-aia vine lumea la mine, nu sa se spovedeasca. Uneori am indoieli, totusi...
Gindacico, e frumoasa cartea, iti da asa, o fericire, un fel de certitudine ca se poate oriunde ai fi, chiar si-n America. Stii, americanii sint acum intre un protestantism comercial si un catolicism debusolat, pe alocuri cu un hinduism etnico-abscons si o scientologie stricata la cap. Totusi, in mare parte au un suflet bun si luptator-entuziast, asa ca il inteleg pe parintele Serafim Rose. O sa caut manastiri ortodoxe prin apropiere, cred ca a mai apropiata este in Wisconsin (cam cum ar fi nordul Moldovei cu drumuri bune).
Daca americanii ar deveni impatimiti de ortodoxie, ar face-o mai bine ca rusii si grecii la un loc.c-am zis-o.

DARAEL spune:

Continuarea, aici:

Ortodoxie 21

Adrian
http://www.geocities.com/dara2el/
6 tehnici in asteptarea lui BB mic

“A te invinge pe tine insuti este prima si cea mai frumoasa dintre toate victoriile.“ DEMOCRIT