Durerea unei piederi de sarcina...

Laura Ioana spune:

Arthurana ne-am gandit ba sa-i dam in judecata, ba sa facem o reclamatie la Colegiul medicilor, ba sa ne ducem la televiziune...dar am ajuns la aceeasi concluzie: noi vom ramane cu aceeasi suferinta enorma (care ar fi rascolita mereu si mereu) iar ei nu ar pati nimic! Asa ca incercam sa mergem mai departe, incercam sa uitam (e ingrozitor de greu dar sotul ma ajuta si nu ma lasa sa mai plang, desi zilnic este ceva care sa-mi aminteasca...) si vrem sa avem un copil cat mai repede posibil. Acum trebuie sa asteptam macar 8 luni, asa ne-a recomandat doctorita mea de la Piatra. Mi se pare o vesnicie, dar trebuie sa reusim!

Ale, Sheherezada imi pare foarte rau ca ati trecut si voi prin asa o suferinta. Nimeni nu ar trebui sa treaca prin asa ceva niciodata, simti ca se rupe sufletul in tine!

Multumesc fetelor pentru vorbele voastre de incurajare.

Sa aveti un Paste fericit, plin de belsug si de speranta in mai bine!


http://pg.photos.yahoo.com/ph/lauricisolomon/my_photos

monu spune:

Kla,
PASTE FERICIT SI CU SPERANTA IN SUFLETE.

si Alexia Ioana (24 mai 2005)

kla78 spune:

MONU multumesc frumos....uite mii de pt bebeul tau nr"3"

va doresc sa aveti parte de un PASTE FERICIT!si LUMINA INVIERII SA VA LUMINEZE SUFLETELE !!!



http://es.pg.photos.yahoo.com/ph/kla788/my_photos

Arthurana spune:

Fetelor, nu stiu daca vi s-a intamplat si voua dar dupa peirderea sarcinii am pus pe mine 5 kg..Eu sunt de cand ma stiu mai plinuta, dar acum deja nu mai e de gluma!!! Tin minte ca si dupa prima sarcina pierduta am pus pe mine..nu este ciudat??? Poate ca sunt tot felul de dereglari hormonale...plus la mine acum stresul cu mutatul si inceperea unei vieti noi...Cine stie...
Azi dimineata aveam un maieu scurt fara maneci si m-am vazut in oglinda...am avut un soc!!!
Vreau sa dau jos urgent ca stiu ca fertilitatea poate fi afectata si de grutate...
Va pupic

ariadna33 spune:

HRISTOS A INVIAT!
Eu nu am mai intrat de multisor pe forum si nu cred ca-si mai aminteste cineva de mine...

Voiam sa-i spun lui Alé ca m-a intristat mult ceea ce i s-a intamplat

Va doresc tuturor fetelor care ati pierdut o sarcina sa nu mai treceti niciodata prin asta si intr-o zi sa aveti copii sanatosi, sa-i cresteti si sa va bucurati de ei asa cum meritati!

*************************************
"Cand prezentul va fi trecut, visele vor fi realitate"

sanziana72 spune:

quote:

---

Originally posted by Arthurana

Fetelor, nu stiu daca vi s-a intamplat si voua dar dupa peirderea sarcinii am pus pe mine 5 kg..Eu sunt de cand ma stiu mai plinuta, dar acum deja nu mai e de gluma!!! Tin minte ca si dupa prima sarcina pierduta am pus pe mine..nu este ciudat??? Poate ca sunt tot felul de dereglari hormonale...plus la mine acum stresul cu mutatul si inceperea unei vieti noi...Cine stie...
Azi dimineata aveam un maieu scurt fara maneci si m-am vazut in oglinda...am avut un soc!!!
Vreau sa dau jos urgent ca stiu ca fertilitatea poate fi afectata si de grutate...
Va pupic

---

Eu am luat vreo 5 kile dupa ce am pierdut sarcina, dar cam la vreo luna. Probabil sunt si dereglarile hormonale si depresia.

Stiu insa sigur ca exista un sindrom prin care te ingrasi nu in timpul sarcinii, ci dupa. Eu am luat 15 kile dupa sarcina si doar 5 in timpul. Tot din cauza tulburarilor hormonale si mama a patit la fel dupa mine. S-ar putea sa fie cam acelasi simptom si dupa pierderea unei sarcini.





Paste fericit!

Sanziana & Marina (03/10/2004)
http://fr.pg.photos.yahoo.com/ph/sanziana72/my_photos

Be carefull of what you wish for, cause you might get it! / Ai grija ce iti doresti ca s-ar putea sa primesti!

zozela spune:

Ariadna bineinteles ca imi amintesc de tine..Am urmarit povestea ta si cred ca acum-cuvintele nu-si mai au rostul.. Sa-ti dea D-zeu sanatate si putere sa treci peste toata durerea si..sa o iei de la capat

Nunta noastra-26.06.2005
Viata fara dragoste..isi pierde sensul..

Alé spune:

Buna, fetele...
Ce mai faceti? cum va mai simtiti? Ce va mai face sufletelul? al meu doare inca...ufff, tare greu este...
Ma gindeam ca noi avem nevoie de ajutor adevarat in astfel de momente, caci lumea din jurul nostru nu prea stie ce sa faca si ce sa zica.

Acum de Paste, nu ne-a sunat/dat SMS nici unul dintre prietenii nostri care stiau ce se intimplase. Nici unul... le-a fost frica probabil...Si cum majoritatea au copii, au fost excluse si vizitele...Nu stiu ce o sa mai fac.

Astept sa se deschida la coafor sa ma duc sa ma tund desi de abia am facut-o, acum vreo 2 saptamani. Doar ca atunci era din motive practice, mi-era greu sa ma chinui cu parul lung pina il spalam, aranjam... burtica se marea si io oboseam din ce in ce mai usor...
Acum o fac de suparare. Am observat ca de cite ori am ceva greutati de infruntat, imi tai parul. Nu neaparat din dorinta de schimbare, caci l-as putea taia putin sau aranja altfel. Il tai dramatic... Nu am un par spectaculos ca sa spun ca-mi tai podoaba... pur si simplu, asa imi vine...

Azi am mai facut un pas inspre acceptare - mi-am sters conturile de pe site-urile de urmarire zilnica a sarcinii. Doi ani le-am curtat si mai intram din cind in cind sa citesc in avans, sa vad cum ar fi daca... Acum ajunsesem atit de departe... nu-mi venea sa cred. A fost...

Mi-ar placea sa intre si alte fete aici pe topic, si sa ne incurajeze citusi de putin. Ma refer aici la cele care au mai trecut prin asta si cam stiu ce o sa fie de-acum inainte, si fizic si psihic... Poate sint egoista si fetele care au trecut prin asta nu vor sa-si aduca aminte...

Nici voi nu scrieti...eu sint de parere ca durerea trebuie disecata in bucatele mici mici si lacrimile sa curga siroaie. Intr-o zi se vor usca, dar pina atunci trebuie lasate sa curga in voie.

M-a sunat astazi o directoare de la mine de la birou - o nesuferita, mult mai in varsta decit mine - care aflase ce s-a intimplat si mi-a spus ca o astfel de durere se poarta cu demnitate. Imi venea sa-i trintesc telefonul in nas! In caz ca n-ati inteles, zice ca sa pling numai in intimitate. I-am raspuns ca o astfel de atitudine nu e sanatoasa pentru mine si ca o sa vad io cum o sa reusesc sa ma descurc.

Am gasit un site foarte interesant despre ce simtim noi acum, cei din jur, la serviciu, etc... As vrea sa va impartasesc si voua, dar nu stiu cum. Daca scriu link-ul scrie reclama si in opinia mea, sint lucruri care ar trebui sa ramina mereu pe DC. Intr-un site dedicat copiilor se intimpla si nenorociri. Nu toata lumea are acelasi traseu de la asteptind un ingeras la mamica si apoi la povestiri despre bebelusi/copilasi/poznasi. Pe drum se mai intimpla si acidente si pentru cele ce trec prin asta nu e nici un sprijin...

Va imbratisez cu drag,


Toate lucrurile se intampla cu un scop | Alé

Avalon spune:

Ai perfecta dreptate, Ale! Desi la mine a trecut ceva timp de cand s-a intamplat, zilele trecute cand am rememorat evenimentul s-a rascolit iar in mine totul... e foarte greu sa fii la serviciu si sa vezi ca oamenii au copii, vin cu ei , povestesc ce ispravi au mai facut, cum au facut primii pasi sau cand au spus 'mama' prima data... e ingrozitor de greu si iti vin lacrimile in ochi fara ca sa le poti controla... eu am ajuns azi acasa si am plans in intimitate pana nu am mai putut... De ce oare am senzatia cateodata ca sunt protagonista unui film nereusit? De ce simt ca acest rol nu mi se potriveste si parca m-as privi pe mine ca pe un ecran panoramic? De ce mie? De ce tie? De ce voua? Asta nu inteleg...
Ar trebui sa-mi accept soarta cu demnitate, nu, dar se pare ca nu pot...

*******************************
Este inutil sa fim mereu ingrijorati pentru ziua de maine fiindca fiecare zi vine cu problemele ei. La urma urmei, azi este ziua de maine pentru care iti faceai probleme ieri.

IULIABRAILA spune:

mai mai, iar aceeasi intrebare : de ce mie? de ce noua?
ah, daca ar fi mai usoara trecerea peste, asa ca un burete, dar nu, la fiecare burta pe strada cu exact aceeasi marime ca a ta te intrebi: asa aratam si eu? ce bine, ce rau..era, nu era?
sau acum bb s-ar fi nascut, gingurea, batea, era bine, era rau?
offf, e greu fetele, dar nu atit de greu ca sa nu mai incercam, odata, inca odata , pina reusim sau ...ne lasa puterile definitiv.
eu, capu sus, pling acasa in baie, vorba lui avalon, joc intr-un film prost si tot consider ca acest rol nu mi se potriveste deloc.
ma mai intilnesc si acum pe strada cu persoane care imi mingiie burta(ca eu sint mai corpolenta) si vai da ce bine te tii, sarcina merge ok, nu prea ai mai luat in greutate?
eu : nu mai este bb, deja nu mai pot sa zic bb zic doar sarcina....
in Noaptea Invierii preotul zice Hristos a Inviat si eu nu ma gindeam decit la bb meu si parca eram de fapt la priveghi.
gata, nu mai zic nimic, ca poate intristez iar si alta lume care poate a reusit sa treaca momentul asta.
IULIA