Durerea unei piederi de sarcina...
Raspunsuri - Pagina 14
Alé spune:
Avalon, draga mea, n-am vrut sa-ti trezesc amintiri neplacute... Imi pare rau...
Io la capitolul colege cu copii sint usor imuna, zic io acum, facind pe viteaza. Din simplul motiv ca pina in luna ianuarie le-am ignorat pe toate... dupa aceea m-am ferit de ele... si dupa-aia am stat acasa.
Acum realizez un lucru cumplit: nu-mi plac copiii altora! mi-am dorit atita vreme sa-i am si nereusind, mi-am blocat constient toate sentimentle legate de copii. Si n-am mai apucat sa le deblochez, ca acu se blocara la loc. Simt asta in special cu copiii mici de tot, cu cei mai mari, cu care poti avea o conversatie, incepind de pe la 4 ani, mai merge...
Ce sa zic, poate functioneaza si la tine...
Cit despre durere cu demnitate... sa ma lase! NU se poate asa ceva si punct. Doare ca la balamuc si nu te poti abtine... Mie inainte de a-mi muri bunicii, parintii, mi-a murit copilul... Cind iti mor bunicii, sint batrini, poate bolnavi si te astepti cumva...doare, dar e in legea firii. Peste alti multi ani parintii se imbolnavesc si ei, imbatrinesc... si desi doare foarte tare, e legea firii...
Dar sa-ti moara copilul nu e deloc in legea firii, cu atit mai mult cu cit e nenascut...
Avalon, noi ne vom iubi copiii ca nici o alta mama pe lume, poti sa fii sigura de asta. Cu siguranta o vom face tainic, numai noi in sufletul nostru vom sti cit de mult...
Toate lucrurile se intampla cu un scop | Alé
Arthurana spune:
Draga Ale,
CARTICICA DURERII NOASTRE
Inteleg perfect prin ce treci, si ai perfecta dreptate cu tot ce zici...eu am mai propus in urma cu cateva sapt.Fetelor sa scriem o carte in limba romana(eu nu cred ca exista asa ceva) despre noi, despre toate suferintele indurate, despre ce am simtit. Ce crezi?
Unchiul meu este medic pensionat si publicist. A fost redactorul sef la revista sanatatea 30 de ani, deci poate sa ne ajute sa publicam carticica. Ce zici?
Fetelor cine se inscrie???
Va pup
Avalon spune:
Intr-adevar, doare... doare al naibii... stai linistita ca nu tu esti responsabila de amintirile mele, pur si simplu cand credeam ca m-am vindecat au navalit iar peste mine fara sa ceara voie... nu sunt o fire emotiva, dar am momente cand simt ca nu mai pot suporta... insa imi face bine discutia cu voi, este ca o radiografie a sufletului, altfel... nu stiu... simt cateodata ca ca o iau pe alte carari... Numai dragostea pt un copilas m-ar putea vindeca... si pe voi la fel! Sa nu uitam sa speram, sa incercam, asa cum spune IULIA, e singura salvare...
*******************************
Este inutil sa fim mereu ingrijorati pentru ziua de maine fiindca fiecare zi vine cu problemele ei. La urma urmei, azi este ziua de maine pentru care iti faceai probleme ieri.
Alé spune:
Si eu ma intreb de ce... Ma intreb de ce s-a intimplat aceasta sarcina acum? astept de atita vreme si mai puteam astepta...adica n-am fost pe punctul de a renunta ca sa aflu ca de fapt se poate sa ramin insarcinata... Noi, ca si cuplu, vom mai fi vreodata fericiti ca inainte?
Si presupunind ca totul e ok si voi ramine insarcinata din nou, cum voi trai eu, noi, 9 luni?
La intrebarea de ce astept sa-mi raspunda analiza anatomopatologica. Mai grav va fi daca n-o sa-mi raspunda...
Toate lucrurile se intampla cu un scop | Alé
Avalon spune:
Psihologii ar recomanda rabdare... rabdare... si iar rabdare... acceptare... detasare... dar ce te faci daca esti tu in mijlocul acestei situatii? Tu, ca si cuplu... pt ca sa nu-mi spui ca nu sufera si ei, si barbatii sufera... si vor sta cu teama la urmatoarea sarcina. Nu ai cum sa nu fii marcat, nu ai cum sa iei un burete si sa-ti stergi memoria... Poti doar sa ai un psihic stabil si sa fii increzatoare ca de data asta va fi bine. Eu asa sper...
*******************************
Este inutil sa fim mereu ingrijorati pentru ziua de maine fiindca fiecare zi vine cu problemele ei. La urma urmei, azi este ziua de maine pentru care iti faceai probleme ieri.
Alé spune:
Arthurana, nu vreau sa te supar, dar nu la ceva de genul asta m-am gindit. Sincer, acum cel putin, in toiul durerii, simt ca peste luni sau ani nu voi vrea sa stiu ce am simtit acum... Deci n-as scrie despre mine. Si asa, DC este de ajuns...
Uite la ce m-am gindit eu: http://www.miscarriagesupport.org.nz/. Mie mi s-a parut super util. Eu una, am fost si sint inca foarte confuza in ceea ce priveste sentimentele mele. De ce simt asa sau altfel, la ce ma astept de la cei din jur, etc. Nu pot sa zic ca vindeca, dar macar face un pic de lumina.
Daca aveti timp si stare (o sa plingeti ceva), cititi si voi. Dar asa cum spuneam, eu cred ca ce scrie acolo trebuie sa vada toate nefericitele ca noi... si nu numai...si cei din preajma noastra trebuie sa aiba idee prin ce trecem astfel incit sa nu faca vreo gafa care sa ne doara... Astept si parerile voastre...
editez ca e grea gramtica asta...
Toate lucrurile se intampla cu un scop | Alé
IULIABRAILA spune:
ale, fii linistita, vei sti singura adevarul inainte de analiza.
si daca ce? nu este al tau?
conteaza sa reusesti ! atit !
9 luni ? zboara repede, daca stii sa iti faci viata ta si a sotului fericita si nu iti macini gindurile, viata, sanatatea ta si a copilului tau , sanatatea cuplului vostru cu intrebari ucigatoare. si fara raspuns. unde vrei sa ajungi?
am intilnit o fata pe DC care dupa asa ceva, a ramas fara nimic. nu este corect sa te innebunesti sau sa innebunesti pe altul, care te ajuta, te sprijina , este cu tine pina la un punct. nu intinde coarda mai mult decit se poate. el este alaturi de tine si de durerea ta.
ai impresia ca nu il doare ? ce, partea fizica? asta este, ne este dat noua FEMEILOR , sa trecem prin durerile procreerii si facerii.
DE AIA BB ESTE AL TAU.
eu asa imi zic mie, poate ma conving si incerc sa supravietuiesc acestei tragedii asa cum pot. iar sotul meu ma ajuta incercind si el sa treaca si sa trecem imreuna peste tot. ma agat de el ca de ultima mea speranta. si , consider eu, este.
incearca sa te calmezi, durerea este mare, stiu si eu asta, DAR POTI SI TU SA DEPASESTI MOMENTUL CU EL ALATURI. spune-i ce te framinta si ai sa vezi(poate cu stupoare) ca plinge si el alaturi de tine. LA FEL ESTE SI DUREREA LUI, SI EL L-A PIERDUT PE BB.
SA FITI FERICITI ALE, este tot ce conteaza, si restul va veni de la sine, ai sa vezi.
IULIA
Alé spune:
Iulia, cum sa stiu adevarul inainte de analiza???? ca m-ai facut curioasa, zau... Si ziceam ca o sa fie mai grav daca n-o sa aflam cauza in sensul ca in felul asta nu voi sti ce am de facut dpdv medical la urmatoarea sarcina...Asta daca se poate face ceva...
Si 9 luni nu trec asa repede...din momentul in care am inceput sa singerez, seara imi ziceam "uff, a mai trecut o zi" si asteptam duminica sa mai treaca o saptamina si sa schimb semnatura pe DC... Greu de tot au trecut asa 5 saptamani, picatura cu picatura... Nu ma astept sa fie mai usor data viitoare... Si am trait asa greu fara sa imi imaginez NICI MACAR O CLIPA ca se va intimpla ce e mai rau. Deci nu gindurile au fost negre ci realitatea...
Stiu prea bine ca sotul meu sufera, il vad doar, e linga mine... Si pentru mine este singura persoana de care ma pot agata. Numai cu el rezist... Cind ma intrebam daca vom mai fi fericiti ca inainte ma gindeam ca inainte de a ramine insarcinata eram super fericiti si aveam o relatie minunata...acum sintem tristi si suparati si ma intrebam daca vom mai reusi sa ne revenim 100% din asta. Si nu ca si cuplu, caci sintem in continuare foarte apropiati, ci ca oameni. Sintem doi oameni care au pierdut un copil atit de dorit...
Scriindu-ti tie, imi dau seama ca ne vom apropia si mai mult... aceasta suferinta ne va uni si mai tare...E cel mai minunat om de pe pamint...E viata mea.
Toate lucrurile se intampla cu un scop | Alé
IULIABRAILA spune:
pai vezi ?
GASESTE-TI FERICIREA ALATURI DE EL SI VEI AFLA CUM VA FI SI CIND VA VENI BB AL VOSTRU.
IULIA
Arthurana spune:
Ale, nici o suparare. Eu stiu ca as vrea sa public o carte de genul asta, pentru ca in zilele cumplite ale pierderii mele(cea de-a doua pierdere), m-am dus la biblioteca locala si bibliotecarea a carei fata trecuse de nenumarate ori prin asta mi-a recomandat o carte de genul asta...Pe mine m-a incurajat enorm sa vad ca nu mi-am pierdut mintea si nu o iau razna..ci ca este normal : sa ma uit cu invidie la toate gravidele, sau la bebelusi, sau sa nu pot intra intr-un magazin cu hainute si jucarii pt. bebe chiar daca am nevoie urgent sa cumpar un cadou... Acea carte m-a ajutat enorm.
Dar iti respect parerea ca nu nu vrei peste ani sa vezi acele descrieri...cu toate ca le vei purta in suflet vesnic oricum, ca si noi toate.
Sincera sa fiu eu nu stiu care a fost situatia ta, daca este prima sarcina la tine..si imi cer scuze pentru asta.
Vreau sa-ti spun din proprie experienta ca urmatoarea sarcina dupa o pierdere este o experinta ciudata. Vei avea zile bune si zile de cosmar. Eu am avut o stare de anxietate continua. Ma duceam la WC pe intuneric ca sa nu fiu nevoita sa vad sange pe chilot...iar atunci cand eram la servici si am vazut o scurgere de sange..am stiut ce va urma, si am crezut ca lesin...a fost groaznic.
Dar acum a trecut, si ma uit in urma cu tristete si dezamagire si ma gandesc ca dupa doua sarcini pierdute a treia va fi poate un miracol si voi avea un copil. Dar stiu ca va fii asa cum va vrea Dumnezeu.