Durerea unei piederi de sarcina...
Raspunsuri - Pagina 12
irlandeza spune:
Ale , Laura , Bianca suntem alaturi de voi 
.O sa vina si ziua cand veti fi fericite .
Noi 2 singurei
kla78 spune:
LAURA imi pare rau pt fetita ta....am ramas fara cuvinte dupa ce ti-am citit mesajul....trebuie sa fii tare si sa mergi inainte,stiu ca nu vei uita niciodata dar incearca macar sa te linistesti.....
BIANCA si eu incerc sa-mi revin dupa extrauterina care am avut-o acum 2 luni....si asta in urma unui FIV....daca era natural era poate mai usor de suportat pt mine....dar trebuie sa fim tari...curajoase si cel mai important sa avem incredere in d-zeu ,doar el ne poate ajuta in astfel de momente!
http://es.pg.photos.yahoo.com/ph/kla788/my_photos
kla78 spune:
MONU sa-ti traiasca bebeul nr. 3....sa ai parte numai de clipe fericite alaturi de el si de sotul tau!
http://es.pg.photos.yahoo.com/ph/kla788/my_photos
kla78 spune:
ALE scumpa cuvintele sunt de prisos in astfel de momente...dar ce i-am spus LAUREI iti spun si tie ...incearca sa-ti revii,sa mergi inainte,cu incredere in D-zeu,.....aici poti sa te descarci ,sa spui ceea ce simti iar noi cele care "inca " mai avem putere de a lupta pt a avea un bebe iti vom fii alaturi!
http://es.pg.photos.yahoo.com/ph/kla788/my_photos
Alé spune:
Laura Ioana, ai o imbratisare mare de la mine. Ti-am urmarit povestea in timp real, pe forumul de mamici. Chiar ma intrebam unde va veti exprima durerea, caci mie in vine sa urlu pe strada si ma gindema ca si voi sinteti sfasiate de durere si vreti sa scrieti ceva, undeva, sa gasisti suflete care sa va sprijine. Celelate mamici sunt saritoare si calde, dar eu una nu mai pot intra acolo si m-am gindit ca probabil nici tu.
M-am gindit sa-ti dau PM, dar ar fi fost ceva egoist, nestiind cum te simti tu. Doare rauuuuuuuu. Sufletul s-a chircit de tot.
monu, ce ai aflat? care a fost cauza? oricum, cel putin in cazul meu, aflatul cauzei nu este in puterea mea. Voi primi un buletin de analiza anatomopatologica, scris intr-o limba stiintifica si din care mi-e foarte frica ca voi afla sexul copilului. In momentul acela, Ana sau Razvan vor muri definitiv... Pina cum, era doar "bebelusul", dar din momentul acela va fi puiul pe care mi l-am imaginat.
Sint terminata. Poate e prea curind. Mi-e teama ca ma voi inchide ca un melc in cochilie si voi avea o privire goala, tradind un suflet gol...mai ales ca perspectiva unei noi sarcini e destul de indepartata pentru mine si atunci nu pot considera asta ca metoda "terapeutica".
Voi ati luat ceva antidepresive? Ca ma gindesc ca ar putea fi o solutie pentru o perioada...
Toate lucrurile se intampla cu un scop | Alé
Idaira spune:
Am citit mesajele voastre si mi se stringe inima de durere..mie mi s-a intimplat de curind,sa pierd o sarcina la 8 sapt si jumatate.Nu au trecut decit 4 zile de atunci,dar am aruncat acea zi fatidica intr-un colt al inconstientului,de parca s-ar fi intimplat acum mii de ani lumina in urma.Incerc sa mi-o sterg de pe scoarta pt a nu ma putea impiedica de ea in dorinta mea de a fi mama.
Dind timpul inapoi,imi amintesc cit de nerabdatoare eram in perioada fertila si cite iluzii imi faceam dorindu-mi sa se prinda.Stateam cu sufletul la gura asteptind sa vad daca imi vine CM sau nu,si ma intristam de fiecare data cind nu era sa fie.Cind in sfirsit,s-a intimplat,tremuram cu mina pe acel test pe care il stringeam la piept cu atita putere,si nu vroiam sa-i dau drumul de teama sa nu "fuga"acele doua liniute.De pe la a 4a sapt am inceput sa am niste scurgeri maronii,dar toata lumea imi spunea sa stau linistita si sa nu fac efort.Teama incepuse sa ma cuprinda si-mi fac o echo la 6 sapt:era embrion si-i batea inimioara.M-am linistit dar scurgerile mele continuau.La 8 sapt si jum,fara sa am nici un fel de simptom,vad pe hirtia igienica o fisie de sange .Ajung la spital mi se face echo si mi se spune ca se oprise din evolutie.Creierul meu s-a blocat,nu vedeam decit negru,iar vocile din jur erau din ce in ce mai slabe..Nu-mi venea sa cred,nu puteam sa cred...a doua zi m-am internat si s-a sfisit totul..Un nod in git ma insoteste permanent..Daca as putea sa fac sa zboare timpul as face-o pt a putea incerca din nou.....Insa teama ca mi s-ar putea intimpla din nou pluteste in aer..E greu,tare greu,dar vreau sa cred ca mi se va materializa dorinta..
sheherezada spune:
Hop si eu ca musca-n lapte.Am citit mesajele voastre si va inteleg foarte bine durerea pentru ca mi s-a intamplat si mie.Prima sarcina oprita in evolutie la 10-11 saptamani si un chiuretaj traumatizant....a doua cu tripleti finalizata cu o nastere mult prea prematura pentru la micutii sa aiba vreo sansa de supravietuire la 25 de saptamani.Cam asta e povestea pe scurt.
Voi continuati sa sperati ceea ce e bine.Eu cred ca mi-am pierdut speranta si uneori ma gandesc ca mi-am pierdut increderea in dumnezeu si el si-a luat mana de deasupra mea.
Mereu alaturi de voi
"Nu exista culmi de neatins ci numai aripe prea scurte"
sheherezada
gio spune:
Buna,
Laura si Sheherezada, stiu povestile voastre, imi pare tare rau....
e groaznic sa ti se intample asa o data, dar de nu stiu cate ori la rand.....
nu va pierdeti speranta, va rog... nasa mea a pierdut 2 sarcini, dintre care una la 24 de saptamani...a fost groaznic pt ea, a urmat o perioada in care nu o mai recunoasteam..in fine, urmeaza sa nasca, o fetita. Ii tin pumnii sa fie totul bine, si ma bucur ca a ajuns aici. Cu tot sacrificiul (nu cred ca s-a dat din pat jos de 10 ori de cand a ramas insarcinata)...Ea imi spunea ca nu ajutat-o nimic...decat credinta in Dumnezeu. A ramas insarcinata cand renuntase sa mai spere si obosise sa se mai gandeasca la asta...
...I want a permanent vacation...
IULIABRAILA spune:
" de ce mie ?"
"de ce mi se intimpla mie, care nu am facut nimic rau, care nu am gresit cu nimic,care..."
si mie imi macina mintea intrebarile astea.
acum, dupa 3 luni, am reusit sa ma impac putin cu mine, aprinzind prima luminarica lui bb al meu. mai mult nu am putut pina acum. privire goala? nu este numai atit, este inima goala, esti goala pusca pe dinauntru, nu mai este nimic altceva. si te uiti pe strada, sint multe gravide, multi bebei, de eu nu pot sa am, nu am, nu am putut iar incep.
nu exista uitare ci doar impacare cu sinele. am mai spus-o si o s-o mai spun fiecarei fete de aici, de la acest subiect.
EU NU MA LAS BATUTA. VOI INCERCA PINA VOI REUSI !
daca vreti si voi, puteti fi alaturi de mine. am ambele miini libere si..vi le intind, ca sa fim impreuna.
IULIA
mai multe nu isi mai au rostul
Arthurana spune:
Laura, este ingrozitor ce ti s-a intamplat. Te-ai gandit sa dai doctorul in judecata...este raspunzator. N-am auzit asa ceva in viata mea..Stiu ca nu le pasa, dar asa ceva, sa-ti lase fetita sa moara cu zile..trebuie actionat!!!
Stiu ca esti terminata emotional, si practic cand am deschis acest subiect in urma cu o luna jumate credeam ca eu sunt cea mai nefericita si ghinionista persoana din lume, dupa perderea a celei de-a doua sarcini, dar acum realizez ca se poate mult mai grav.. Numai Dumnezeu poate sa te ajute sa treci prin ce treci, care este fara cuvinte, ca un cosmar...Multa putere!!!