Durerea unei piederi de sarcina...
Raspunsuri - Pagina 11
Arthurana spune:
Dragele mele,
Dupa marea pierdere de pe 14 martie(avort spontan), peste fix o luna(14 aprilie), mi-am pierdut matusa care m-a crescut...nu este "o matusa" este exact ca mama mea...Am sunat-o sa-i spun la multi ani, ba chiar am trimis si o prietena cu flori la ea...si ea deja era cu Dumenzeu de cateva ore...Nu pot sa accept si nu pot nici sa merg la inmormantarea care este pe 18 aprilie de ziua mea de nastere...Este cumplit ce simt!!! Mi-am pierdut cea mai buna prietena si unul dintre putinii oameni care m-au adorat si inteles si ascultat de cand ma stiu...Nu vreau sa va intristez dar simt nevoia sa ma descarc putin.
Va pup
kla78 spune:
ARTHURANA iubita....imi pare nespus de rau pt "matusica ta"dumnezeu sa o odihneasca in pace....de acolo de SUS ea va fi mereu alaturi de tine....cand cineva pierde pe o persoana draga d-zeu ii da in schimb pe alta....poate asa a vrut EL si acum iti va trimite un bebe in schimb!
LA MULTI ANI FERICITI!iti doresc sa ai parte de tot ce e mai bun in lumea asta si dorintele tale sa devina realitate!lacrimile tale sa-ti fie doar de bucurie si implinire de acum inainte!
http://es.pg.photos.yahoo.com/ph/kla788/my_photos
IULIABRAILA spune:
arthurana draga mea, fruntea sus.
inima ta, asa sfarmata cum este acum, te va ajuta sa treci peste toate. nu exista uitare pentru ele, doar intelegere.
SI SPERANTA.
sintem alaturi de tine in suferinta ta. SINTEM AICI, NE GASESTI CIND DORESTI TU.
IULIA
claubd spune:
Cred ca am mai scris asta undeva ... am pierdut 3 sarcini una dupa tratament cu clostyl begit si pregnil , una dupa ce am fost la sovata si una pur si simplu.... Prima am pierdut-o dupa ce o cunostinta pierduse o sarcina la 9 sapt. ma gandeam cu teama ca poate ca o sa o pierd dar mi-am zis nu se poate sa ma lase Dumnezeu sa o pierd dupa ce am asteptat 2 ani sa raman insarcinata... si totusi am pierdut-o... de ce numai Dumnezeu stie mai bine... oricum El nu ne da mai mult decat putem duce asa cred eu. Se pare ca noi suntem mai puternice si putem duce mai mult . Sunt aproape 6 ani de cand vreau sa raman insarcinata si 4 de cand am pierdut prima sarcina si ma apuca si acum plansul. Uneori mi-e ciuda ca sunt "asa de puternica" si inca mai trebuie sa astept pana vine si la mine 
. Oricum inainte sa imi vina rushii de luna asta ( acum 1 sapt aproape ) am citit din Biblie ( daca aveti acasa puteti citi si voi in Psalmul 113 ultimul verset ) si scria ceva de genul - nu mai stiu exact - " EL( adica Dumnezeu ) ii da femeii sterpe o casa si o face o MAMA VESELA in mijlocul COPIILOR EI!". M-am hotarat sa Il cred pe Dumnezeu pe cuvant, am terminat cu hormoni si tratamente si astept EU CRED CA MAI EXISTA MINUNI ! si una din ele este o fata pe care o cunosc si a pierdut 11 sarcini dar acum are o fetita de toata frumusetea - avem nevoie de CURAJ SI CREDINTA sa putem trece peste toate ! Va 
si cand am vesti va anunt !
Alé spune:
Buna, fetele...
Numele meu este Alexandra si am pierdut si eu o sarcina la 17 saptamani. E prima sarcina si am asteptat acest bebelus 2 ani si jumatate. Anul acesta, de ziua mea, pe 18 ianuarie, am aflat ca sint insarcinata iar luni, 17 aprilie, la un control de rutina, am aflat ca bb s-a oprit din evolutie. In aceeasi seara m-am internat la municipal unde mi-a fost provocat avortul/ nasterea. A fost urmat de chiuretaj... Cumplit.
Acum sint terminata de durere...Pling toata ziua si ma simt disperata. nu mi se pare ca mai are rost sa traiesc... Nu-mi spuneti ca voi face alt copil, caci acum mi-e tare frica. Doctorul a spus ca un astfel de incident se poate intimpla numai in cazul unui defect genetic. Mi-e frica ca nu cumva acest defect sa se repete si la o viitoare sarcina, sau mai rau, sa nasc un copil malformat.
Acum asteptam rezultatul anatomopatologiei, care speram sa ne faca putina lumina...
Doare atit de tare...Stau singura toata ziua, caci tati lucreaza... De ce-i spun tati, ca nu mai e 
. Totul s-a intimplat pe neasteptate si inainte de asta si-a aranjat astfel programul ca sa fie liber de Paste si acum, cind am nevoie de el, nu e linga mine...
Nu m-am spalat de cind am venit de la spital, nu m-am schimbat de haine...mai rau e cind dau cu ochii de o oglinda si vad ca burtica mea mare nu mai e.
Am gasit in dulap hainele de gravida pe care mi le-am luat de la Baby expo pentru a le purta la vara. Mi-a venit sa le dau foc!
Mirosul de crema sanosan ma face sa vars instantaneu, dar trebuie sa continui sa ma dau cu ea, caci am facut vergetura de care eram atit de mindra...Nu am mincat nimic de trei zile dar nici nu pot...
As vrea sa adorm si sa ma trezesc dupa ce voi fi uitat tot...Sau nu stiu, pur si simplu, sa nu mai simt nimic...
Am cautat mult un loc in care sa spun ce simt, dar n-am vrut sa le supar si sa le sperii pe colegele mele de la mamcicile de septembrie-octombrie...Si sincer, nici eu nu mai puteam sa vad ce fac ele.
Nu mai suport sa aud/ sa citesc/ sa vad gravide. dar nu stiu cum naiba se face ca unde ma intorc, numai peste asta dau. La tv pina si tigrii nasc, ca sa nu mai vorbim de reclame, filme, scurte imagini.
Asta dupa ce 2 ani jumate am simtit exact acelasi lucru. M-am indepartat de toate prietenele care ramineau gravide pentru ca nu le puteam suporta. Am avut o scurta fericire de 3 luni, de la test pina cind am aflat ca nu mai traieste bebe. Acum am revenit la starea de femeie stearpa incrincenata.
Sint distrusa...Nu stiu ce sa fac... Vine Pastele si eu nu voi simti Invierea caci inca simt moartea...
Toate lucrurile se intampla cu un scop | Alé
Laura Ioana spune:
Eu trebuia sa nasc la Iasi cu dr Onofriescu. Acesta mi-a recomandat nasterea naturala si am acceptat desi stiam ca nu vine decat la cezariana. Imi blestem zilele si le voi blestema mult timp de acum incolo ca am ajuns pe mana lui si a rezidentei lui Irina Iftimie!!!!!
M-am internat la 37 de saptamani si 4 zile (luni 6 martie 2006) pentru a fi sigura ca voi naste acolo, fara complicatii. Ca sa nu ma mai rascolesc va spun pe scurt: in trei saptamani mi-au facut doar 2 echo, rezidenta venea in fiecare zi dar nu ma consulta ci doar ma intreba cum misca copilul ( care era foarte vioaie) si daca am contractii, atat. Onofriescu m-a vazut doar in cele doua dati cand mi-a facut echo! Dupa trei saptamani si jumatate de stat in spital "sub supraveghere", pe 30 martie 2006 m-au anuntat ca fetita mea a murit in mine in cursul zilei respective, ca inimioara ei nu mai bate - asta in conditiile in care eu cerusem de o saptamana sa-mi faca cezariana!!!!! Diagnostic: tripla circulara de cordon, pe care "marele" doctor, pe care eu il consider un criminal, trebuia sa o vada cand mi-a facut ultimul echo, cu 3 zile in urma. Aveam 41 de saptamani implinite cand criminalii astia ne-au nenorocit pe mine si pe sotul meu. Plang zilnic... inca sunt shocata si parca nu-mi vine a crede ce ni se intampla...
Toate astea vin dupa o extrauterina in urma careia am ramas fara o trompa si dupa doua sarcini oprite in evolutie...
http://pg.photos.yahoo.com/ph/lauricisolomon/my_photos
Bianca B spune:
Laura Ioana alaturi de tine
Bianca
http://photos.yahoo.com/bianca_gh2005
monu spune:
Ale,
Imi pare tare rau ca trebuie sa treci prin asa ceva. Si crede-ma ca stiu ce vorbesc. Si eu am pierdut 2 sarcini una dupa alta. Si la prima mi-a fost cel mai greu pentru ca nu intelegeam de ce tocami eu! De ce tocmai bb-ului nostru!? Si stateam ore intregi si plangeam. A fost cumplit dar totul a trecut pana cand am aflat cauza. La a 2-a a fost un pic mai usor din punct de vedere psihic pentru ca stiam de ce. Dar sa nu crezi ca nu am suferit. dar m-am hranit cu speranta ca stiu de ce si ca stiu ce am de facut data viitoare. Si acum am un bb frumos si sanatos. Este bb nr .3 - numarul meu cu noroc.
Nu pot sa iti spun decat ca trebuie sa iti gasesti in interiorul tau curajul de a merge mai departe si ca va fi bine. Nu te izola de lume si nu te izola de cei apropiati. NU face bine la psihic.
Trebuie sa mergi mai departe. Sa afli de ce pentru ca data viitoare totul sa fie bine.
Mult curaj si timpul iti va vindeca si sufletul si lacrimile.
si 
Alexia Ioana (24 mai 2005)
monu spune:
Laura, 
am ramas fara cuvinte.
si Alexia Ioana (24 mai 2005)
Bianca B spune:
Eu abia imi revin dupa o extrauterina, cu chiu cu vai incerc sa-mi recapat optimismul, dar cand am citit cele scrise de Laura Ioana mi s-a facut pielea de gaina si nici nu am curajul sa o sfatuiesc sa nu se mai gandeasca. Toate stim ca trebuie sa trecem peste acele momente, dar cum? asta incerc si eu sa aflu de 10 luni, dar fara rezultat
Bianca
http://photos.yahoo.com/bianca_gh2005