suferintele unei mame(Japonia)

cristina_t spune:

Culmea e ca exact tonul (in acel context) m-a deranjat pe mine, si intrebarea retorica, sunand a "quod erat demonstrandum". Chestia cu "ce faceti la adolescenta" mi-a parut o lovitura sub centura, cred ca nici unul din noi nu poate fi sigur ca al lui copil va face bine la adolescenta, asadar de ce sa punem aceasta intrebare altora? Picasso este intr-o situatie destul de delicata, si-a pus oarecum sufletul pe tava aici, si este cazul sa aratam intelegere si respect in mesajele noastre.
Oricum AB ultimul tau mesaj suna mult mai bine, semn ca ma ignori cu folos :-)

Picasso spune:

Draga AB,iti inteleg punctul de vedere,Nu iau nimanui apararea.Sincer,ultimul tau mesaj chiar mi s-a parut incoerent.Nu te supara pe mine ,dar chiar nu l am putut citi bine fara sa ma chinui.
1.Unde crezi ca sintem noi?Sinteem eroi de telenovela?
2.Copilul meu intelege japoneza si o scrie aprox. 70 la suta.Nu stie multe kanji,caci este normal!
3.Problema acum nu este limba,ci specia.-daca poti intelege!
TI SE PARE TRIST SI NEPLACUT?ATUNCI VINO DIN TARA PE CARE AI AFISAT-O si spune ca peste tot trebuie sa fie pacce si iubire...Si atunci cind vei primi ceea ce primim noi zilnic,vreau sa stiu cum ai reactiona tu!
APROPO,ESTI MAMA? DACA DA ,si altcineva ca tine i ar da numai sfaturi si exemple negative CE AI SIMTI?
Sincer,in aceste zile am tot incercat sa mi fac prietene...poate nu am succes ca sint prea directaa,,sau poate chiar nu maa place nimeni...Bunicul meu spunea mereu ca:oamenii nu sint niciodata cum aar trebui sa fie cu adevarat,ci doar cum vrei tu sa ii vezi...
Si atunci ma -ntreb:la ce bun/
CE VREAU EU DE FAPT?

Ma doare sufletul pt ca am vazut ca mmajoritatea subiectelor de pe acest forum ajung,mai devreme sau mai tirziu la o disputa.......Nu sint genul acela de om....Daca asta vreti,...apaiii sinteti libere!!!!!Eu am destule pe cap ssi pe suflet ca sa mai pot suporta...ma doare si pling,chiar pling....si cred ca voi renunta la acest subiect...

iileana spune:

quote:

---

Originally posted by Picasso

Sincer,ultimul tau mesaj chiar mi s-a parut incoerent.Nu te supara pe mine ,dar chiar nu l am putut citi bine fara sa ma chinui.

---

Picasso, ultimul mesaj al Andreei (ca si celelalte, de altfel) este coerent, plin de delicatete si bun-simt si e scris in mod evident cu intentia de a te ajuta, nu de a te irita.
Poate ca tu nu esti de acord cu solutia sugerata de ea, dar asta-i altceva. In final, tu cunosti mai bine propria-ti situatie si vei alege in consecinta. Nu te risipi in false dispute.

Mult succes si curaj incontinuare!

---

www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=iileana" target="_blank">see details

AB spune:

Sunt frantuzoaica de adoptie si scriu din Franta si am doi copii dupa cum reiese din semnatura.
Dintr-o eroare modificand-mi profilul cu fiul meu in brate am ajuns la Vatican City. Fiind catolica m-a amuzat si l-am lasat asa.

Scrisul cu majuscule in eticheta Internet inseamna tipat. In ciuda tonului tau consider ca ai multa nevoie de sustinere si topicul nu merita sa ajunga la ZZ. Eu am incheiat interventia pe topicul tau. Multa bafta fiului tau.

---

ei bi, the Extra-Bramburici, si ceata de pitigoi (22.07.2003),(19.06.2005)

KSorana spune:

AB ,scuza-ma dar nici eu nu am inteles mesajul .Poate il mai scrii odata.Fara suparare.

Porumbita spune:

picasso stiu ca acum probabil ca esti suparata.. dar eu am recitit de 2 ori mesajele lui AB si am exact aceeasi parere (nu am copii dar inca locuiesc in germania si am multe prietene de alte natii care au copii, inclusiv 2 japoneze care intre noi fie vb mi-au spus ca ori te consolezi si accepti ca si tu si copilul sa fiti priviti ca specii rare ori va mutati intr-o colectivitate unde nu se socheaza toata lumea la vedera unui gaijin);

binenteles ca tu stii cel mai bine insa! Eu iti doresc mult succes!!

inaioana spune:

Picasso, scumpa mea, ti-am citit povestea si sper sa citesc de acum incolo cum rezolvati incet-incet (sau repede-repede mai bine) toata situatia si cum veti reusi sa va adaptati perfect in comunitatea vostra. E mare lucru ca ai langa tine pe omul iubit care va ajuta si va sustine, sunt sigura ca iti dai seama de asta!
Totusi, cultura japoneza fiind atat de diferita de a noastra, cred ca te-ar ajuta mult sa te sfatuiesti cu fete romance care locuiesc in Japonia si s-au lovit de situatii asemenatoare, care poate au idei de rezolvare adaptate la cultura japoneza. Eu nu le cunosc pe japonici , doar pe una dintre ele: Riara (ti-a scris pe la inceputul subiectului) este o fata absolut deosebita. Merita sa iei legatura cu ea chiar si pentru o prietenie adevarata, sunt sigura ca te va ajuta cu orice ai avea nevoie intotdeauna.
Cat priveste mesajele lui AB, mie mi s-a parut de la inceput ca vrea realmente sa te ajute, nicidecum nu te critica, chiar daca rezolvarea propusa de ea nu-ti este la indemana. A fost o idee care se vroia a fi de ajutor pentru tine, o varianta de luat in calcul daca se poate. Imi dau seama ca iti e greu acum cand deja le-ai interpretat negativ sa le mai vezi coerenta si pozititvitatea, dar te asigur ca de la mine, spre exemplu, care privesc subiectul din afara, ea se vede.
Iti urez multa rabdare, hotarare si curaj si sunt sigura ca le vei avea pe toate petnru copilul tau asa cum le-ai avut si pana acum prin toate cate ati trecut!
Multi pupicei si astept sa mai vorbim!

Ioana cu Serghei (2 mai 2006) si Katja (30 martie 2004)

pozici

kawaichan spune:

Picasso da` chiar asa, de ce nu vii tu la japonici? Unde anume in Gifu ken locuiesti? Eu am o prietena in Gifu(in oras) care are un cerc foarte mare de prieteni(peruani,brazilieni + romance) si se simte f bine...Gifu ca oras nu este chiar atat de mic dar banuiesc ca esti prin imprejurimi si de aceea ti-e mai greu.N-ati putea merge la plimbare prin Nagoya de ex, ca e aproape si e plin de straini, macar o data pe luna, tot conteaza la psihic sa vezi ditai orasul cu gaijini Incearca sa mai faceti excursii un pic mai departe de casa, prind foarte bine dupa parerea mea .Pt mine asta e remediul perfect, de ex, si eu locuiesc mai la tzara si-mi vine sa ma urc pe pereti cateodata,dar schimband aerul, vazand alte locuri, te incarci pozitiv si capeti forta sa infrunti lucurile pe mai departe.Mai alternezi, una calda una rece Mai un stres, mai o calatorie...Calatoritul in afara Japoniei(nu neaparat pana in Ro) pt mine e sfant, ca sa nu-mi anchilozez neuronii in tzara asta dar,cum am zis, e doar o sugestie, nu stiu daca ti s-ar potrivi si tie.Bafta multa

Picasso spune:

Inaioana,multumesc pt mesaj.
Nu am spus ca AB m ar fi criticat.Am inteles ca afost bine intentionata,dindu mi sfaturi si incurajindu ma si am apreciat chiar daca ea a inteles altceva.Numai ca ea a insistat prea mult pe latura pe care ar fi mers ea.I am explicat de 2 ori,prin ceva argumente.Daca psihicul unui copli nu este un argument bun,atunci de ce ar trebui sa tin cont?Ea tot ainsistat...Bun,am inteles...!Ar fi o solutie buna...poate de luat in calcul mai tirziu,nu acum cind a mai inceput sa si revina.Si ,as vrea sa stie ca la ,,consiliul de familie,,discutind aceasta problema copilul a inceput sa plinga...Un copil are nevoie de stabilitate.Cei care ati urmarit acest subiect ati ajuns sa cunoasteti o mare parte din problemele care imi macina nervii zi de zi,dar mai sint multe nespuse.
Nu ma judecati.Asa cum ati spus majoritatea,eu sint singura care cunosc datele problemei.V am cerut ajutor intr o problema cu multe necunoscute...poate de aceea multi nu ma ve ti intelege...
Nu sint un Gigi Contra si nu ma supara sau ma irita nimic.Am prea multe pe suflet si pe cap ,asa cum am mai spus,ca sa ma supar pt faptul ca cineva isi da cu parerea.
Si da,ai dreptate ,din afara se vede altfel.Si eu pot sa mi dau cu parerea cuiva care o cere,dar nu as insista din moment ce acea persoana mi a explicat ca nu se poate...imi este destul de greu si nu cred ca puteti fi in pielea mea...poate doar sa va imaginati cum ar fi,dar este o palida imagine...
Iti multumesc pt ca mi ai scris,te pup si sper sa mai vorbim.
Kawaichan,eu locuiesc in Takayama.Stiu orasul unde locuiesti.Si acolo sint multi brazilieni si peruani,chiar daca este orasul mic.Am sa vin la japonici,daca ma primiti,si ti multumesc.
Noi tot timpul iesim,nu numai la noi in oras...Mergem des in Nagoya si in Gifu.Mai sint inca 3 romance casatorite aici in oras,asa cum am mai spus.Dar,sincer,nu neaparat gaijini ii lipsesc baiatului meu,ci prietenii de o virsta cu el.
Si aici in oras vin multi turisti straini.Odata eram la restaurant si la masa vecina era un strain.Fii-miu se tot foia linga mine.,,Mami,eu ma duc sa l intreb cum il cheama!,,Si sa dus...Era australian si lucrase mai demult ceva timp in Jp.Culmea,au vorbit in japoneza!
Regret daca sint putin incoerenta si mai fac si greseli ,dar sint f obosita.
Acum ii tot umplu timpul.L am inscris la karate si la ,,Clubul de magie,,-caci vrea sa fie magician.
Insa tot ii lipsesc prietenii...Si japonezii astia sint atit de reci si de...altfel!De cind cu acest Campionat Mondial toti s au inscris in clubul scolii si tot timpul,dupa orele de scoala sint pe teren.A incercat si el sa se bage printre ei macar in pauzele dintre ore dar nu prea ii pasau si lui ...si a renuntat!
Ce sa mai spun...am sa mai scriu...nu prea ma mai duce cerebelul in ultimul timp...simt ca o iau razna.
AB imi cer scuze pt majuscule daca te au deranjat.Intentia mea nu era sa tip,subliniam doar ceva important caci altfel nu stiu.Nu sint prea buna la capitolul ,,calculator,,.Ma descurc cum pot...
Voi mai continua miine...cu scuzele de rigoare ...

cristina_t spune:

o.k. , imi cer scuze pentru remarcile ironice, nu sa deturnez subiectul am vrut, ci "doar" sa pretind empatie celor care scriu. In fine, gandind acum la rece recunosc ca asta nu era treaba mea.

Picasso, uite la ce m-am gandit. Il poti inscrie (b.t.w. cum il cheama?) la ceva arte martiale, poate asta ii sporeste increderea in el :-). Daca are talent sau pasiune pentru pictura/muzica/sport/orice, si i le cultivi, poate castiga aprecierea si prietenia colegilor cu interese comune. Totul e ca ei sa poata privi dincolo de culoarea copilului tau ... sa se bucure impreuna cu el de ceva. N-or fi copiii japonezi "mai ai dracului decat un drac", ca sa o citez pe Ada Milea (chiar asa, daca poti primi din tara albumele Apolodor si Quichote ale ei, cred ca nu numai copilul s-ar bucura). E totusi mai usor sa cuceresti un copil decat sa schimbi un adult. Ajungand la adulti, sper sa existe si japonezi "deja" luminati la minte pe acolo, asa ca ar fi interesant sa ii gasesti. Daca functioneaza in orasul tau ceva organizatii umanitare, cei de acolo ar trebui sa fie mai deschisi, mai toleranti, mai receptivi la problemele celuilalt. Daca poti participa ca voluntar la unele activitati, vei intra poate in legatura cu adulti (parinti maybe) care sa te aprecieze si solicite. Daca si in Japonia se "folosesc" adulti voluntari pentru diferite activitati la scoala (asa cum am inteles ca se intampla in U.S. si U.K), ar fi interesant sa poti da o mana de ajutor chiar la scoala unde e copilul tau, asa te-ai putea "intersecta" si cu vreun alt parinte valoros, cu vreun profesor meserias etc. La scoala, daca ai dat de o profesoara mai deschisa, ii poti sugera sa faca la clasa (or avea si ei ceva gen dirigentie!) o lectie despre diferente , despre toleranta, despre ce au adus bun "celelalte" culturi pe lumea asta.
Apropo de profesori, cadrele didactice care se ocupa de copiii cu dizabilitati au o minte deschisa, si in plus stiu lucruri de psihologia copilului si stiu cum sa-i integreze pe cei speciali. Fiul tau slava domnului nu are asemenea probleme, dar daca dai peste un asemenea cadru didactic ti-ar putea prinde bine.
Recunosc ca ideile astea crete imi vin datorita problemelor pe care le am cu fetita mea, si ea pare la prima vedere altfel decat restul copiilor.

Inchei cu un pupic tie si celorlalte fete care sunt pe baricade in Japonia :-).