suferintele unei mame(Japonia)
Raspunsuri - Pagina 10
mi-ha spune:
N-am nicio treaba cu Japonia dar am citit acest subiect rand cu rand pana acum spre final cand am simtit nevoia sa intervin pt a va reaminti despre ce se discuta:COPILUL.v-as ruga sa reveniti la subiect pt ca totul a debutat si a decurs asa de frumos pana la un anumit punct incat e pacat,ca de dragul orgoliilor, sa stricati totul.VA ROG! Si daca tot m-am bagat ca musca-n lapte,sa-mi dau si eu cu parerea,ca tot nu costa.Uneori o pornim pe un drum si ne ratacim.Putem sa ne intoarcem,pt ca stim unde ajungem,sau putem sa luptam,cautand capatul drumului.Ce e mai bine?Clar nu stim!Exemplul meu.Am studiat(de la 18 ani) in cu totul alt loc decat unde m-am nascut si apoi m-am intors.Nu m-am putut acomoda acolo,nu mi-am dorit nicio clipa sa raman acolo,dar am interactionat foarte bine cu cei de acolo.Cand m-am intors m-am simtit usurata.Am crezut ca am venit ACASA.In timp,insa, am descoperit ca ma schimbasem, ca anii petrecuti acolo ma influentasera.Acum par ciudata aici si tot mai des ma gandesc sa plec(dar ca si tine nu prea pot:sot-care probabil ar trece prin ce trec eu acum, job prea bun aici-un sistem destul de inchis).Ce vreau sa spun este ca nu cred ca are rost sa te gandesti la plecare,mutare,intoarcere-nici atat.Este o hotarare pe care ati luat-o si pt care trebuie sa luptati.In plus,ce mi se pare extraordinar,si nimeni nu prea observa ,este este relatia voastra in familie.Se pare ca sunteti uniti si-l puteti,astfel,ajuta pe copil.Daca a existat sotul tau-japonez sadea,dintr-un mic oras,care sa va accepte,chiar mai mult-sa va iubeasca,vor exista si altii.Probabil va trebui sa-i impresionezi si sa treci peste remarci legate de origine.Pastreaza o legatura stransa cu profa-il poate ajuta si ea pe copil.Veti fi,probabil,considerati ciudati si nu veti fi cautati ci doar acceptati de comunitate.Oricum ,in lunea contemporana,este suficient.Va urez PUTERE.(Imi pare rau dar nu stiu sa paragrafez.Poate imi spuneti si mie cum).
mi-ha spune:
Bune ideile Cristinei.Acum le-am citi ca mai inainte ma enervasem si am vrut doar sa scriu fara sa mai citesc.Scuze.
Picasso spune:
Zilele acestea am pendulat intre dorinta de a va scrie si problemele din viata mea care parca nu se mai opresc.Nu stiu daca sint coerenta in ceea ce scriu...de multe ori durerea din mine scrie...
Insa ,vreau sa stiti ca indiferent de critici sau de laude,voi merge mai departe.
De aproape o saptamina parca sint anesteziata...sau de fapt imi inchipui ca sint...pt ca nu mai vreau sa simt durerea...ma tirasc spre necunoscut si nici macar nu mai am puterea sa pling...
Nu va speriati!Nu despre copil este vorba...B.d.w.-numele lui este Eduard....Si ,nu ,nu am uitat nici o clipa ca este vorba de copil aici.
Baiatul este bine.Duminica am fost impreuna la un spectacol organizat de scoala,unde ne am simtit minunat.Am vorbit cu multe mamici, 
si,chiar daca toata lumea ne privea ,noi ne am simtit minunat!
Apoi,si a facut prieteni cit-de-cit stabili,adica se vad zilnic dupa scoala.Sint 2 frati si impreuna au construit o mica,casuta in care isi duc tot felul de lucruri,zilnic servesc ceva dulce acolo,impreuna.
Este f. fericit.Apoi,de dragul lui,am invitat o pe sora mea aici impreuna cu sotul si fetita lor.Am multe probleme cu birocratia din Romania si simt ca o iau razna.De multe ori simt ca vacanta in sine parca nici nu ma mai bucura!
Gindul ca nepotica mea draga va fi linga el sa l mingiie ,imi da putere insa!Au crescut impreuna ,avind aceeasi virsta.
Ii vad luminile din ochisori si zimbesc...
Nu ma pot bucura insa cu tot sufletul...
Da,e-adevarat,sotul meu a facut multe sacrificii sa fim impreuna.A asteptat 4 ani si la ultimatumul dat de parinti acum 2 ani ,el ne a ales pe noi.1 an si jumatate parintii lui nu au vrut sa stie de el,nu i au vorbit.Au o casa imensa,insa i au dat de ales:ori ei ,ori noi!El ne a ales pe noi...Si nu regreta nici o clipa...Se pare ca nu numai cei care ma vad pe strada imi sint potrivnici,ci chiar propria-mi familie!El nu a mai fost casatorit si poate ca parintii lui doreau altceva...
Eu stiu din experienta ca timpul le rezolva pe toate...numai ca nu as vrea sa imi fie bine pe la vreo 70 de ani
Vreau sa ma bucur de copilaria fiului meu si de tineretea mea.Pina acum nu m am bucurat decit de prima din ele...si nici aia pe deplin...
Ma simt groaznic de deprimata si mi e teama sa nu o iau razna.Sint o persoana echilibrata,pe care se poate baza oricine,insa mi e teama caa in curind voi claca...Inchei,sperind ca nu v am zapacit...Citeodata imi este greu sa ma exprim,spun doar ceea ce simt si ce am in gind...
Daca v am suparat imi cer scuze...Mmai am atitea sa va povestesc,dar nu ma simt in stare...iertati-ma!
Va rog sa nu ma indepartati si sa ma sustine ti...chiar am nevoie...
ionela roxana spune:
draga mea picasso sper ca vorbele mele sa nu te dezcurajeze, dar este pur si simplu ceea ce gandesc eu, din experienta acumulata printre ei in tot acest timp;
daca familia lui nu te-au acceptat pana acum, slabe sanse sa te accepte de-acum incolo, mai ales ca el nu a fost casatorit, mai ales ca tu ai mai fost casatorita si plus de asta mai ai si un copil, si plus de asta l-ai adus aici, si mai esti si straina;
daca socrii sunt niste puri japonezi, apai sa stii ca sunt slabe sanse de a te accepta; chiar daca el cu timpul se va duce la ei, le va da tel., il vor suna, asta nu va insemna ca te vor accepta; eu nu tii cunosc, doar imi inchipui;
spune-mi locuiesc cu voi in acelasi oras?, ptr. ca ar fi insuportabil!!!
si chiar daca locuiesc mai departe apropierea lor catre tine este c-am 30-40%;
sunt 2 fete pe care ei vor lucra, ori cauta sa-l atraga de partea lor si sa te inlature pe tine, ori pur si simplu arata un total ne-interes fata de el, ceea ce il va macina pe el(sotul);
dar si la urma urmei ce te intereseaza de ei, nu te vor asta este, dai incolo cu casa lor cu tot, voi sa fiti sanatosi;
sotul mai are frati/surori?, ca daca nu are pe nimeni asta este si mai incurcata
;
nu stiu cat am putut sa iti fiu de folos, dar am spus ceea ce cred eu; scuza-ma daca am gresit undeva
gambate kudasai!!!
.
http://photos.yahoo.com/nlroxana
Dandush spune:
Picasso, in primul rand ma bucur mult sa aud ca lui
Eduard ii este mai bine 
. Era si cazul... La fel de mult ma bucur si pentru faptul ca va fi impreuna cu verisoara lui, iar tu cu cei dragi. Cum se mai simte tatal tau?
Hmmm...problema cu socrii nu e chiar placuta. Personal, nu am trecut prin asa ceva, dar cunosc mentalitatea japonezilor suficient de bine
incat sa -mi dau seama ca poate fi urat de tot.
Care este de fapt "buba"? Sotul tau vorbeste cu ei? (Te) Va deranjeaza cu ceva , sau doar ca te (va) ignora? Incearca sa ne spui mai multe cand poti .
Sper ca revederea cu sora si familia ei o sa-ti prinda bine . Ai nevoie de o schimbare de atmosfera, si asta s-ar putea sa fie bine-venita si pentru tine, dar mai ales pentru Edi.
Hai incearca sa fii tare (ce simplu e sa spui asta....). Astept(am) mai multe amanunte.
D.K.
KSorana spune:
Picasso ,ai prea multe griji pe cap.Baiatul s-a adaptat ,tu?
Problema cu socrii se poate schimba daca incerci sa-i cunosti mai bine.De cite ori ai stat de vorba cu ei de cind esti in Japan?
Nu mai cauta sa le rezolvi pe toate dintr-o data ca nu au intrat zilele in sac.E normal sa vrei sa fi fericita acum si nu alta data ,dar nu te mai stresa din nimic.
Picasso spune:
Desi este putin off-topic,cu scuzele de rigoare, va voi scrie intii citeva rinduri.
Am fost acuzata ca sint o imitatie si o prefacuta in ceea ce priveste acest subiect.Sper ca ,acei care au citit si cei care mi au scris sa nu fi avut aceasta impresie.Mi s a spus sa caut mai bine si voi gasi locul unde sint vorbita de rau,pe acest forum.Eu nu voi face acest lucru pt ca nu sint genul ,,acela,,.Nu mi pasa daca cineva scrie si de rau...este normal sa nu fiu placuta de toata lumea...
Intii de toate am scris pe acest forum...mi am deschis sufletul...daca pt unii acesta este un topic oarecare pt mine este realitatea cu care ma confrunt zi de zi.Eu nu scriu de plictiseala sau doar ca sa ma aflu in treaba.Am scris cu gindul ca este un site serios in care multe persoane isi exprima parerile si pot fi incurajata sau indrumata.Daca m am inselat ...regret...
Faptul ca scriu si pe alt forum nu cred ca priveste pe nimeni.Nu m am ascuns !Ce i rau in faptul ca intreb citeva fete despre retete japoneze si povestesc cum ne petrecem timpul liber.Asta nu inseamna ca trebuie sa deschid si acolo acelasi subiect despre copil.Fetele de acolo stiu problema si m au incurajat,mi au descretit fruntea in zilele cind eram trista.
Daca cineva a gindit ca eu pot ,,jongla,, cu ceva atit de important cum este un copil sa i fie rusine!
Mi s a spus ca am lasat balta acest subiect...Nu ,nu l am lasat ,numai ca nu pot scrie in fiecare zi.Asa cum am spus,am multe probleme pe cap,chiar daca par zburdalnica pe la alte subiecte,viata mea este destul de grea.
Nu meritai ,draga KOKORO,sa ti dau atita atentie insa eu sint o persoana care stie sa intoarca si celalalt obraz.Probabil ca nu ai avut prea multe greutati in viata si nu stii cum este ,,sa rizi chiar daca inima ta plinge,,.
Revenind la subiect...Copilul asteapta vacanta cu nerabdare si pe verisoara lui.
Cit despre socrii...nu am povestit tot pt ca atunci nu mai aveam nici timp nici starea necesara.La citeva luni de cind am ajuns noi in Japonia,au venit sarbatorile de iarna,implicit Anul Nou.La japonezi familia se reuneste de Anul Nou.Sotul meu mai are o sora mai mare care locuieste in alt oras cu sotul si copii.De Anul Nou am fost invitati si noi[eu intilnindu ma prima oara cu sora lui si familia acesteia].
Aveam emotii groaznice...Am facut traditionala oala cu sarmale si un platou cu salata de boeuf,sotul a cumparat o sticla de sake si una de sampanie,..si am pornit o.Eu am fost primita cu raceala insa Edi a fost rasfatatul serii.A primit bani de la bunici si un papagal de la sora sotului.
Soacra,dupa ce a terminat de mincat ce am adus noi,a spus ca a fost f bun,ca trebuie sa fi muncit mult sa le prepar si ca avea impresia ca strainii nu stiu sa gateasca.La miezul noptii am ciocnit paharele si eu am vrut sa i imbratisez in stilul romanesc.Mi a fost atit de rusine cind soacra m a respins cu raceala,spunindu mi ca japonezii nu se pupa si nu se imbratiseaza la nici un fel de eveniment.
La ora 1 petrecerea s a incheiat,noi continuind o acasa.
Socrii nu sint bagaciosi si nici nu l dispera cu telefoanele.De atunci eu nu i am mai vazut,in schimb sotul si Edi au fost de citeva ori cu diferite treburi.L au primit cu drag si il strigau ,,nepoate,,.
Nu sint paranoica,stiu ca trebuie sa las timpul sa curga,in fond poate ca sint niste oameni buni.Eu i am respectat si tot eu sint si acum cea care il indeamna mereu sa sune,sa vada cum se mai simt.
KSorana ,cred ca ai dreptate ca am prea multe griji.Insa imi este foarte greu...Noi am plecat din sinul unei familii iubitoare, din mijlocul unor prieteni de nadejde...,iar cind am venit aici ne am trezit inconjurati de oameni care mai mult vor sa ne indeparteze decit sa ne apropie.
Dandush iti multumesc ca esti aproape de mine ...Poate ca tu intelegi mare parte din ceea ce spun pt ca si tu traiesti aici...stii cum sint japonezii...Stiu ca trebuie sa am rabdare...
Acum ceea ce ma bucura este ca Edi nu mai are asa mari probleme la scoala.Si asta datorita profesoarei,care este foarte buna si rabdatoare.Mai vine citeodata ,,ciufulit,, de la scoala,dar cam toti vin asa.Citeodata vine cu cite 6-7 copii acasa si intorc totul cu susul in jos!Citeodata incepe sa plinga seara inainte de culcare de mi se rupe inima.Imi spune ca ii este dor de bunicii din Romania,de prieteni si de locurile unde a copilarit...Il inteleg si l mingii...ce altceva mai pot face?
A inceput sa si piarda accentul romanesc si de multe ori vorbeste jumatate-jumatate,adica jumate japoneza jumate romana.Ma amuza vazindu l cum se chinuie sa si aminteasca nu-stiu-ce cuvint.Zilele trecute sotul i a luat un nou joc, cu fotbal,ca tot este WK.S au jucat amindoi ore intregi.Edi isi alesese echipa Romaniei evident,iar sotul pe a Braziliei.S au distrat de minune...
Am sa va mai scriu in zilele ce urmeaza asta in cazul in care mai este cineva interesat sa citeasca.Va rog sa mi acordati putin credit .
Nu sint o persoana care are 100 de fete.Si nu incerc sa obtin nimic punindu va aici sufletul in ridurile mele.
Cu drag
cristina_t spune:
hei Picasso, cred ca e grozav sa-ti devasteze casa o trupa de japonezi mici :-)
Dandush spune:
Hm! Asta chiar e buna ! Nu stiu cine si ce a scris despre tine ca
ai fi o "prefacuta", dar nici nu trebuie sa te intereseze. Dupa cum ai spus si tu "sa-i fie rusine". Cui i-ar trece prin cap sa -si folosesca suferinta copilului (sau sa inventeze ), pentru a primi atentie??
Picasso, asa-i...japonezii nu se imbratiseaza si... Doamne fereste, nu se pupa , dar asta nu inseamna ca au ceva cu tine, si chiar daca s-au purtat mai rece, cred ca esti cel putin multumita ca Edi e bine-primit. Nu trebuie nici sa renunti la speranta ca se vor da in rand cu lumea (noastra), dar nici sa te consumi prea tare daca n-o vor face. Accepta-i ca atare si sa nu uiti ca trebuie sa mai treaca cateva generatii ca japonezii sa gandeasca putin altfel si sa inteleaga ca e uman sa traiesti in afectiune.
E bine ca puiul tau incepe sa -si revina, iar de dor...ce pot sa spun. I-ar fi fost dor oriunde ar fi trait, mai ales aici. Se va obisnui si daca aveti posibilitatea sa mergeti in Romania o data pe an ar fi ideal. Mai e putin si-ti vin neamurile ...va fi o sansa buna sa va reincarcati bateriile, dar si dupa ce pleaca va fi casa pustie si dorul se va amplifica putin.
Hai zambeste si aminteste-ti ca "cineva se gandeste la voi"
D.K.
kiki_laus spune:
Buna Pcasso.
Ti-am citit mesajele de la inceput si vreau sa-mi dau si eu cu parerea daca nu te superi.
Din primele tale mes.reiese ca Japonia este asa cum ai descris-o adica ai generalizat situatia ta ci nu ai specificat ca asta este situatia ta in care esti tu si imi pare rau pt.tine,eu am alta parere despre Jap.si despre oamenii de aici :amabili si saritori s.a.m.d.
Deci una peste alta nu v-a adus nimeni cu forta aici,voi ati ales si tre sa incercati sa va integrati ca sa va fie mai usor. Pt.ca ce ti se intampla tie se poate intampla in oricare alta tara care o iei de la0 cu cultura si alte chestii,fiecare tara are cultura diferita.
Asa ca nu are rost sa criticati oamenii de aici ca si nu stiu care a zis (ca aici sunt oamenii cu ochii ca bobul de orez),dar sotul ei si copilul ei ce este?eu as cauta o solutie sa fac ca sa fie bine decat sa stau sa vad defectele altora.
Ideea care ti-o dau daca as fi in locul tau ar fi asa:in fiecare clasa este cate unul sau doi care sunt numiti lideri la ei ,pe romaneste(smecher) m-as interesa care ar fii acela,as vorbii cu parintii lui si i-as ruga le-as spune ca stiu ca copilul dvs.este lider adica este respectat de ceilalti copii si va rog sa ma ajutati pt.ca copilul meu este shinnyuse(nou venit)si ceilaltii copii nu sunt amabili pt.el si va rog daca ar putea sa-l ajute sa fie prieteni ,asta este, pentru copilul meu nu mi-ar fii rusine eu asa as face si eu cred daca ar fii prieteni si ar sta impreuna ceilaltii copii nu ar mai avea curaj sa se apropie de el ,eu zic ca asta este o solutie printre copii.
Nu stiu cum ti se pare,pote ti se pare deplasat ia-o cum vrei,eu ti-am dat ideea cu buna intentie.
Sper sa-i fie bine copilasului tau.