Cu drag, MAMA

A trecut atata timp… un an si 5 luni si parca a trecut o vesnicie… cum om fi putut sa asteptam 10 ani de zile, sa traim fara minunea de langa noi?...
Totul a inceput pe 13 februarie 2004, cand tineam in mana testul si asteptam sa vad ce-o sa se intample… Adi, dupa 30 de sec de asteptare:”hai ca nu-i nimic, nu vezi ca-I doar o linie?!”... si, incetul cu incetul, apare si a doua liniuta… Statea sotul meu pe margine patului, cu testul in mana si clatina din cap, fara sa mai fie capabil sa zica nimic… la TV era Zorba grecul, imi amintesc de parc-ar fi fost ieri… Eu nu am simtit decat o bucurie imensa! Mi-am dorit un copilas cum nu mi-am mai dorit nimic pe lumea asta, am plans nopti intregi, rugandu-ma sa-l am…si chiar era adevarat, D-zeu se indurase de noi…
Perioada de sarcina a fost presarata cu multe evenimente: greata cumplita pana la 4 luni, apoi de la 4 luni jumate pana la nastere – in pat, col scurtat si deschis si contractii; panica lui Adi vis-à-vis de viata in trei, depresia mea, zugraveala, etc…
Pe 19 septembrie (duminica), dupa-amiaza, il iau pe frate-miu de mana- hai la biserica… intram, ma linistesc si eu un pic si mi se pare ca ma simt un pic ciudat, o strafulgerare prin abdomen, ceva ciudat, cum nu simtisem toata sarcina… sa vezi ca gata, nu mai scap, nasc… A doua zi ma duc la control, vesela ca o floricica... Rasete si veselie tot drumul… ajungem acolo, ma consulta dr, gata, ramai in seara asta aici daca vrei ca-s de garda, daca nu vii miercuri dimineata… Ce sa vin miercuri, raman acum, ca oricum Adi pleaca in misiune (mai are de muncit ca sa-mi treaca supararea pe el pt. asta…) am inceput sa am emotii… chiar ma voi intalni cu sufletelul meu, cel caruia i-am povestit atatea timp de 9 luni, cel care urma sa-mi schimbe in mod definitiv si irevocabil viata?!... Insa, cu toate perfuziile si tot ajutorul din partea medicului, se parea ca puiul meu inca n-avea chef sa se nasca prea repede…asa ca-l trimit pe Adi acasa (ufffffff), macar el sa se odihneasca un pic… Pe la 10 seara incep contractiile… si tot vin in valuri… le cronometrez sunt regulate si la intervale din ce in ce mai mici… dilatatie 3 cm… Gata, il mai las pe Adi sa doarma, nu nasc… pe la 2 incepe balamucul, cu contractii din ce in ce mai insuportabile, cu stare de lesin si tot tacamul… vine moasa, ma consulta, imi rupe si apa… inca cateva minute, iar contractii cumplite…gata I se vede capsorul, sus pe masa… cheama dr, nici nu mai apuc sa-l sun pe Adi… a mai durat cam vreo 2h jumate… si tot ce-mi aduc aminte era ca imi doream sa se termine mai repede… toata lumea se agita in jurul meu, hai impinge acum ca mai e un pic si-I iese capsorul… gata, inca o data si ai terminat… simt ceva cald atingandu-ma pe coapse… ma opresc si ridic capul sa vad si eu ce se intampla… dr. tipa, “hai impinge, acum”… eu cu ochii pe mogaldeata din mana lui, ii urmez sfatul si… gata… vad cum il ia repede dr neonatolog, il pune pe masuta langa mine… il sterge si… nu plange???... parca se aude ceva… cateva hohote mititele si apoi… din toata inima: Bine am venit pe lume!!! Nu cred c-a fost vreodata muzica mai frumoasa pt. urechile mele ca plansul puiului meu… era mititel si vanat, avusese cordonul in jurul gatului… Mi-l arata in fuga si ies repede cu el… termina dr. broderia, ma muta din nou in pat, vine si Adi… ma ia de mana… gata s-a terminat… Mai trec cateva minute si vine o asistenta cu COPILUL MEU. Mi-l pune pe piept, o minune mica si incruntata, cu par negru si degete perfecte… Ii pun sanul in gurita, ma ajuta asistenta, incepe sa suga in legea lui… Nu puteam sa cred… ma asteptam sa simt ceva iesit din comun, insa nu simteam decat o mare curiozitate si un simt al datoriei, trebuie sa-l ocrotesc, sa am grija de el… Ne studiam unul pe celalalt cu o curiozitate nestavilita, parca tot Universul se oprise in loc… au fost momente unice… apoi m-au mutat in rezerva, am cerut sa-mi aduca imediat si copilul, nu suportam sa mai stau nici un minut fara el… L-au pus in patut, langa patul meu, imi amintesc ca n-am dormit aproape deloc in cele 3 zile cat am stat in spital, nu ma mai saturam sa-l privesc… In ziua in care ne-am externat, s-a intors si tata din misiune si am inceput marea aventura in 3…
A fost greu insa asa de frumos, dac-ar fi sa schimb ceva, nu as schimba nimic!… am invatat sa fim parinti, inca mai invatam, fiecare zi mi se pare a fi o binecuvantare de la D-zeu! In fiecare zi invatam ceva nou si in fiecare zi ne indragostim mai mult unul de celalalt… Abia pe la 4 luni am simti ca mor de dragul lui… am simtit cu adevarat ce inseamna sa-ti iubesti puiul… Si de atunci simt cum picura incontinuu dragoste cereasca in inima mea… inca mai e loc, pe masura ce iubesc mai mult parca e nevoie de mai multa dragoste…
Acum meu e mare, pus pe sotii incontinuu si e un izvor de energie… Sa traiesti, puiul meu si sa fii mereu la fel de fericit ca acum si sa stii ca ai fost cel mai dorit copil din lume!...
Cu drag, MAMA


Ionela si Alex (DN 21.09.2004)
ALEX cantaretul

cornelia_laura spune:

Ionela, sa va traiasca printul, sa cresca mare si sa va bucure mereu. Ai scris foarte frumos si m-a impresionat povestea voastra. Va doresc din suflet sa fiti intotdeauna fericiti ca si acum!

Cornelia, de Eduard(21 06 2004) si 17+
POZE EDUARD & MAMI & TATI& ECOGRAFII BB2
www.babiesonline.com/babies/e/eduard" target="_blank">Pagina de web a lui Eduard

ionella3003 spune:

multumesc frumos, cornelia... scrisesem povestea de ceva timp, insa m-am hotarat s-o pun acum pe forum, sa fie o incurajare pt toate viitoarele mamici, mai ales ca-i atata durere acum, aici, pentru familia si prietenii Andreei...
Sa fiti sanatoase si sa avti o nastere usoara... cu bune, cu mai putin bune, viata merge inainte... sunt extrem de tulburata si sper sa nu supar pe nimeni cu mesajul meu... De la noi - numai dragoste si ganduri bune...

Ionela si Alex (DN 21.09.2004)
ALEX cantaretul

gegea spune:

Ionela, sa va traiasca copilasul si sa va umple casa si viata de bucurie si dragoste!
Multa sanatate!

Geani si Daria

amiss_zip spune:

Ionela iti urez si eu sa va dea Dumnezeu putere sa cresteti acest copilas si sa va aduca numai bucurii in viata!

ciuf spune:

Ionela, sa fiti fericiti si sa va bucurati de Alex. Iar Dzeu sa va mai ajute cu un copilas cu care sa imparti dragostea care o ai inima ta.



Ciuf (31+) si Luca (11.11.2003)
Camera lui Luca/Finding Nemo

Dianami spune:

Sa aveti parte numai de impliniri si fericire! Micul Alex sa va umple viata de bucurii si zambete!

Diana, mami de superbebelusa (15 iulie 2005)

Puiul meu iubit e atat de mare

Iulia Anastasia

pisi_ella spune:

Ce frumos!! Felicitari!!
Sa va traiasca si sa aiba mult, mult noroc!!

_Ella, Emma & Matei

Povestea nasterii lui Matei ;)
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=58237

http://community.webshots.com/user/emmaandreea


Deschide bratele spre schimbare, dar nu-ti pierde din valorile tale.

miri_mik spune:

m-a cutremurat un fior si a sclipit o lacrima in coltul ochiului, dar nu recunosc nici in ruptul capului. superba povestea voastra! sa dea dumnezeu sa va iubiti in continuare si sa va ocrotiti minunea asa cum numai niste parinti radiind de dragoste pot s-o faca!

miri_mik, viitor mamik

ana_a spune:

Ce frumos!!
Ionela, eu iti doresc din suflet sa fiti fericiti toti 3 si multa sanatate pentru puiul nazbatios!!!Pupici!

Ana, mamica lui Stefan, pui mic si frumos
poze
Haideti sa-l ajutam pe Alex, haideti la bazar!!

geba2001 spune:

Te iubesc atat de mult, surioara draga, azi un pic mai mult ca ieri, si vreau sa stie toata lumea ce mama minunata esti si ce sora nepretuita am.
Sa fii sanatoasa, sa imi luminezi viata si sa imi aduci bucurii si liniste sufleteasca.
Dumnezeu sa va binecuvanteze!!!