implicatii psihologice
Raspunsuri - Pagina 6
Elise spune:
Ei, Maduta,
1- nu ma duc la un dr. care sa aiba nevoie sa isi faca "plinul" din FIV-urile mele
2 -stiu ca exista riscul de suprastimulare ovariana si de comotie in caz de hipertensiune, dar eu avind tensiunea 9.4 nu risc nimic din punctul asta de vedere.
Si, da, daca ma intrebi oricum mi-as asuma riscul.
Mi se pare echitabil sa dau viata mea (pe jumate consumata) pentru o alta noua. 
Serios - daca mi-ar cere cineva sufletul meu pentru un copil, as aceepta.
Din pacate, astea sint tranzactii care se fac numai in filme .
Elise
Anamadalina spune:
si eu ziceam ca "sa-mi tin 5 minute copilul in brate si dupa aia pot sa mor", dar era o figura de stil... te admir pentru determinarea ta... poate pentru mine nu este atat de limitat spectrul incercarilor, poate de asta nu gandim tocmai la fel... mie mi-ar fi frica sa incerc FIV, ce se intampla daca dispar din lumea asta si ramane sotul meu cu un bebe pe cap? cum va creste copilul meu fara mama sau cu o mama incapabila sa constientizeze macar ca el exista?
Am mai discutat cu cineva de pe forum care nu are sanse (cel putin asa se pare) sa ramana natural si nici inseminare nu poate face. Si nu vrea sa faca FIV, isi va depune dosarul pentru adoptie.
Ma rog, parerile e normal sa fie impartite, ca suntem o droaie aici. Dar, daca pentru tine este singura sansa si se pare ca asa e, te sustin 100% si, repet, te admir pentru tenacitatea si determinarea ta. Sa te ajute Dumnezeu sa faci 
si sa nu ai probleme cu efectele secundare!
Maduta
"Nu exista inaltimi de neatins, numai aripi prea scurte"
Elise spune:
Multumesc, Maduta. 
Problema mea principala este sa reuseasca FIVul, nu consecintele lui asupra sanatatii: stiu atitea cazuri care fara FIV n-aveau sanse, si acum au bebei frumosi si sanatosi, iar mamicile sint la fel de frumoase si sanatoase, incit chiar n-am nici o ezitare.
Daca tot am avut norocul sa ma nasc intr-un timp in care fiv-ul e realizabil, de ce sa nu incerc ?!
Elise
Miramar spune:
Maduta, sunt de acord cu tine - nu sunt adepta aducerii unui copil pe lumea asta in schimbul vietii mele dar din motive diferite decat tine. Pentru simplul fapt ca nu vreau sa privez copilul acela de mama sa. Tu insa il cam divinizezi pe sotul tau. vai saracul ce se face, cum creste copilul singur, vai sarucul ce ma fac daca ma paraseste ca nu pot sa fac copii. Vai daca afla soacra-mea o sa-i innebuneasca pe fisu ca si-a luat nevasta o juma' de femeie... Nu-mi place atitudinea asta, incearca sa o schimbi. Sa stii ca daca esti asa crispata de lucruri din astea...intr-un final le fortezi sa se intample. Doamne fereste bineinteles dar...nici chiar asa. Asta e...daca omul ala te iubeste eu nu cred ca se pune problema asa. Nu e vina ta! SI in plus rolurile puteau fi inversate. Te rog sa-mi promiti ca macar te gandesti la ce ti-am spus.
Anamadalina spune:
Miramar, draga, te rog nu ma intelege gresit. Sunt departe de a fi paranoica si de a-l ridica pe sotul meu pe un piedestal, dar imi ridic anumite intrebari pe care vi le impartamsesc si , hai sa fim serioase, cred ca sunt firesti.
De exemplu, eu am inteles pe la 16 ani ca echilibrul unui copil care are ambii parinti acasa este mult superior unuia caruia i se destrama familia, atunci mi-am jurat ca copilul meu nu se va simti asa niciodata si ca voi cauta un om langa care sa stiu ca voi fi o familie adevarata, inchegata si iubitoare; si eu ma intreb daca ma va ajuta viata si Dumnezeu sa fie asa, pot doar sa sper, sa fiu si sa ma rog sa fie asa. Orice s-ar spune, e cel mai bine sa fie ambii parinti, sanatosi, viabili si responsabili. Nu plang de mila, nu e cazul, ci doar zic ca daca astea pot fi complicatiile nu stiu daca mi-as asuma riscul...
- in legatura cu draga mea soacra, cu dumneaei prefer sa nu discut asa ceva, nu am o legatura speciala, nu cred ca este capabila sa filtreze, este capabila doar sa barfeasca si de multe ori am suspectat-o de bucurie pentru esecurile altora, inclusiv ale propriului fiu. Nu-mi spuneti ca o mama nu poate face asta, stiu despre ce vorbesc... din pacate...
De aceea raman la distanta si prefer sa o respect pentru ca este mama sotului meu dar nu as discuta cu dansa problemele mele, ale noastre, pentru ca am auzit-o de multe ori vorbind despre altele (rude) cu probleme de genul asta si m-am infiorat de modul de abordare a discutiei. De asta stau departe, nu as vrea ca acest amanunt intim sa devina subiect de discutie pentru tot satul!!! Este foarte barfitoare si din pacate nu pastreaza limita asupra propriei familii ci arunca in barfa tot ce afla despre oricine si cu oricine... Sotul meu a fost si este complexat de treaba asta si de aceea latura familiei lui stie pentru moment ca noi ne facem casa si apoi ne gandim la un bebe.
Deh, fetelor, daca eu nu i-am avut pe amandoi decat pana la un moment dat, dupa care tata a descoperit a doua tinerete si asta a fost foarte greu pentru mine, mai ales ca eram la 16 ani si deja intelegeam foarte biine si durerea mamei mele, incapabile sa se regaseasca singura in viata, sotul meu a crescut intr-o familie cu 2 parinti, impreuna, dar fiecare cu ale lui, mai mult singur... Noi ne-am gasit si ne-am completat si nu cred ca am putea trai unul fara altul, nici nu vreau sa ma gandesc... Eu una stiu ca el este echilibrul meu si dragostea mea si simt ca sentimentul este reciproc, de aceea as vrea ca de copilul nostru si de familia noastra sa ne bucuram impreuna. Cred ca o meritam.
Nu m-am gandit vreodata ca sunt juma' de femeie... feminitatea si valoarea mea ca femeie nu sta in ovare...
Maduta
"Nu exista inaltimi de neatins, numai aripi prea scurte"
Miramar spune:
Maduta - iarta-ma daca termenul "juma' de femeie" te-a deranjat - l-am folosit in contextul soacrei tale, nu pentru ca as crede in el - mi s-a parut mai putin dur decat cele folosite de tine in acelasi context "stearpa", "incapabila"
Altfel ce sa-ti spun - din ce spui tu, da soacra ta nu e om de inteles, asa ca las-o in plata Domnului.
Nu poti insa sa ma convingi ca nu il protejezi prea tare pe sotul tau. Din toate mesajele tale se desprinde acelasi lucru "nu fii egoista fa un copil pentru el, nu pentru tine" etc. Ce-ti spuneam eu era vezi sa ai grija ca nu cumva sa se descarce arma in sens invers, din prea multa grija.
Altfel sunt de acord cu tine, de altfel asta am si spus - un copil e bine sa-si aiba ambii parintii alaturi - Anyway - nici nu inteleg cum putem discuta asa ceva, nici nu se pune problema. Avem alte probleme de rezzolvat - sa ne concentram sa ne ne facem bine fetelor si sa nastem copii sanatosi! Ce rost are sa ne plangem de mila.
Incercati sa nu va lasati prada disperarii ca nu aduce nimic bun.
Va pup, succes! si weekend placut!
asi spune:
quote:
Originally posted by Anamadalina
Elise draga, nu ma bag in discutia voastra, dar am vazut ca se discuta despre repercusiunile FIV si vreau sa va spun ca am o prietena in BV care este la al patrulea FIV, are 30 de ani, deja are tromboflebita si este sub observatie, suspecta de atac cerebral. Si nu este singura pe care am auzit-o avand probleme de genul acesta de sanatate, decurgand din tratamentele premergatoare procedurii FIV.
Mie mi se pare un motiv suficient pentru a nu incerca FIV! Adica, inteleg sa incerc orice sa am un copil, dar sa ma nenorocesc si sa mor sau sa devin o leguma, sa nu ma pot bucura intreaga de copilul meu, asta nu! Mi se pare mai viabila metoda adoptiei, din acest punct de vedere, (chiar daca eu inca nu m-am gandit serios, am inca pasi destui de facut in incercari), macar stii ca vei creste copilul pe propriile-ti picioare. Parerea mea, evident, ma puteti contrazice
Evident, ar trebui deschis un alt topic in care sa cerem pareri celor care au trecut prin asta despre consecintele mai putin placute ale FIV, atat fizice cat si psihice. POate aflam cate FIV faci, cum am auzit eu, pana isi fac doctorii plinul(prietena mea a spus ca se discuta la ea in salon ca in general se face in asa fel incat primele 2-3 FIV sa nu reuseasca, sa mai cotizeze pacienta, ca doar are bani!!!).
Il deschidem?
Maduta
"Nu exista inaltimi de neatins, numai aripi prea scurte"
Din cauza efectelor secundare am preferat sa adopt(mi s-a parut mult mai usor ) si nu sa fac FIV.Desi financiar imi permiteam mi-a fost frica de efectele secundare si mai ales ca o nereusita m-ar distruge.Asta ar fi insemnat ca eu si sotul meu sa ne riscam casnicia ,ca eu nu as mai fi fost om.
Aici s-a mai discutat despre efectele secundare:
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=62337
Cand Dumnezeu inchide o usa , intotdeauna deschide o fereastra.
Familia mea
Razvan
ingeras26a spune:
Eu 27, el 25. Impreuna? de 9 ani minunati, pentru care ii multumesc lui Dzeu in fiecare zi!
Incercam de 1 an si jumatate sa avem bb...dar nu reusim. Am facut multe, culminand cu (saptamana trecuta) HSG la care am lesinat (la propriu) de durere. A fost, cum bine zicea cineva, "cea mai crunta experienta din viata mea". Trompa dr ok, stanga varza. A urmat histeroscopie exploratorie, unde s-a dovedit ca puteam eu sa mai incerc inca 20 ani sa fac bb :( stanga, cum am spus, ar dr, care parea ok la HSG, are canalul infundat, deci ce intra pe ea nu ajunge in uter :(. Miercuri imi face laparoscopie. As fi facut mai repede, dar sunt periculoase 2 anestezii generale asa de repede si am si sangerat pana acum (mi-a venit si CM a 2-3 zile de la histeroscopie).
Acum astept cu nerabdare laparoscopia. Sunt foarte optimista, sper sa iasa bine si sa imi desfunde tr dr, eu sper ca si stanga :) Las martie sa treaca normal, apoi fac ISA care sper sa prida, acum, ca voi avea tr. ok (cel putin una, sper). Daca nu, FIV in cateva luni. Daca tot nu, repetam FIV. Pana iese. Daca nu, adoptie.
Alte incercari: stimulare, hormoni la greu, ISA etc, etc, tratamente naturiste si altele...macar spermograma este ok.
Am trecut prin luni de disperare, frustrare, crize de nervi si... o deprese cumplita in Ajun de Craciun. Acum sunt optimista. De ce? Pentru ca simt ca am luat-o pe alt drum...sunt alte incercari, alte sanse. Incercam ISA dupa laparo, natural, cine stie?
Poate veti spune ca suntem tineri si avem timp, sau ca nu incercam de mult (un an si jumatate), dar credeti-ma ca varsta pe care o ai cand iti doresti sau timpul de cand incerci chiar nu conteaza...pentru ca sentimentul de neimplinire este acelasi. I-am spus o data lui, plangand in hohote (alta criza) ca nu sunt in stare sa fac copii si daca vrea, sa-si gaseasca o femeie, ca eu nu sunt si...il inteleg. Stiti ce mi-a spus? Ca sunt nebuna si sa nu mai spun asa ceva niciodata in viata mea. Si nu o mai spun, pentru ca atunci am realizat ca cel mai important este sa ai pe cineva alaturi, pe cineva care sa te sustina din tot sufletul.
Alte frustrari? Plec plangand de fiecare data de la spital...pt ca la et 3 este coada la avorturi! si eu nu pot sa am bb! sora insarcinata, prietene insarcinate sau cu copii etc. Si stiti ce s-a intamplat sapt trecuta? Eu eram in spital pt investigatii si operatii, lesinuri etc si prietena mea ma suna sa-mi spuna ca "s-au jucat" si nu s-au mai protejat, ca poate in toamna ramane insarcinata. Si a ramas, din prima luna...si este disperata, ca nu stie ce sa faca si ca nu crede ca este pregatitata atat de repede (are 29 ani) (nu face avort, evident!, dar face crze si depresii in fiecare seara). Si m-a sunat pe mine, sa ... ce? sa-i spun ce sa faca? Eu stiu ca pentru asta sunt prietenii...dar...m-a durut si nu am putut decat sa plang...atat.
Va pup mult si sunt ferm convinsa ca toate vom fi mamici ... INTR-O BUNA ZI!...IN CEA MAI FRUMOASA ZI DIN VIATA NOASTRA! Si ganditi-va cum ar fi fost sa nu ne avem una pe cealalta, aici, pe forum...
un...Ingeras
ileana spune:
quote:
Originally posted by Elise
Ileana,
asteptam sa imi spui la ce repercursiuni FIV te-ai referit ca fiind iremediabile.
Am povestit ce mi s-a intimplat.
Daca nu suna frumos inseamna ca sint sarcastica?!
Multumesc
Elise
De efectele adverse, am scris si pe topicul postat de Asi, si pe alte subiecte de Fiv...
Da, modul in care povestesti, este sarcasm...am recunoscut starea , ca am trecut si eu prin ea...este bine sa iesi cat mai curand din etapa asta...
Dupa ceva vreme, o sa-ti dai seama...
Elise spune:
Ileana
quote:
De efectele adverse, am scris si pe topicul postat de Asi, si pe alte subiecte de Fiv...
Sorry, am cautat si n-am gasit.
Poate poti sa le dai tu un copy si paste.
Ce am citit pe subiectul lui asi nu m-a ingrijorat - ca imi cad trei fire de par, ca iau 2-3 kg (oricum am nevoie) etc.
Si de obicei se plingeau cele care n-au reusit.
Nu ca nu e posibil sa nu reusesc nici eu... n-o spun din rautate.
Dar poate depresia de dupa accentueaza importanta pe care o dai celor citeva inconveniente.
Elise