implicatii psihologice
Raspunsuri - Pagina 7
Anamadalina spune:
Ingeras26, mult noroc in continuare si o noua forma de adresa o urare: Desfunda-ti-s-ar trompele 
! Si sa ramana asa, sa fie functionale si sa vezi ce bebe frumos faci!
Elise, cred ca ar trebui sa pastram tema acestui subiect, noi discutam aici despre implicatiile sufletesti asupra noastra, a tuturor ale acestei lupte catre "meseria de mamici". Ca mie mi se pare ca ar fi frumos sa ne intalnim cat mai multe aici sa ne impartasim sentimentele si sa ne sprijinim, sa putem gasi forta de a merge mai departe, nu?
Va pup,
Maduta
"Nu exista inaltimi de neatins, numai aripi prea scurte"
Elise spune:
Maduta, ok, ma retrag.
Elise
Anamadalina spune:
Elise, te rog sa ma ierti, nu asta am intentionat, doar ca ziceam sa nu ne incrancenam cumva, mi s-a parut ca se deviaza de la subiect. Te rog sa ma scuzi daca m-am exprimat gresit, unde sa te retragi, doamne fereste, suntema aici toate, nu?
hai nu te supara, pls!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Maduta
"Nu exista inaltimi de neatins, numai aripi prea scurte"
Elise spune:
Maduta - cred ca titlul subiectului e "implicatii psihologice"?
se pare ca astea sint implicatiile: ca nimeni nu e in cea mai buna pasa posibila.
Cre' ca iesim din asta numai daca facem ceva concret: de ex., f. bine a spus ingeras -
quote:
Acum sunt optimista. De ce? Pentru ca simt ca am luat-o pe alt drum...sunt alte incercari, alte sanse.
Si daca urmam cu incredere drumul pe care ni l-am ales.
Daca ne descurajam una pe alta nu castiga nimeni.
Deci, eu fac FIV.... voi ce planuri aveti?
Elise
Anamadalina spune:
elise, multumesc de intelegere, chiar ma simteam 
ca te-ai suparat... jur ca nu am vrut sa se intample asa, poate sunt batuta in cap, nu stiu... uneori simt ca o iau razna...
da, sa revenim, ne carpim sufletele si mergem inainte... am joi programare la o dr noua, cu care sa discut despre o stimulare ovariana si eventual sa reiau toata polologhia de analize, ca cele facute anul trecut probabil nu vor mai fi concludente.
Mi-e groaza, medic nou, mi-e frica de durere, am multe sperante, am sentimente contradictorii si cel mai greu imi e sa ajung la concluzia ca iar nu am un doctor de incredere. Oricum, faza cu doctorii e pur subiectiva, fiecare ii percepe unic, dar eu ce sa fac daca dr meu, in care am mare incredere nu vrea sa mearga mai departe si ma trimite la cluj? De ce sa merg la Cluj? Cum e posibil ca in orasul asta de 400.000 de locuitori sa nu facem inseminari, sa avem cea mai proasta maternitate din tara??????????
Daca o sa auziti urlete intr-o zi sa stiti ca sunt eu...
Maduta
"Nu exista inaltimi de neatins, numai aripi prea scurte"
Elise spune:
Maduta, de ce nu vii in Bucuresti?
Sint mai multe spitale care fac asa ceva, ai de unde sa alegi: Giulesti, Sabyc, Medsana....
Elise
luci_miru spune:
Buna fetelor! Sunt relativ noua pe acest forum , am venit in urma cu citeva saptamini cerind insistent lamuriri despre Fiv.Am 32 ani, sotul meu 36, si pina acum dumnezeu ne-a ajutat in tot ceea ce ne-am dorit.In 1993 ne casatoream si ca mai toti tinerii visatori speram sa avem o casa a noastra, o masina a noastra, si o micuta comara a noastra. Toate bune, pina cind......am avut totul dar mai putin
, care se lasa asteptat. Frica de medici m-a facut sa ocolesc dintotdeauna cabinetele de ginecologie, dar.. nu am avut incotro. Asa ca frumusel m-am prezentat la medic."- Uter prea mic, nu are unde se dezvolta , copilul.Dar inainte ia mata si faceti si o spermograma, sa vedem ce facem in continuare." In ziua cind am primit raspunsul spermogramei (31 martie 1987, o sa tin minte ziua aceasta cit o sa traiesc)am crezut ca se desface pamintul si ne vom prabusii, amindoi ( absenta totala a spermatozoizilor). A durat destul de mult sa ne revenim dar...am reusit sti de ce? Pentru ca am crezut ca Dumnezeu nu ne va lasa de izbeliste.Si asa am ajuns la Fiv, acum astept rezultatul (Fiv-ul l-am facut simbata trecuta) si sper sa fie bine.
Anamadalina m-a impresionat mult ce-ai scris de aceea m-am hotarit sa va spun si povestea meacare printr-o alta conjunctura se leaga de o alta poveste.Aici este vorba de finii mei.Ea 29,el 32 de ani au facut marele pas ( fina mea este de fapt si sora sotului meu) si intr-o buna zi ma roaga s-o insotesc la un cabinet ginecologic. Initial nu mi-a spus nimic dar cind a iesit din cabinet sralucea, si mi-am dat seama de ce.Nu va spun cit asteptam sa- mi string finutul in brate, sa ma joc cu el, sa-i cumpar ce vreau eu, ar fi fost copil mic in familie. i am asteptat nebanuind ca norii negri se aduna asupra micului nostru paradis.Furtuna cea mare s-a deslantuit pe 3 decembrie anul trecut cind fina mea este operata pentru ca bebele murise. Scuzati-ma nici acum nu pot sa scriu fara sa-mi curga lacrimile...Preemclapsie....acesta a fost diagnosticul.. Au fost clipe de cosmar cind am crezut ca toti o vom lua razna.. dar incet, incet ne-am revenit din nou....Si asa nasii au inceput anul cu un Fiv, iar finii vor termina anul speram cu sanse de un nou bebe.
Asa ca vin si va intreb, daca nu facem totul pentru o noua viata atunci pentru ce traim?
Si-mi mai pun o intrebare de ce noi nu , iar alte fete da?( fara sa judec pe nimeni)
Sper ca intr-o zi sa gasesc raspunsul la intrebarile mele.
Dorinta cea mai arzatoare ar fi ca de ziua noastra (4 martie, eu si sotul meu suntem nascuti in aceiasi zi) sa avem surpriza cea mare
Sperind ca nu v-am plictisit prea tare
va pup pe toate.
Miru
Mi-Ka spune:
Anamadalina, cam exagerezi si da-mi voie sa te contrazic:nu se moare dintr-un fiv si nici nu devii leguma in urma tratamentului.
Elise 
avea dreptate in tot ceea ce ti-a zis . Este mai usor sa-ti plangi de mila si sa nu faci nimic concret...
Mi-ka
Anamadalina spune:
Draga Luci, sunt sigura ca o sa vina soarele si pe strada ta, o sa vezi ce bebe sanatos o sa ai! Tin pumnii, si voua si finutilor vostri, o sa vezi ca in curand sunteti si parinti si unchi/matusa si nasi de botez (cumul de functii).
Elise draga, m-am gandit mult si la posibilitatea venirii in Bucuresti, dar am avut minunata experienta la Medsana si mi-a taiat elanul. O sa mai studiez posibilitatile, am citit parerile fetelor despre dna dr Moisa, dna dr Protopopescu, dl dr Tutunaru si ma voi decide in cele din urma, mai am de discutat cu 3 doctori de aici mai intai si daca toti bat in retragere atunci clar voi veni din nou la Bucuresti.
Mi-ka draga, eu nu am scris nici un moment ca se moare din FIV. Am scris ca stiu de la alte fete care au facut FIV (una dintre ele imi este buna prietena, stiu exact prin ce trece) ca exista multe posibile efecte secundare si am pus raul in fata. Si m-am exprimat in defavoarea acestei proceduri. Este doar parerea mea (daca pentru unele fete aceasta procedura este singura optiune am scris deja ca sunt langa ele si ca voi incerca sa sprijin macar cu o vorba buna). In legatura insa cu ceea ce ai scris tu "Este mai usor sa-ti plangi de mila si sa nu faci nimic concret..." imi permit sa-ti raspund ca eu nu mi-am plans niciodata de mila, mi-am prezentat doar afectiunile fisice si psihice, am explicat anumite probleme pe care le am, am plans mult, dar nu de mila mea, sunt o persoana integra si mandra si nu-mi inspir mila mie insami. Concret, incerc sa fac multe, dar sunt limitata de timp, de bani si de necunoastere, incerc sa aflu cat mai multe ca sa stiu ce mi se va intampla, pentru ca, dupa cum stii si tu, putini doctori iti explica ce se intampla cu tine, in ce constau investigatiile etc. M-a durut foarte tare fraza pe care ai scris-o...
Maduta
"Nu exista inaltimi de neatins, numai aripi prea scurte"
asi spune:
Mika imi pare rau sa te contrazic dar din pacate au fost decese in urma tratametelor pentru fiv.Chiar anul trecut a fost un subiect pe aceata tema cu o fata care a murit.
Asta nu inseamna ca fiecare pateste la fel dar tratametele pentru fiv sunt traumatizante pentru trup si pentru minte.
Cand Dumnezeu inchide o usa , intotdeauna deschide o fereastra.
Familia mea
Razvan