Voi ati ierta?
Raspunsuri - Pagina 9
strumph2in1 spune:
Salut!
nu sunt eu cea mai in masura sa-mi dau cu parerea, avand in vedere ca sunt intr-o situatie delicata in privinta relatiei maritale.
Totusi, legat de numai_eu: e regretabil ca ai ajuns intr-o astfel de situatie si pot intelege cum ai ajuns sa "calci stramb". Neglijenta "afectiva" si de comunicare din ambele parti au adus aici. Desi tu esti cea care a gresit cu fapta, responsabilitatea unui astfel de pas se poate imparti intre amandoi. Probabil ca amandoi ati neglijat cate ceva la partener in traiectoria voastra de viata.
De iertat, probabil ca as ierta, daca partenerul doreste si poate fi capabil sa-mi sustina nevoile emotionale si familiale - sa le zicem asa- pe viitor. Asta nu afla nimeni dintr-un simplu "quizz" ci cu timpul, dupa o reevaluare a situatiei.
Sa spui partenerului ca l-ai inselat? Poate fi o miscare proasta, daca il cunosti si stii ca nu va intelege (pare ciudat, dar unii pot intelege asa ceva) si daca doresti sa te intorci in relatie si s-o pui la punct.
in_trecere: felul in care pui problemele de cuplu merita tot respectul. Sunt si lucruri cu care nu sunt de acord (legate de un anumit gen de viata sexuala). Dar ai redus relatia maritala la ceea ce este ea la baza: satisfacerea reciproca a nevoilor de catre doi oameni, de comun acord, oameni care incep prin a se iubi. Dezvoltarea emotionala a fiecaruia dintre parteneri, felul in care fiecare gestioneaza problemele personale si de viata si felul in care le lasa sa intervina in relatia lor - toate aceste aspecte le-ai subliniat la esenta. Bravo! asta este un post din care am avut ce invata. Pur si simplu am inteles rapid lucruri pe care ma chinui sa le "citesc" la cel de alaturi de ani de zile.
Mult noroc si putere pentru voi doi numai_eu!
mihaela_ce spune:
Depinde mult de firea lui daca poate sa traca peste asta sau nu.Pe termen scurt s-ar putea crede ca a trecut,dar reprosurile pot izbugni cand nu te astepti si in aproape orice context.
Eu nu m-am dovedit a fi capabila sa trec peste o intamplare asemanatoare(desi tu crezi ca femeile sunt mai iertatoare).Dupa o despartire din aceleasi motive,a trecut ceva vreme,sotului meu de atunci i-a trecut pasiune fulgeratoare pentru "aceea" ,eu am crezut ca pot sa trec peste ...si am hotarat sa ne impacam.Lucrurile n-au stat de loc asa cum credeam eu.A fost o perioada tare grea,pur si simplu nu mai aveam incredere in el,venea acasa de la serviciu,ma uitam la el si ma gandeam :oare de unde vine? cu cine a fost?.Imi era sila de mine cand vedeam in ce ma transformasem.Din femeia vesela si deschisa care eram,devenisem o certareata si pisaloaga.El suporta pentru ca se simtea vinovat ,iar eu credeam ca trebuie sa-l pedepsesc.
Ca sa nu ma mai lungesc,finalul a fost ca ne-am despartit, de data asta la initiativa mea si definitiv,pentru ca nu puteam trai cu neincrederea care se sadise si pe care nimic nu a mai putut sa o aduca inapoi.
Ce-ti povestesc acum s-a intamplat acum 8 ani,si pot sa o fac oarecum detasat,fara patima (sper eu).
Nu incerc sa te judec,viata ne pune in tot felul de ipostaze ciudate,dar ai mare grija,nu insista ,lasa lucrurile sa treaca,sa se astearna uitarea.Daca poate sa o faca,foarte bine,daca nu.....
mihaela
CHOWPERSA spune:
Eu cred ca te va ierta.Ce a spus atunci a fost impulsul de moment.Ai sa vezi cum timpul le rezolva pe toate.Daca femeile pot ierta atunci cand barbatii lor le inseala, adevarat ca se intampla mai des asa, de ce nu ar putea ierta si barbatii , ce ei sunt facuti din alt material?Totul tine de orgolii.Iar dragostea nu dispare asa peste noapte, A fost doar momentul socului.Ai sa vezi nu dispera si impreuna puteti trece peste toate.Daca swi acum locuiti sub acelasi acoperis iar tu iti doresti din toata inima sa fii alaturi de el, eu cred ca asa va fii.SUCCES
daniella4 spune:
Barbatii sunt de pe alta planeta...cred ca parafrazez fara sa vreu un titlu de carte...dar asta-i adevarul.
Mie mi-e teama ca ei se asteapta ca noi sa uitatm si sa iertam totul...in timp ce lor nici nu le da prin cap s-o faca. Sigur..or mai fi si exceptii de la regula asta 
!
Daniella, mama lu'Alexis
viorelth spune:
A ierta e un sentiment, o insusire a divinului. Capacitatea de a ierta poate fi data si oamenilor, dar numai celor ce pot la fel de mult percepe iubirea ca fiind tot un lucru divin. Iarta cel ce iubeste cu adevarat asa cum divinul iubeste omenirea...iarta cel in al carui suflet lumina e prezenta si ii permite sa vada in femeie simbolul frumusetii, dorintelor, simbolul vietii insasi prin darul de a da viata.....Iarta cel ce poate percepe roua unui ochi ce se caieste, stringerea unui suflet remuscat precum si gustul amar al caintei....De a fost iubire curata, de a fost unire in cuget si in simturi poate nu se va uita dar se va ierta....nicaieri nu e mai bine ca acasa...iar fericirea regasirii e mai puternica decat orice. E parerea unui sot si a unui barbat ce e inca departe de familia la care tine....e posibila iertarea daca iti respecti fiinta de linga tine.....viorel,germania
oana cretu spune:
Da, eu as ierta si al meu consort e de acord cu mine. Nu mai intru in prea multe amanunte, dar de cand suntem in Franta am inteles ca nu merita sa iti strici o relatie (unde exista iubire) pentru niste momente de placere fizica sau emotionala cu altcineva. Nu am trecut prin asta, dar am vazut la altii aici si am ajuns sa gandim ca ei. Cert este ca in viata toti gresim si consider ca fiecare om merita sa fie iertat, pentru ca viata este scurta si este pacat sa traim cu ganduri negre sau cu ura in suflete. Eu iti doresc sa te ierte si sa aveti o viata plina de fericire impreuna!
In_trecere 
!
Oana si Seb 
(10.01.2005)
"Dragostea adevarata este o limba pe care surzii o pot auzi si surzii o pot vedea"
POZE POZE POZE
POZE NOI POZE NOI
ionella3003 spune:
viorelth, mi-a placut mult mesajul tau! Sa fiti fericiti si sa va iubiti toata viata ca acum!
numai_eu, ce mai faceti? imi doresc din toata inma sa fiti bine...
Ionela 
si Alex (DN 21.09.2004)
ALEX cantaretul
numai_eu spune:
In ultima vreme am discutat ceva mai mult si am incercat sa gasim cauzele pentru ceea ce am facut.
Viorelth zicea "De a fost iubire curata, de a fost unire in cuget si in simturi poate nu se va uita dar se va ierta"
Tocmai aici este cred problema, ca relatia noasta a inceput oarecum ciudat. Soul meu venea dupa o relatie in care pusese mult suflet, marea lui dragoste, si a ales sa incerce o relatie cu mine pentru ca a considerat ca in timp o sa o uite pe ea si o sa se indragosteasca de mine. Cuvintele lui sunt ca "a ales sa lupte cu el ca sa se indragosteasca cu mine" pentru ca si-a dat seama ca eu il iubeam si nu voia sa ma faca sa sufar. S-a purtat intotdeauna foarte frumos cu mine, dar ceea ce ma deranja era faptul ca imi vorbea destul de des despre ea. Ne-am casatorit dupa 3 ani de relatie, mai mult la insinstentele mele, el ar mai fi putut astepta imi spune acum, dar a facut-o pentru ca eu imi doream foarte mult sa stam cat mai mult impreuna. Numai ca undeva inainte de nunta, s-a produs o oarecare ruptura intre noi, incepusem eu sa am indoieli in privinta sentimentelor mele, dar am continuat cu speranta ca totul o sa se schimbe dupa ce ne casatorim. Dar in loc sa ne apropiem, eu simteam ca ne tot indepartam. Avea si o perioada dificila la serviciu, era destul de mult plecat de acasa, incercam sa-i spun ca ceva nu e in regula, dar el imi replica mereu ca el e multumit de relatia noastra. E adevarat ca nici eu nu eram prea comunicativa si discutiile se terminau de cele mai multe ori inainte de a incepe cu adevarat. Ii spuneam ca inca o simt pe fosta lui prietena pe primul loc in sufletul lui, dar imi raspundea ca nu e adevarat, el se bucura ca s-a casatorit cu mine, desi ea era mai frumoasa, in mine avea mai multa incredere. Ajunsesem chiar sa-i spun ca sunt curioasa cum ar fi cu altcineva, el fiind prima mea relatie serioasa. Si apoi a intervenit plecarea de sase luni, cu care eu nu prea am fost de acord. Dar am zis ca o sa rezist eu si acum, sunt suficient de puternica sa ii fac fata. Inainte de plecare, discutiile despre divort erau destul de frecvente, ii spuneam ca daca nu se schimba ceva eu o sa divortez. Dar el nu intelegea ce as vrea eu sa se schimbe, pentru ca lui ii era bine asa. Si tot ce imi zicea era acel "mai ai si tu rabdare un pic" pe care ajunsesem sa nu-l mai suport.
Si aici a intervenit aventura mea, nu m-am indragostit de celalalt, eu il voiam doar ca prieten, dar imi placea sentimentul ca ma admira, ca ma place fara sa fiu eu cea care face primul pas si eforturi pentru asta. De ce am facut pana la urma sex cu el? Nu prea stiu. Probabil si de curiozitate, si din nevoia de comparatie, probabil un pic si din razbunare, cred ca undeva m-a luat valul si nu am mai gandit.
Si totusi, dupa aventura asta sunt mult mai sigura pe sentimentele mele, si nu e din cauza vinovatiei. Numai ca sotul meu spune ca nu ma mai iubeste, ceea ce am facut eu a distrus dintr-o data tot ceea ce reusise el sa construiasca cu greu in atatia ani. Oare mai sunt sanse sa ramanem impreuna si sa fim ferciti?
Ceea ce am scris acum poate parea o incercare de a arunca vina asupra lui. Nu vreau sa fac asta, vina pentru ca l-am inselat este a mea, aveam nemultumirile mele, dar nu asa trebuia sa le rezolv. Mi-a luat mult sa accept si fata de mine si fata de el ca ma indoiam de iubiream mea fata de el, si cu atat mai mult ma indoiam de iubirea lui fata de mine. Cum au zis cateva fete aici, probabil ca am facut-o pentru ca atunci nu-l mai iubeam, sau poate voiam sa ma conving pe mine daca il mai iubesc sau nu.
Ma scuzati, cred ca am fost destul de incoerenta in acest ultim mesaj.
magghyc spune:
Numai_eu,
Cred ca important nu e daca noi, fiecare dintre noi, am ierta. Important e ca sotul tau sa o faca. Iar aici ii dau un pic dreptate lui 'in-trecere', exista societati in care o legatura extra-conjugala inseamna o tragedie, exista societati in care deja sunt un fenomen al obisnuintei. Ceea ce aproba sau blameaza majoritatea devine important, ca detaliu, in cazul tau particular.
Ce vreau sa iti spun ca eu cred ca traim intr-o societate care nu prea iarta si nu prea intelege aventura in afara casniciei. Si nu discut despre faptul daca e bun sau rau acest fapt, ci doar constat faptul in sine... Cei care accepta sa treaca peste o aventura a sotului/sotiei, o fac din spirit de sacrificiu pt copii, din dependentza sau dintr-o imensa iubire.
Eu iti inteleg experienta, sau mai bine zis lipsa ta de experienta afectiva, care combinata cu "stafia" celeilalte relatii pe care el o avusese te-au adus aici. Am avut o prietena care pt un timp a avut o relatie cu un tip casatorit. Am invatat din experienta ei ca lucrurile nu sunt niciodata simple,de genul - inseli pt ca nu iubesti, sau accepti relatia fiindca iubesti.
Ea credea ca il iubeste (din tot sufletul)el o ametea spunandu-i ca viitorul lui e cu ea si ca evident va divorta. Culmea e ca el nu era un porc, un mincinos, ci doar un tip imatur, care nu stia exact ce vrea sa faca cu viatza lui sentimentala. Ea(amanta) l-a parasit, pt ca, o data cu trecerea timpului si-a dat seama ca relatia lor nu are nici un viitor, ca de fapt el habar nu are ce vrea si ca de fapt traise o poveste de iubire sub charisma lui.La trezire, s-a ingrozit privind in urma, nu pt ca pacatuise, ci pt ca realizase cat de imatura a fost, tot ceea ce inainte parea justificabil brusc parea monstruos, imoral si lipsit de logica.
Ei, si aici povestea incepe un pic sa semene cu a ta, el(sotul) i-a spus sotiei de relatie. Impreuna au decis dupa un timp sa mearga mai departe. La un an sau doi, l-a inselat sotia pe el...Au trecut si peste asta. Privita din afara, aceasta poveste mie mi-a aparut ca un dureros proces de cunoastere a lor,a fiecaruia, si a cuplului.
Dar lor le-a reusit fiindca amandoi au fost dispusi sa o faca si pt ca au acceptat ca un echilibru in cuplu se obtine greu si se pastreaza si mai greu, e o lupta pe care amnadoi trebuie sa o duca.
Oricum ar fi, eu cred ca voi mai aveti o sansa. Da, l-ai inselat, sunt convinsa ca lui ii este f greu acum,nici tie nu iti este bine, sunt convinsa ca gestul tau sta acum intre voi asa cum mai inainte statea prietena lui cea de dinainte de tine. e dureros ca ai avut nevoie de experienta asta ca sa iti dai seama ce vrei, si ca acum ai aflat ce vrei dar e posibil sa il pierzi.
Sper sa fiti unul din cazurile fericite, in care o astfel de experienta, care lasa urme adanci, nu a fost decat "piatra de incercare" pt o relatie frumoasa.
Magg
pepsica spune:
imi dau sema ca iti este foarte greu sa traiesti in aceasta stare de spirit... decizia finala iti va aprtien,insa e clar ca daca nu ai fi vrut sa stii si parerea altora, nu ne-ai fi cerut-o.. am sa iti spun pe scurt povestea mea.. am aflat ca sotul ma insela- pe atunci nu eram castoriti- si am aflat in mod absurd, caci ma imbolnavisem... si mi se s-a parut ca mi-a cazut cerul pe mine, ca nimeni si nimic nu ma va putea scoate din acel hau in care ma simteam aruncata ... apoi am incercat sa inteleg... si am stiut ca absenta mea - stateam in alta tara la vrmea respectiva- a fost motiovul principal care l-a determinat sa faca asta... atunci am decis sa ma introc ca sa nu -l mai las singur... incet am invatat sa iert, dar mie-era greu.. ce m-a facut sa iert definitiv, a fost, ciudat pt mine la acea vreme, aceeasi "moneda" cum se spune... am avut o relatie cu altcineva si am decis sa ii spun... cu siguranta a fost socat, insa nu m-a invinuit si a asteptat sa imi treaca... relatia mea a durat citeva luni apoi s-a stins.. nu stiu sa definesc prea bine ce a fost, ne implicasem si sentimental, si devenea complicat... la un moment dat am rupt-o deifnitiv si m-am intors la cel care urma sa imi devina sot.... sigur ca multe ma vor condamna, ca acest "dinte pt dinte" nu este crestinesc etc, insa ... acest lucru m-a facut sa uit si sa merg mai departe.. verau sa spun, totul a fost pozibil pt ca ne iubeam. Fara iubire nu poti trece cu vederea astfel de lucruri, nu poti ierta.. e greu de xplcait cum vine asta, dar e asa..si acum sitm tot lafel, ca as putea intelege..
legat de cazul particualr al intilnirilor pe net, eu cred- tot din experienta- ca unele din legaturile care se creeaza pot fi reale, in sensul ca te pot imbogati cu sentimente de care nu te credeai capabila.. si aici o sa ma leg putin de Freia care a analizat cu atita minutiozitate realtiile dintre oameni care pot fi in mod natural poligame... netul poate raspunde intr-un mod subtil acestor necesitati, fie ca recunoastem, fie ca nu... ne simtim deseori lipsiti de atractivitate, sau poate deprimati, cunosti pe cineva care nu doreste dect sa fie ACOLO linga tine cind sotul sau partenerul nu poate... si da, poate fi ceva interzis in discutii, interzis prin prisma acestor norme morale, dar daca sintem sinceri cu noi insine, unoeri, avem un univers care ne apartine numai noua....nu sint pt inselat sau pt relatii ascunse, adevarul e cel mai bun, insa exista cazuri particulare... cind sitmi cu adevarat ca o erlatie virtuala te poate imbogati cumva....insa.. nupot genraliza... in cazul tau poate ca ar fi fost bine s anu-i spui stiind ca va suferi astfel.. dar acum e totul trecut si nu te poti intoarce inapoi..
tu ai depasit acesta bariera subtire , si fiind vulnerabial din cz neintelegerilro cu sotul, ai cedat, cum se spune...cred ca trebuie sa stai cu tine insati si sa iti dai seama daca relatia ta pasagera nu a fost efectul unei cauze mai adinci.. si sa iti rasapunzi dca vrei sa iti salvezi sau nu casnicia...daca iti doresti si sotul tu te iubeste, te va ierta.. sint sigura.