Feministele... ce vor, dom'le?
Raspunsuri - Pagina 9
AC spune:
quote:
Originally posted by mist
De exemplu, discriminarea pozitiva -un fel de inlocuire a nedreptatii cu alta nedreptate cu scuza ca alta cale nu exista- este o idee imbratisata cu caldura de foarte multe femei, nu doar de extremiste.
Da mist eu o sustin si am si justificat de ce o sustin. Si mi se pare fireasca in multe alte cazuri...minoritare dar nu vreau sa deviez discutia de la feminism. De exemplu in .fr discriminarea pozitiva nu se face, dar societatea fiind socialista bine si competitivitatea redusa cel putin academic vorbind se pot lauda cu un procentaj mare de femei associate prof, full prof nu... Dar deja e ceva.
Amuleta ce-i BS?
Asta cu amazoanele e radical bine... dar io zic ca pana la uteru si glandele mamare artificiale merge si cu putina protectie si incurajarea femeilor care vor si altceva in afara familiei..Andreea si galusca
si brotacelul 
AC spune:
quote:
Originally posted by mista.
Tot in sensul asta, in opinia feministelor americane, din cauza ca exista povesti ca "Alba-ca-Zapada" sau "Frumoasa din padurea adormita", la cos cu toate basmele clasice, acum ar fi cazul sa le citim copiilor povestile lor sau ale Madonnei (sincer aici cred doar ca e vorba despre inlaturarea concurentei, ca sa isi vanda ele cartile. Chiar ma intreb ce parere au despre "Craiasa Zapezilor"
Ar mai fi de spus, mai ales la capitolul "Barbatul alb = dusmanul poporului", dar m-am intins deja prea mult. Scuze pt lungimea mesajului.
"La gente tira a matar cuando volamos muy bajo."
Uite eu gasesc ca Alba ca Zapada transmite un mesaj gresit...si prefer Bambi sau Winnie the Pooh.... si da povestile sunt ca si multe alte opere de arta un mijloc subtil de a influenta oamenii.
Nu gasesc ca trebuie aruncat la cos Shakespeare, dar are si el scaparile lui, nu? Ideea e sa nu promovezi orbeste niste valori trecute, doar de dragul trecutului... . Evident nici inlocuirea cu nulitati la moda nu-i o idee mai buna
Andreea si galusca
si brotacelul
ruxij spune:
BS inseamna bullshit.
Cariera nu e intotdeauna basca din punctul meu de vedere.
mist spune:
quote:
Originally posted by ACquote:
Originally posted by mista.
Tot in sensul asta, in opinia feministelor americane, din cauza ca exista povesti ca "Alba-ca-Zapada" sau "Frumoasa din padurea adormita", la cos cu toate basmele clasice, acum ar fi cazul sa le citim copiilor povestile lor sau ale Madonnei (sincer aici cred doar ca e vorba despre inlaturarea concurentei, ca sa isi vanda ele cartile. Chiar ma intreb ce parere au despre "Craiasa Zapezilor"
Ar mai fi de spus, mai ales la capitolul "Barbatul alb = dusmanul poporului", dar m-am intins deja prea mult. Scuze pt lungimea mesajului.
"La gente tira a matar cuando volamos muy bajo."
Uite eu gasesc ca Alba ca Zapada transmite un mesaj gresit...si prefer Bambi sau Winnie the Pooh.... si da povestile sunt ca si multe alte opere de arta un mijloc subtil de a influenta oamenii.
Nu gasesc ca trebuie aruncat la cos Shakespeare, dar are si el scaparile lui, nu? Ideea e sa nu promovezi orbeste niste valori trecute, doar de dragul trecutului... . Evident nici inlocuirea cu nulitati la moda nu-i o idee mai buna
Andreea si galusca
Pai din ce scrii inteleg ca la partea asta suntem in mare de acord
AC spune:
Mist pe mine nu ma deranjeaza ca feministele radicale nu vor X-poveste ca baptistii nu vor Harry Potter... nimic nu va multumi pe toti vreodata.... Dar am postat asta pentru a scoate in evidenta ca nici nu vad vreun punct de oftica in faptul ca feministele radicale nu vor nu stiu ce...
Si nu suntem de acord la discriminarea pozitiva
Da poate te conving
Andreea si galusca si brotacelul
amuleta spune:
Ruxij, e adevarat ca te cam timpesti dupa o vreme de stat acasa. Si eu le-am ales pe amindoua si rezultatul e ca un copil e aici si doi sint la mama in Romania, vorba aia : mama-mpunge si eu trag, ce mai iisoara-mi fac ! Chiar la inceput l-am lasat si pe barbat acasa cu ei, pe post de dadaca si a fost o tragedie, omul avea toata bunavointa da doua maini stingi. Si aia de la lucru aveau toata bunavointa cu alaptatul, aveam chiar si camera separata de muls dar cind incepea pagerul sa piuie la trei minute, ar fi trebuit sa fiu ca o zeitate din aia indiana, cu maini multe. Si cind era burta mare si trebuia sa pun cite-un cateter dintr-ala in jugulara, sa vezi ce ma intindeam si tot n-ajungeam de burta. Problema este ca lucram in echipa si tot ce nu faceam eu cadea pe umerii celorlalti, femei si barbati. Toti eram extenuati si fara treaba suplimentara dar numeni nu a strimbat din nas, m-au ajutat. Oricum, mi-am simtit limitarile fizice ale maternitatii fara sa ma discrimineze nimeni. Sincer, de fapt am fost foarte fericita cind m-au discriminat si m-au lasat sa dorm mai mult sau mi-au dat pacientii mai usori... conform feminismului ar fi trebuit sa-i injur de mama ca nu m-au tratat ca pe o egala. Dar zau daca-mi mai ardea de egalitate cind eram umflata ca o vaca si cu durere de sale tot timpul.
mist spune:
AC, ai dreptate cu povestile, nu poti multumi pe fiecare, insa eu nu la asta ma refeream. Pe mine ma "oftica" asa cum zici tu, faptul ca aceste idei feministe au inceput sa devina politica nationala si sa nu mai fie doar o alegere a unui grup, ci sa fie "impuse" tuturor. Incepand cu gradinita si terminand cu mediul universitar se predica de zor o agenda feminista. Si mie nu mi-ar placea sa imi indoctrineze cineva copilul, fie religios, fie politic. De aceea e bine sa isi poata da oricine cu parerea, ca sa nu se ajunga la instalarea unor mici dictaturi, pt ca tendinta asta este deocamdata. Metaforic vorbind, cine nu arunca pe foc o copie din povestile mai sus mentionate risca sa fie supus oprobiului public, si dupa aia se mai mira unii ca cei de pe PBS ca au ajuns baietii nostri unde au ajuns. La urma urmei fetele n-au decat sa citeasca povestile Madonnei, iar baietii sa viseze la cai verzi pe pereti si la Alba ca Zapada si gata. Dar numai sa aiba voie sa faca fiecare ce vrea si sa nu fie criticat pt alegerea facuta.
quote:
Originally posted by AC
Si nu suntem de acord la discriminarea pozitiva
Pai nici eu n-am zis ca la capitolul discriminare pozitiva am fi de acord. Ce fumezi tu acolo mey, marijuana cumva?
Eu inteleg de ce multe femei sustin discriminarea pozitiva, au interesele lor, e normal, tu si ruxij chiar ati si explicat detaliat. Asta nu inseamna ca este si corect fatza de cei din jur. Apropos de barbatii din Academia, eu am cunostinte profi (asst. prof, la inceputul carierei) care fac la greu baby-sitting, iar sotiile lor, la putin timp dupa nastere (ca asa-i pe aici, stiti si voi...) s-au intors la lucru/studii, fie la firme, fie sunt si ele tot in Academia. Asta asa, ca sa se stie mey ca mai sunt si exceptii si nu chiar toti barbatii din Academia zburda in voie pe la diverse conferinte, cel putin nu astia pe care i-au instruit bine de tot nevestele
. Plus ca stiu un caz in care el si-a obtinut job-ul mai greu ca nevasta, nu din motive de competenta, ci exact din motivul discriminarii pozitive. quote:
Originally posted by AC
nu e drept sa judeci doar rezultatele cuiva ci si conditiile in care a ajuns la ele... si daca toate acestea sunt egale... atunci abia sa-ti dai cu parerea despre discriminare.
Problema este ca nu intotdeauna iti da mana sa o faci... Pentru ca cel mai adesea nu e vorba de acordat un premiu cui a suferit mai mult si gata. Mai e vorba si de altceva, de servicii mai concret, si toti vrem sa beneficiem de cele mai bune servicii.
Daca avem un copil si la un moment dat (Dne fereste) viata lui atarna de o procedura medicala, la cine alergam, nu la cel mai experimentat dintre toti doctorii la care avem acces? Daca ar tb sa alegem pilotul unui avion cu care urmeaza sa zburam, nu il alegem pe cel mai bun dintre toti pe care ii putem gasi? Mai conteaza ce sex are (pilotul, nu avionul
), cati copii a avut sau n-a avut, etc? Mai are chef cineva de discriminare pozitiva? Sau chiar si in cazuri mai putin dramatice, cand vine vorba sa dea copilul nostru un examen, nu tot pe cel mai bun profesor il vom prefera pt instruire? La fel ar tb sa gandim in orice situatie de concurs, sa lasam sexu' deoparte ...Sunt multe feministe care spun ca putem si eventual mai si trebuie sa le avem pe toate. Eu ma gandesc ca oricat ar parea de nedrept, nu pot sa ma ocup si de nascut si sa ravnesc si la EXACT acea pozitie de exceptie a doctorului sau pilotului de care vorbeam mai sus. Nu pot pt ca orice as face, daca aleg sa am copii, aleg de fapt sa dedic o parte din timpul meu altui gen de satisfactii (pe care un barbat nu poate sa le aiba, sic
). Nu e nici vina mea si nici vina barbatului ca asa stau lucrurile. In opinia mea, nu poti sa le ai pe toate si nu e corect sa le ceri pe toate, dar pot sa inteleg ca nu toata lumea gandeste la fel. AC, Ruxij,
si sa va vina tenura aia cat de repede vreti voi!!Si cu asta ar cam fi cazul sa inchei si sa mai las si pe altii sa dezbata, ca atatea mesaje intr-o zi cred n-am mai scris pe DC nici la subiectu' meu favorit. Si doar n-am baut nik...
fdoina spune:
Adaptand proportiile (ca pe aici sunt numa fete cu cariera) si eu cred ca am facut niste alegeri, inainte sa fac copiii, ca tot asa m-am gandit, ca nu pot sa le am pe toate...colegele mele mai tinere si-au dat toate gradele, eu am stat sa cresc copiii, important e ca nu ma impiedica nimeni sa le dau cand oi putea...Si am colege care nu au stat cu copiii decat 6 luni, probabil pentru ca satisfactia profesionala era mai importanta decat pentru mine, dar exista si cazuri cand presiunile la serviciu sunt prea mari ca sa te poti bucura in voie de bucuriile maternitatii
ruxij spune:
Mey, nu am eu timp acu' ca uite trebuie sa predau si azi si nu ma pregatesc de zor, dar putem sa privim problema drepturilor femeii si din alta perspectiva. Eu pe un alt forum m-am plans odata ca feminismul a fost inventat de barbati ca sa ne puna la munca, pentru ca prea aveam o viata usoara:)). Adica de ce sa nu vedem ca uneori ii ajutam si pe ei, nelasand povara intretinerii familiei doar pe umerii lor? Multi chiar vor asta, am cunoscut destui, inclusiv barbata-miu, care zice ca in nici un caz nu ar accepta sa stau acasa si sa nu fac "nimic", mai ales "la cata scoala ai facut, ce ai facut-o degeaba", cum imi zice el. Mie, cu toata sinceritatea, mi-ar conveni de minune sa stau sa am grija de doi copii (adica sa mai fac unul) si sa o las mai moale cu stresul, sa ma ocup de sanatatea mea, de copii, sa imi scada si mie tensiunea, ca de felul meu sunt "de casa". In ziua de azi se traieste foarte greu dintr-un singur salariu, cel putin in US, ca nu toti barbatii pot sa faca 100K+/an si la cat costa casele... Eu una prin cariera am reusit sa raman in US, sunt obligata sa fac cariera ca sa putem sa ne intretinem si sa oferim copilului o viata decenta etc., ca nu am castigat niciodata nimic moca, nici macar loteria vizelor. Ma rog, sper sa nu facem un razboi intre femeile de cariera si mamici, fiecare are greutati in viata si se descurca cum poate. Eu una sper sa avem cat mai putin misoginism in societate.
Daca unele dintre noi se simt sprijinite si nediscriminate la locul de munca, este si meritul "politicii de stat" si civilizatiei care a schimbat cat de cat mentalitatile si mai putem sa mai "iesim in lume" si noi si...sa punem fundu' la munca.
Un alt aspect pe care vreau sa il subliniez este acela ca este o iluzie ca angajarile in Academia se fac strict pe competenta. Sunt de cele mai multe ori subiective, legate de network (adica cine pe cine cunoaste inside), de conjunctura sau de toate la un loc. Ca si acordarea de tenure. Si in general, nu cel mai bun la ceea ce face reuseste in viata, ci cel ce are si alte avantaje, in special acela de a se descurca cu oamenii. Deci sa nu cuantificam asa strict, unu si cu unu fac doi, ca in viata reala nu se intampla asa.
Si eu am baiat si sincer tot ce vreau este sa gaseasca o fata harnica, care sa "traga la caruta casniciei" alaturi de el. Asta nu inseamna neaparat sa munceasca in afara tot timpul sau sa aiba cariera, dar nu mi-ar conveni nici sa stea vesnic acasa si el sa se speteasca. Sa stea acasa pentru cresterea copiilor, da' apoi sa mearga la munca, dupa puterile ei. Eu asta imi doresc. Si sa se inteleaga, bineanteles.
Mai aveam ceva, dar fug la treaba ca-i tarziu.
Numai bine,
Lia
Kehleyr spune:
Foarte interesant subiect. Eu sunt pe undeva pe la mijloc pentru ca mi se pare ca fiecare dintre voi aveti dreptate din punctul vostru de vedere strict personal si a experientei pe care ati avut-o voi intr-o anume privinta. Asa ca m-am trezit in postura inedita de a fi de acord cu ambele parti .
Cred ca totusi nu ma pot declara feminista pentru ca imi place prea mult ce a spus Conchita pe la pagina 3:
quote:
dobandirea ratiunii cred ca ar trebui sa fie un scop in sine, asta spuneam, nu in opozitie cu barbatul, sau, mai nou, cu celelalte femei care nu sunt la fel de feministe ca si noi. [...]
cu ultima fraza, legata de -ism, ma refeream la faptul ca orice idee nobila care revolutioneaza lumea la un moment dat tinde sa devina dogma, iar dogma devine mai importanta decat revolutionarii insisi si se auto-alimenteaza permanent cu motive de conflict, inventand inamici si alte cauze nobile, ca sa isi justifice existenta - asta legat de extremismele oricarui -ism, care exista, ca aripi, si in feminism. cu alte cuvinte, nu ma impac cu militantii care isi definesc identitatea in opozitie cu alti militanti.
Nu stiu de ce dar desi sunt perfect de acord cu ideea de baza expusa de inaioana
quote:
femeia are aceeasi capacitate innascuta de a rationa ca si barbatul
si simpatizez complet cu ceea ce descrie AC din punct de vedere strict personal apropo de necesitatea discriminarii pozitive,
avand in vedere experientele mele personale pana in acest punct, pur si simplu nu ma consider feminista.
Eu cred ca putem sustine niste idei de bun-simt de altfel si fara a defini un curent numit "feminism". Ba chiar o putem face mai bine in mod mai subtil. Poate asta mi se trage de la reticenta innascuta fata de orice tip de "predica" - nu e tocmai cuvantul potrivit, e un pic prea radical, ma refer la necesitatea asta de a teoretiza totul si a plasa in opozitie cei care sunt de un fel cu cei care nu sunt de acel fel.
`Would you tell me, please, which way I ought to go from here?'
`That depends a good deal on where you want to get to,' said the Cat.
`I don't much care where--' said Alice.
`Then it doesn't matter which way you go,' said the Cat.
`--so long as I get somewhere,' Alice added as an explanation.
`Oh, you're sure to do that,' said the Cat, `if you only walk long enough.'