Sezatoarea canadiana (38)

adelamaria spune:

Buna ziua si La Multi Ani! Un 2006 fericit, cu multa liniste, realizari si bucurie, va doresc!
Nu stiu, sincer, daca la ora asta e cineva la sezatoare, dar poate macar cand intrati veti citi mesajul meu! Iar daca il veti citi, va rog din suflet sa-mi spuneti parerea voastra...
Noi suntem in ultima etapa cu emigrarea...speram ca in primavara sa avem viza si...sa pornim spre...necunoscut...Si as minti sa spun ca nu mi-e frica! Sunt ingrozita! Stiu ca experienta asta nu va semana cu nimic din ce-am trait pana acum, desi am mai fost plecata din tara.
Suntem doar noi doi, eu si sotul, iar problema mea e ca...imi doresc mult de tot sa fim...trei
Nu mi s-a pus pata acum, imi plange sufletul dupa un copil de muuuult timp, iar de un an jumate' doar la asta ma gandesc...Dar a fost facultatea, apoi serviciul, apoi nunta, apoi...procesul de emigrare...apoi analizele medicale...si ma intreb cu spaima ce va mai urma. Nu sunt idealista, nici macar foarte optimista...si tocmai pentru ca inteleg ce presupune un copil...am venit sa va cer sfatul...
Vom ajunge in Canada, in Toronto, unde nu cunoastem pe nimeni...Nu ne temem de munca si stiu ca vom reusi sa ne facem un rost, dar intrebarea e...dupa cat timp???...
Probabil ca eu voi incepe din nou ceva studii...vom munci...in fine, stiti si voi reteta ...Si? unde incape un copil in toate planurile astea? Si cand?
Imi veti spune sa mai astept, ca avem timp, suntem tineri...ca e greu acolo la inceput si cand nu ai pe nimeni...Dar, vedeti voi, eu sunt cea care vorbeste engleza, franceza, eu sunt cea care va merge la scoala, probabil (cu un dram de noroc) eu voi gasi mai repede ceva de munca (desi ar putea fi si invers), eu sunt cea care se va ocupa de banci, acte, facturi, chirii, locatii, etc, pentru ca mi-e mai usor (stiu limba)...Si mi-e teama ca voi intra in tot vartejul asta si...bebe nu va mai avea loc...Si ni-l dorim atat de mult! Am vrea sa se nasca acolo, as vrea sa am nebunia de a lasa lucrurile sa se intample...sa nu mai planific...Voi ce credeti? Cum va fi viata noastra daca voi ramane insarcinata inainte sa plec din Romania? Oricum ar fi, nu vom amana plecarea si nici nu iau in considerare varianta de a lasa copilul in tara (daca s-ar naste pana atunci) desi bunicii ar fi mai mult decat fericiti!...Locul unui copil e langa parintii lui, dar un copil are dreptul la tot ce e mai bun...As fi inconstienta sa-l aduc pe lume inainte de a face ordine in viata noastra, l-as chinui, nu? Doamne, cat de greu e! Si cat de nedrept!...

Emilly spune:

Buna fetelor,

Donia scumpa rau trebuie sa fie Roxana, cind ne pui o poza sa o mai vedem si noi?mercic de aprecieri!

Catalina eu sunt in poza, e culoarea mea naturala, mi-as dori sa o schimb dar inca nu am suficient curaj.

adelamaria habar n-am ce sa-ti zic...pot sa-ti spun din experienta ca un bb nascut aici m-a "tinut" pe loc 1 an jumate pina am putut sa o dau la gradi.S-ar fi putut si mai repede dar nu m-a lasat pe mine sufletelul.Am ajuns aici gravida in 4 luni, pina am nascut am facut ceva cursuri de franceza part time si apoi job full time de mamica.Nu regretam nimic si daca ar fi sa o luam de la capat la fel am proceda.Si eu plingeam dupa un bb si ma bucur ca s-a intimplat asa.Acum sunt convinsa ca daca nu ar fi fost sa ramin atunci gravida, ajungind aici, cursuri de limba, job-uri si alte prioritati, cred ca nici acum nu era timpul potrivit...acum incerc sa-i fac loc lui bb2 si dupa cum bine iti imaginezi nu avem timp si sunt atatea pe lista de prioritati incit sunt convinsa ca va avea gaza mea 7 ani cind ma voi invrednici eu sa-i fac vreun fratior.
Tu stii cel mai bine ce trebuie sa faci.Gindeste-te bine si ia decizia cea mai buna pentru voi.Timpul trece si cu ce ne alegem??cu masini, case, job-uri toate sunt un mare 0 fara un sufletel mic, parere personala.

Apopos de bebelusi, ce-o mai face Codritu??sper ca e mai bine cu greturile si ca bb o lasa pe mamica lui linistita cit de cit da-ne un semn!

zi frumoasa!


Emilly cu gaza ei

CataD spune:

Adelamaria, e greu de dat un sfat. Inceputul aici e destul de greu si mai depinde si de noroc. Nu ne-ai spus in ce domenii lucrati, conteaza destul de mult. Incurajator e ca piata muncii se misca mai bine acum, economia a inceput sa-si mai revina.
Ce sa-ti zic, daca vii aici gravida e greu sa-ti gasesti un job, asa ca sotul trebuie sa se ocupe de asta. Si apoi un copil necesita o gramada de cheltuieli, haine, pampers, etc...astea sunt destul de scumpe. Apoi, dupa ce nasti, ca sa-ti cauti de lucru trebuie sa ai cu cine lasa bebele, nu e chiar simplu.Asta e partea grea!
Noi am facut-o pe Laura dupa ce aveam aproape 4 ani de Canada, joburi amandoi, eram destul de linistiti din punctul asta de vedere.
Dar, implinirea pe care ti-o da un copil nu se poate descrie si daca tu simti ca vrei acum un copil e bine sa il faci.
Multe prietene de ale mele au tot amanat din aceleasi motive si acum, din nefericire, se tot chinuie sa faca un bebe.

Engleza o sa o invete sotul repede, nu are de ales.
Nu aveti prieteni aici, uite, ne-ai gasit pe noi!
Nu iti fie frica de emigrare, e greu la inceput dar apoi o sa vezi ca lucrurile se aseaza binisor.

Catalina si Laura (12 ian 2004)
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=58588" target="_blank">Ajutati-l pe George!

Ica 1975 spune:

Angela, multumesc pentru reteta, spera sa-mi iasa.

Adela, bebe a venit pe lume la 2 ani dupa ce ne-am stabilit aici, nu pot spune ca este usor, insa daca ar fi sa dau timpul inapoi l-am fi avut mai repede, oricum la inceput exista o perioada de acumulare deci nu poti realiza prea mult. Poate doar daca muncesti si beneficiezi de concediul de crestere a copilului este mai bine. Parerea mea. Oricum decizia va apartine voua.

Ica


Propriile fapte te fac sa fii insemnat sau neinsemnat.

adelamaria spune:

Va multumesc pentru raspunsuri, pentru pareri! Intr-adevar, decizia ne apartine...sau imi apartine, pentru ca sotul e...de acord cu mine ...Sa nu ma intelegeti gresit, el ma sustine cat poate si ar face orice sa imi fie bine si sa ne fie bine, dar...uneori simt ca va trebui pur si simplu sa duc prea multe!...
Si totul doare si mai rau cand ma gandesc ca indiferent ce decizie voi lua, nu voi fi multumita!
Ratiunea imi spune sa fac exact ca voi, Cata, sa astept 3-4 ani, sa ne linistim, apoi...sa vina bebe...As vrea sa-i pot oferi totul...sau cat mai mult...Ce parinte nu-si doreste asta? Dar o astfel de hotarare mi-ar ucide sufletul...Si ce sa aleg? lacrimile de neputinta din fiecare luna care trece sau lacrimile de neputinta atunci cand nu imi voi putea permite sa cumpar o jucarie copilului?...Mai bine sa sufar eu, nu? Dar daca simt ca suferinta asta ma "usuca"? Daca ajungand acolo unde vreau dpdv financiar, voi constata ca nu mai am ce oferi sufleteste unui copil? Daca atunci totul se va fi transformat in cifre, dobanzi, programe stricte, ore lungi de munca? Sau daca pur si simplu nu se va mai putea? Se intampla, nu?
Nu stiu, sunt obosita...Obosita psihic...De un an jumatate de cand am inceput demersurile pentru emigrare ma macina zilnic aceeasi intrebare...Si nimeni nu ma poate ajuta...Pur si simplu nu vad nici o iesire, iar responsabilitatea unei decizii ma apasa infiorator de rau!
Si ca sa fie tabloul complet, daca as ramane in tara si as avea acum un copil, i-as putea oferi mult mai mult decat daca ar fi sa se intample in Canada in primii doi ani...Stupid, nu? Pacat ca exista ceea ce se cheama "gandire pe termen lung"...
Oricum, va multumesc pentru sfaturi!

Mona_B spune:

Eu sunt cam de cinci luni in Toronto, doar sotul lucreaza, eu stau acasa cu baietelul nostru de un anisor si fac niste cursuri la distanta, ma pregatesc deja pentru interviuri.
Noi am plecat din Germania cu un copilas de 8 luni.Am vrut neaparat un bebe inainte de-a ajunge aici, dar nu ma gandeam cat de greu va fi. N-as mai avea curajul s-o fac.Eu n-as putea sta acasa mai mult de un an...dar stiu mamici care stau toata viata acasa cu copilasii, doar sotul lucreaza...fiecare cu optiunile lui.
Sfatul meu ar fi sa mai asteptati cu bebele. E destul stress la inceput de drum si o viitoare mamica trebuie sa fie cat de cat linistita.
In privinta vietii aici, e normal sa-ti faci griji, dar nu si sa fii deja ingrozit. De ce groaza?!Capul limpede, rabdare si vointa de munca,de astea e nevoie.
Daca stii franceza si engleza posibilitati sunt...dar ai grija sa aduni cate recomandari poti legate de experienta ta de munca.Pe mine cand m-au sunat m-au intrebat de ele inainte de toate.
In ce domeniu lucreaza sotul tau? Survival jobs sunt destul de greu de obtinut din cate stiu, desi n-am experienta, sunt multi emigranti care nu cunosc engleza si cauta cu disperare orice job...daca nu stie engleza, nu-l vad prea bine.
Mult noroc!Poate v-ar fi fost mai usor in Quebec pentru inceput...cursuri de limba gratuite, sau macar partial asigurate, ajutor social mai consistent,costul vietii mai redus decat in Toronto.

CataD spune:

Adelamaria, e grea hotararea, dar tine cont de 2 factori:
- in primii doi ani copilului nu-i pasa de cate jucarii are (Lalu are o gramada si e plictisita de toate, tot eu sunt cea mai buna jucarie cand vin acasa), probabil ca tu ca si parinte iti faci griji si probleme ca nu ai de toate, copilul vrea doar dragostea si atentia parintilor.
- "Daca ajungand acolo unde vreau dpdv financiar, voi constata ca nu mai am ce oferi sufleteste unui copil?" ---nu e adevarat ca daca il faci mai tarziu o sa-l iubesti mai putin, o sa iubesti propiul copil la orice varsta l-ai face, e ceva natural.

Deci, concluzia, fa cum simti tu ca vrei, noi asa am simtit la momentul emigrarii, ca nu suntem pregatiti de un copil. Acum, ca a venit, imi doresc sa o fi facut-o mai devreme...

Catalina si Laura (12 ian 2004)
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=58588" target="_blank">Ajutati-l pe George!

Donia spune:

quote:

---

Originally posted by kitz-kitz
Sa-ti spun ca toata ziua sta prin casa imbracata in rochita si in ciorapi incercand sa-i imite pe dansatorii/patinatorii/gimnastii de la TV???

---

Idem si la fel! Drept pentru care de doua luni caut o rochita potrivita de purtat iarna si n-am gasit! I-am luat pana la urma ceva mai special de Craciun (caci doar rochite elegante am vazut) si acum o las cu ea prin casa, oricum pana la anul nu ii mai vine. Iar ea e topita de fericire, din rochita nu mai iese. Bine ca mi-ai spus cum se imbraca fetitele la spectacol, sa nu cumva sa fi facut greseala sa o fi dus in pantaloni.

quote:

---

Originally posted by Emilly
Donia scumpa rau trebuie sa fie Roxana, cind ne pui o poza sa o mai vedem si noi?

---

Hai ca pana diseara poate fac un albumel cu ea si vin cu el la sezatoare. Ca vad ca azi am terminat repede cu munca si inca sunt in forma.

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii (L. Blaga)

carmen77 spune:

Mey, chiar nu are nimeni animale in Quebec? . Ira, parca tu adoptasesi o pisica, stiu ca ai dus-o inapoi din cauza alergiei Sofiei, dar ma gandesc ca poate te-ai interesat si despre aspectul cu medicii veterinari .. sau nu?





POZE NOI

Carmen si Matei Gabriel - [b]27.10.2003

Ira spune:

Pai io cand am luat-o era vaccinata, deparazitata, curatata, dezinfectata, ce doamne iarta-ma sa-i mai fac ? Deci nu am avut probl. cu vama sau alte aspecte din astea....Daca o tii numai in casa nu tre sa-i mai ffaci nimic, ii lasi biscuitii aia in farfurie, si o mai smotocesti din cand in cand, cam asta-i tot. Biscuitii si nisipul sunt aproape fara bani aici, habar n-am, dar nu ai absolut nici o obligatie de dus la medic. Doar daca vrei tu s-o castrezi, dar creca-i aranjata de mult, nu ?