Psihologia copilului - vol. 5
Raspunsuri - Pagina 9
Principesa spune:
Ramona, cum se face ca oferi informatia cheie abia la final? Deci sa inteleg ca te preocupa faptul ca fetita ta e mai putin performanta decat alti copii deci implicit si competenta ta este insuficienta.
Si am sa iti spun un secret: faptul ca unii copii dobandesc unele achizitii inainte de varsta specifica uneori inseamna doar ca sunt fb dresati si foarte des ca acest dresaj va avea consecinte negativa in planul dezvoltarii emotionale.
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura
Durerea este inevitabila dar suferinta este optionala
tangerine spune:
Principesa,
nu stiam ca asta e informatia cheie;
si sunt de acord cu tine in ceea ce priveste dresajul de aceea se poate vedea ca daca Maria a vrut sa manance cu biberonul, i-am dat cu biberonul; nu am fortat-o nicicum sa manance cu lingurita mai mult decat voia ea; dar ma intrebam daca n-am cazut in extrema cealalta: mi-e mai comod sa-i dau cu biberonul, deci nu ma stresez f tare cu lingurita; si ma intrebam daca acest comportment din partea mea ar putea avea consecinte negative asupra copilului ( desi are o masa pe zi in care i se da mancarea cu lingurita pe cat posibil, dupa care se completeaza; desi bona e instruita sa ii dea pe cat posibil cu lingurita); sau mai precis pana la ce varsta este "normal" sa nu ma stresez ca nu mananca cu lingurita si in final ce semnificatie are acest refuz (daca are una) pentru ca in mod evident nu este legat de faptul ca nu ii place mancarea
trebuie sa recunosti ca exista o astfel de "competitie" intre parintii pe site in ce priveste performantele copiilor lor; in care m-am straduit sa nu intru in sensul ca nu am fortat copilul sa faca ceva ce nu e pregatit sa faca; in grupa in care suntem inscrisi, sunt copii mai "avansati" in anumite privinte ca Maria, cum sunt si altii "in urma ei" in anumite privinte; insa, dintre toti acesti copii care au inceput diversificarea, nu exista nici unul despre care parintii sa se planga ca au mari probleme in a manca cu lingurita, desi eu m-am plans de mai multe ori-de aici am inceput sa-mi pun problema ca poate la noi e ceva in neregula
si cred ca teama de a nu fi parinti foarte performanti este naturala; insa eu nu imi masor competenta in performanta copilului meu de a numara pana la 10 la 3 ani ci in zambetele si privirile pe care mi le adreseaza
Ramona si bebelina Maria (10.09.05)
poze
Aldebaran spune:
Buna ziua,
Am un baietel de 9 luni si nu stiu daca se poate vorbi despre psihologia copilului la aceasta varsta, insa voi expune problema mea:
Baietelul meu nu vrea sa manance,asa e el, pur si simplu nu vrea, de cand s-a nascut am avut probleme cu mancarea. Lapte bea f. putin, iar mancarea cu distractii, jucarii, stresat si insistat.
Intrebarea mea nu este nici de ce, nici ce as putea sa fac, asta pentru ca am postat la alte subiecte, am discutat, intrebat, incercat de toate, etc. Intrebarea mea este, dat fiind faptul ca el mananca f. putin si cu insistente si stresat, ce consecinte ar putea avea asupra psihicului lui, daca nu chiar acum, poate mai tarziu. Exista posibilitatea de a avea poate fobii sau aceste "eating disorders" despre care mai citesc cateodata, candva in viitor din cauza felului in care il hranesc?
Mi-as dori tare mult sa stiu daca si unde gresesc fata de el.
Multumesc f. mult!
Corina, mami de leutz blond si bb Aris (12.08.2005)
http://photos.yahoo.com/corinastp
filmulete http://dropshots.com/corinastp
oanagabriela spune:
quote:
Originally posted by Aldebaran
Buna ziua,
Am un baietel de 9 luni si nu stiu daca se poate vorbi despre psihologia copilului la aceasta varsta, insa voi expune problema mea:
Baietelul meu nu vrea sa manance,asa e el, pur si simplu nu vrea, de cand s-a nascut am avut probleme cu mancarea. Lapte bea f. putin, iar mancarea cu distractii, jucarii, stresat si insistat.
Intrebarea mea nu este nici de ce, nici ce as putea sa fac, asta pentru ca am postat la alte subiecte, am discutat, intrebat, incercat de toate, etc. Intrebarea mea este, dat fiind faptul ca el mananca f. putin si cu insistente si stresat, ce consecinte ar putea avea asupra psihicului lui, daca nu chiar acum, poate mai tarziu. Exista posibilitatea de a avea poate fobii sau aceste "eating disorders" despre care mai citesc cateodata, candva in viitor din cauza felului in care il hranesc?
Mi-as dori tare mult sa stiu daca si unde gresesc fata de el.
Multumesc f. mult!
Corina, mami de leutz blond si bb Aris (12.08.2005)
http://photos.yahoo.com/corinastp
filmulete http://dropshots.com/corinastp
Corina,
Eu nu sint psiholog, doar mama de copil care nu maninca. Exact ca si baietelul tau, fetita mea, de cind a venit pe lume, nu are nici un fel de apetit. Acum are 6 ani, este slabuta, dar in rest este un copil normal, vesel, inteligent, fara tulburari de comportament. Si noi am facut la fel cind era bebelus, ne-am chinuit si cu laptele si cu mincarea solida, ne-a salvat televizorul, se uita la anumite programe de copii, si deschidea gurita
. Chiar si acum ii dau in gura (desi stie f.bine sa manince singura), altfel nu am nici o sansa sa inghita ceva. Deci nu cred ca trebuie sa-ti faci prea multe griji, s-ar putea ca sa nu manince niciodata prea mult si totusi sa aiba o dezvoltare normala. Trebuie sa admit ca nici dupa 6 ani nu m-am impacat cu ideea ca nu o intereseaza mincarea de nici un fel si tot ma mai enervez din cind in cind...
Principesa spune:
Corina, probleme pot aparea daca apetitul sau scazut este o reactie psihologica, de aparare la stimuli din mediu. In aceste conditii deci apetitul nu ar reprezenta decat un simptom cu origine externa copilului.
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura
Durerea este inevitabila dar suferinta este optionala
Aldebaran spune:
Oana - multumesc pt. raspuns, incerc sa ma impac cu idea ca am de tras ani buni cu chestia asta, probabil ca seamana cu sotul meu care isi aminteste si acum cum in copilarie il alerga maica-sa prin casa ca sa ia o inghititura.
Principesa - Iti multumesc si tie pt. raspuns. Ma gandesc ca poate aceasta lipsa de apetit vine si din cauza insistentelor mele, deci fiind si eu vinovata.
Am incercat sa-l las nemancat si sa manance dupa apetit dar cand este nemancat ia la inceput cateva lingurite pana isi potoleste nitel foamea si gata, nu mai vrea. Este si foarte mofturos, nu-i place nimic in afara de iaurt pe care l-ar manca toata ziua, nu pot insa sa-i fac pofta mereu, trebuie sa manance si altceva, nu-i asa? Si asa este un slabanog.
Oare ce e mai bine sa aleg intre sanatatea lui fizica si cea mentala?
Corina, mami de leutz blond si bb Aris (12.08.2005)
http://photos.yahoo.com/corinastp
filmulete http://dropshots.com/corinastp
Pegasis spune:
Hopa... Ca dam in altele... Enya, i-am cumparat Anei o tabla magnetica, am atirnat-o pe perete, am desenat tabelul aferent, a fost foarte incintata de idee... pina ieri... cind mi-a spus ca nu e drept si c-o sa-mi faca si ea mie un tabel in care o sa puna buline cind sint mamica buna si cind nu... Ceva nu e bine.
Altfel, vineri la prinz si-a recuperat o parte din jucarii si carti pt ca ccc chiar a fost un copil intelegator si cuminte, iar duminica seara si restul. Mi-a spus ca niciodata n-o sa se mai desparta de ele si ca " o sa vei mami ca in fiecare saptamina o sa trebuiasca sa-mi iei ceva nou" (adica o sa aiba numai buline pe tabelul de mai sus).
Multumesc inca o data pt raspunsuri.
Carmen
"Cind o femeie nu vorbeste, sa n-o intrerupi pentru nimic in lume."
(Enriyeu Castaldo)
Principesa spune:
Corina, grea intrebare. Eu as alege si una si alta. Mai ales ca este o relatie de reciprocitate intre ele.
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura
Durerea este inevitabila dar suferinta este optionala
mihaela_s spune:
Vin si eu cu o problema care ma depaseste. Ca sa intelegeti mai bine, am sa o iau cumva de la inceput. Fetita mea cea mare are 9 ani jumate. De mica a fost mofturoasa la mancare, am avut probleme cu ea la camin, refuza sa mearga pentru ca una din educatoare o forta sa manance. Atunci mergea plangand, fortata pentru ca nu statea singura acasa, era mica. A trecut cu greu de anii de camin, plangand pana in ultima zi ba de dorul meu, ca plec, ba ca nu merge din cauza educatoarei. A inceput scoala, toate bune si frumoase, era incantata. Am optat pentru scoala la care merge, pentru ca are cantina si pentru ca doamna invatatoare sta cu copiii pana la ora 16 si fac lectiile in clasa. A fost un lucru bun pentru ea si pentru mine, am nascut-o pe cea mica cu 5 zile inainte de inceperea cl.I si mi-a fost foarte usor asa. Poate nu am procedat corect...
Au trecut de atunci aproape 3 ani...primii 2 fara probleme, credeam ca totul e in regula, cand venea diana de la scoala o asteptam de multe ori pe drum, mergeam deseori dupa ea la scoala, uneori o lasam pe cea mica dormind dimineata si o duceam pe ea repede la scoala cu taxiul, mai ales iarna...e o distanta de vreo jumate de ora de mers pe jos, peste podul peste Somes iar iarna e foarte frig. Ok, cat am stat acasa cu cea mica, nu au fost probleme, diana e foarte isteata, e prima in clasa, invata foarte bine, invatatoarea nu are decat cuvinte de lauda la adresa ei. Au mai fost mofturi din aceleasi motive, ca doamna invatatoare o mai obliga sa manance la cantina, dar le-am trecut cu bine.
Ei, acum vine partea grea...in septembrie, exact cand diana incepea clasa a 3-a, eu am reinceput serviciul. Pana in decembrie n-au fost probleme, apoi s-a deranjat putin la burtica, a stat acasa cateva zile, a venit vacanta de iarna, sarbatorile si din cannd in cand diana acuza dureri de burta, mai statea o zi acasa, apoi dureri de cap, iar acasa...apoi ameteli prin februarie si am ajuns la analize, era deja prea de tot...analize ok, putina anemie si putina lipsa de Ca, nimic deosebit. Cum e mofturoasa la mancare, mai stam cu gura pe ea sa manance, altfel e in stare sa manance doar dulciuri si mancare ioc. Ok, devenise deja un obicei ca la 2-3 saptamani sa staea acasa pe motiv de ameteli, duereri de cap. Pana in martie cand a facut varicela. A durat vreo 3 saptamani vindecarea, apoi a urmat vacanta, au fost aproape 5 saptamani de pauza de scoala. O saptamana ok, apoi iar ameteli, dureri de burta...iar medici, iar nimic. asta a fost acum 3 saptamani. Un we prelungit, de joi pana luni acasa. O saptamana la scoala....lunea trecuta la 10 un tf de la scoala sa merg dupa ea. Diana plangand la tf ca o doare burta...acasa ok, n-o mai doare asa tare. Marti refuza sa mearga la scoala, o doare capul...nervi si discutii, intrebari fara raspuns: nu are nici un motiv. Miercuri o fortez, o doare capul dar merge...e ok, vine vesela si ciripitoare, joi, vineri e ok, in we nici o problema.
Azi merge la scoala normal, la 9.30 ma suna si-mi povesteste: d-na invatatoare a plecat urgent sambata in strainatate, a venit o doamna de engleza, nu tine minte cum o cheama, i-a lasat o ora sa coloreze, apoi i-a trimis acasa pe motiv ca nu are ce face cu ei, ca nu se pricepe sa-i invete, sa vina maine cand va fi d-na invatatoare. Ok, zic eu, era acasa, i-am lasat indicatii ce sa manance...etc. Ghinionul ei si norocul meu, face ca una din colegele de serviciu sa aiba fata in aceeasi clasa si-mi vine intr-o doara s-o intreb daca stie ca ccc copiii au pleecat la 9 acasa...stupoare: aflu ca d-na a fost la scoala tooata ziua, ca au avut program normal, iar diana mea s-a cerut la d-na spunand ca sora ei are serbare la camin si merge si ea...dar n-o iau de la scoala ci ne intalnim acasa.
uooof, mi-e sufletul asa greu, nu stiu ce sa cred...cum s-o mai iau.
Am vb azi o ora cu invatatoarea. E foarte multumita de ea, e un copil minunat, istet, vesel, nu-si explica ce a motivat-o. Diana mi-a dat 2 explicatii...ca i-a fost rau unei colge de clasa si ii era frica sa nu vomite fata in clasa ca sta chiar in spatele ei...si ca baietii susotescc despre ea si apoi rad...ca rad de ea.
Ce vreau eu sa aflu...e o problema mare, eu asa o vad. E cazul sa merg la un psiholog cu ea? Sau ce metoda sa mai adopt cu ea, sunt chiar intr-un impas.
Scuze ca am fost asa lunga, si multumesc celor care ati avut rabdare sa cititi. Scuze pentru inorenta.
Ajutati-o pe Alina sa-si implinesca visul!
iren spune:
Mihaela, cind am citit despre fetitza ta, parca m-am vazut pe mine. Prin clasa a doua am inceput sa fac shi eu faze din astea, inainte cu o jumatate de ora de timpul de plecare la shcoala, ma apuca stomacul, shi plingeam cu lacrimi amare, iar dupa ce biata mama se indura de mine shi ma lasa sa ramin acasa, la 10 minute dupa ce shtiam c-au inceput orele, imi trecea subit. Am facut de citeva ori faza asta, pina cind mama m-a dus de mina la shcoala. Dupa asta, am inceput faza kiulurilor: in loc sa merg la shcoala, luam autobuzul shi ma plimbam citeva ore, de regula doo, trei statzii in josul strazii, shi trei inapoi- imi placea sa cobor la poarta cimitirului, care era la o statzie de casa, shi sa maninc cc coliva de la babe 
M-a prins mama de doo ori, o data m-a dus de mina shi am incercat s-o imbrobodesc cc ca ne-am mutat- cu clasa shi invatzatoare cu tot! - la alta schcoala, iar a doua oara m-a dat jos din autobuz, m-a dus la shcoala shi mi-a dat doo palme in fatza clasei, plus ca mi s-a luat cravata Palmele alea nu le-am uitat, da nici nu pot spune ca n-am mai kiulit vreodata...:)
Moama, ce m-am lungit, shi n-am zis nimic cc concret!
Un lucru e clar: nu mergeam pentru ca nu-mi mai placea de invatzatoare- facea favoruri celor cu parintzi bogatzi- shi in plus, eram mica, slaba shi timida, shi aveam citziva colegi cu simtzul umorului cam bizar...
Incearca sa vorbeshti cu fata, sa vezi exact ce-o deranjeaza la shcoala, multa rabdare itzi doresc 
Io shi plozii turbulentzi
In caz de greturi si alergii la anumite persoane, se recomanda retragerea intr-un loc izolat si racoros si consumarea, in liniste, a patru- cinci lamii pe ora.