Psihologia copilului - vol. 5
Raspunsuri - Pagina 10
lena spune:
Mihaela cred ca ceva o deranjeaza la scoala, de fapt e si perioada in care incepe sa vada lucrurile cu alti ochi, mi-aduc perfect aminte ca la un moment dat copil inca fiind am facut departajarea intre copilarie si "lumea oamneilor mari" si e o perioada extrem de dificila, s-ar putea de altfel Diana sa fie un copil timid, si atunci se refugiaza in lumea ei unde totul e minunat, nu trebuie sa faca fatza discutiilor cu colegii, unde e fericita asa cum e ea...zic si eu, s-ar putea sa nu fie asa, insa si eu am fost un copil foarte timid, desi sociabil, adica imi placea sa fiu cu copii, ma jucam, eram activa, dat totusi timida, si sa stii ca asta e foarte greu de suportat pentru un copil...pana la urma mama mea a incercat un lucru diferit, mi-a devenit un soi de complice, adica "prietena mea" si incetul cu incetul m-am mai deschis fatza de ea.
Eu cred ca Diana incearca prin orice metoda sa ramana acasa, in spatiul ei preferat unde se poate manifesta in voie, incearca sa te "prefaci" un timp...incearca sa te "pui la mintea ei" si poate descoperi ce anume a determinat-o sa faca toate lucrurile astea, eu sincer cred ca nu a constientizat ca face un lucru rau ci mai mult a facut-o ca un soi de "scopul scuza mijloacele" sa stea acasa...cred ca pentru ea spatiul ala e "safe" si o face sa se simta bine...s-ar putea de altfel sa se auto-descopere si lucrul asta sa fie putin diferit fatza de ceea ce vede ea in jur, la ceilalti colegi si sa aiba sentimentul ca este neinteleasa...si asta sperie la fel de tare!
Daca am fost pe langa subiect sorry, dar mi-aduc amitne ca pentru unele fetitze mai timide perioada asta de trecere la adolescenta e deosebit de dificila!
Lena si t-rex Freya
ionela-roxana spune:
Salutare!Cu toate ca am citit toate capitolele acestui subiect nu-mi doream niciodata sa am probleme si sa ajung sa si scriu aici.Dar se pare ca nu intotdeauna e cum ne dorim.Am sa incerc sa scriu pe scurt situatia in care ma aflu:
Am un baietel de 4 ani si 2 luni.Pana acum nu de mult puteam spune ca e un copilas cuminte si intelegator (are o personalitate foarte puternica si nu mi-am facut griji din cauza incapatanarii lui),acum insa parca nu-l mai recunosc.....nu-i place nimik...daca nu i se face pe plac plange (chiar daca inainte nu plangea in aceeasi situatii).....ba mai mult merg la gradinita la sedinta si mi se spune ca bate si impinge copii.Toata schimbarea lui a inceput acum 2 luni cand un baietel de la gradinita la impins si si-a spart rau capul,apoi a cazut si sa lovit rau la dintii din fata si gingie(umbland destul de mult in spital) apoi culminand cu operatie de polipi.Toate astea s-au intamplat in decurs de o luna.
Am inteles de la educatoare ca in momentul in care nu-i convine ceva la gradiita spune ca vrea acasa la mama sa se joace pe calculator (asta in situatia in care nu sta la calc mai mult de 15 minute/zi).La fel reactioneaza si acasa.......cu diferenta ca vrea la buni (bona)).Pana acum am avut la gradinita cam 5 serbari,pot spune ca se vedea o diferenta de evoluie de la una la alta...dar acum i-mi spune educatoarea ca nu participa la jocuri...nu vrea sa coopereze.Mi-a mai aratat educatoarea un lucru interesant.....saptamana trecuta la ora de pictura a facut un desen extrem de intunecat cu culori foarte inchise si apasatoare (a fost extrem de agitat toata saptamana)...ieri insa a facut un desen in culori pastelate .....foarte frumos.Ce se intampla oare cu el?
Pot spune ca de atunci au inceput schimbarile.......vad ca in limbajul lui exista foarte multe cuvinte care duc spre violenta...gen roboti,fantome,impuscaturi,pistol,sabie......cred ca acestea i se trag de la desenele de pe jetix.......am decis sa nu-l mai las sa se uite la aceste desene.
Totusi ce sa facem?Sa nu-l lasam deloc la desene?
Va rog dati-mi o idee cum sa procedez........sunt tare nedumerita...pt ca pana acum era un copilas model,chiar eram mandra de comportamentul lui si acum simt ca o ia pe alte cai......nu tocmai potrivite.
Vreau sa precizez ca nu este un copil lovit sau pedepsit exagerat.Stie ca exista anumite limite doar ca refuza cu incapatanare sa le mai respecte.
Daca mai sunt necesare detali....le scriu cu placere.
Va multumesc mult de tot.O zi excelenta.
Roxi 
22+ si 
Rares 9. april.2002
Principesa spune:
Ionela-Roxana, senzatia pe care o am dupa ce ti-am citit mailul este ca ai fi furioasa. Ai fi furioasa pentru ca baietelul tau model nu mai este un model, ba dimpotriva.
Faptul ca este agresiv insa are mai multe explicatii. Si cea pe care o cred eu corecta este ca ii este frica. Mai esti furioasa pe el cand stii ca ii este frica? Ai dreptate, nu mai este asa cum iti doresti pentru ca se teme prea mult.
A suferit intr-un interval scurt mai multe incidente care l-au speriat si care depasesc capacitatea lui de a le gestiona. Mai consideri ca frica este o cale nepotrivita? Sau poate vei considera sa fii mai empatica, mai suportiva, mai disponibila, sa intelegi ca aceste este modul lui de a se apara, pentru ca nu stie altul. Insa tu il poti invata alte moduri, il poti invata sa exprime ce simte si sa accepte ce simte prin faptul ca tu accepti si il accepti pe el cu orice ar simti.
Mihaela, la aceasta varsta a fetitei tale, relatiile interpersonale sunt foarte importante si cu mare potential traumatizant daca sunt depreciative. Si ceva din aceste relatii o ameninta atat de tare pe fetita ta incat singura cale pe care a gasit-o este fuga. In aceste conditii cred ca ar fi o idee buna sa o duci si la un psiholog unde sa invete modalitati mai adaptative de face fata contactului cu colegii.
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura
Durerea este inevitabila dar suferinta este optionala
mihaela_s spune:
iren, care era motivatia ta? Faptul ca mama nu vorbea cu tine si nu cauta sa inteleaga ce te face sa nu vrei sa mergi la scoala? Daca ati fi stat prieteneste de vorba, te-ar fi facut sa te comporti altfel?
Dianei ii place invatatoarea, ii place colectivul in genral. Are cateva antipatii si ma tot intreaba ce sa faca...daca sa se mai joace cu acele fete...eu incerc sa-i explic ca de acum inainte va intali tot felul de oameni si va trebui sa decida singura daca sa comunice cu ei sau nu.
lena, ai dreptate. Diana e genul de copil sociabil, dar nu bagaret. Ii place sa conduca grupul de prieteni, dar in felul ei. Dupa discutiile avute ne-am dat seama ca ei ii era frica sa comunice cu noi de frica certurilor, pentru ca strigam la ea. Am facut-o sa inteleaga ca strigam uneori si o certam pentru ca suntem ingrijorati, nu pentru ca vrem sa o indepartam si n-o mai iubim.
Asa mi-a spus si psihologul, ca s-a obisnuit acasa in perioada cat a fost bolnava, si acum cauta mijloacele prin care sa continue starea aceea de bine.
principesa, am fost la un psiholog, doar eu...acum intra in vacanta si mi-a spus ca nu e asa de grav cu Diana, sa vedem daca va mai fi nevoie din toamna.
Si sa va spun cum am procdat: am fost la o luuuunga discutie cu invatatoarea, n-am aflat nimic deosebit in afara de uimirea ei profunda despre faptele dianei. Nu are probleme la invatatura, nu are probleme cu nimeni din clasa, chiar nici un motiv sa nu vrea sa mearga la scoala. Am fost singura la un psiholog, am discutat si am ajuns la concluzia ca ei ii place acasa mai mult decat la scoala, ca s-a obisnuit in perioada cat a stat acasa bolnava si ca ii e mai comod acasa, are tv, computer si carti. E clar ca e mai bine ca la scoala, asta ar fi motivul.
Apoi aseara am avut o super discutie in 3-eu, sotul si diana-iar sotul e chiar mai abil ca mine in a explica si a convinge copilul ca noi suntem si vom ramane prietenii ei cei mai buni. Chiar si pentru mine a fost interesant, am aflat despre sotul meu ca a chiulit si el de la scoala si si-a mintit parintii, dar ca tatal lui i-a tras o bataie zdravana si uite asa s-au inchis liniile de comunicare copil-parinte. Noi nu vrem asta si ma bucur ca nu eram acasa cand am aflat de Diana...pana am ajuns m-am calmat.
Iar tachinarile baietilor sunt doar tachinari, nici vorba de rautati sau amenintari. Diana e lider in clasa, ii place sa fie sefa si chiar se impune in fata baietilor de multe ori. Probabil de aici si tachinarile, mai ales in societatea noastra unde baietii sunt educati sa conduca.
Ok, sper ca a fost cu folos, nu ca nu va mai face greseli, dar vom reusi sa comunicam si sa vedem impreuna cum sa indreptam, prieteneste.
Ajutati-o pe Alina sa-si implinesca visul!
iren spune:
Mihaela, mama mea era o tipa care incerca, shi kiar reushea de multe ori sa comunice cu mine, kiar daca era nitzel impulsiva, dar probabil ca shicanele de la shcoala, plus timiditatea mea shi-o situatzie destul de tensionata in familie au contribuit la asta.
Te felicit pentru felul in care ai ales sa corectezi comportamentul ficei tale 
Io shi plozii turbulentzi
In caz de greturi si alergii la anumite persoane, se recomanda retragerea intr-un loc izolat si racoros si consumarea, in liniste, a patru- cinci lamii pe ora.
philip spune:
vreau sa va intreb ceva, pt ca mi s-a intamplat deja de 2 ori si nu stiu ce-o fi. si aseara si alalta seara i-am dat lui pupi (22 de luni)cate ceva sa se joace si dupa ce ia lucrurile respective in mana incepe sa izbeasca, sa se loveasca pe el si pe mine sa urle nasol tare, mai bine de un sfert de ora. temper tantrum in toata regula. m-am prins ca face asa ca sa nu ii iau respectivele lucrusoare, dar nici nu aveam de gand, mai naspa ca nu se poate calma. aseara, ca sa-i demonstrez ca i le las lui, l-am lasat sa doarma cu 2 travel size sticlute de sampon, infiletate f bine. aveti sugestii/solutii, experiente similare?
mentionez ca el sta acum acasa cu soacra mea si ea obisnuieste sa-i mai "sustraga" diferite obiecte care i se par periculoase. dar de aici si pana la a face crizele astea...
please, astept idei
philip
&andreea
copilasi dragalasi
ionela-roxana spune:
Multumesc mult Principesa pt. raspuns.Nu sunt deloc furioasa pe copilul meu,nu as putea fii niciodata.Sunt suparata e adevarat sau poate speriata,asta pt. ca desi in prezenta mea Rares nu reactioneaza violent mi se spune de la gradinita ca acolo loveste si impinge.Eu mi-am dat seama ca toate vin de la traumele care le-a suferit (mai ales ca toate au avut loc in zona capului) si tocmai de aceea sunt foarte intelegatoare cu el dar toata lumea i-mi spunea ca nu am dreptate.....ca nu are cum sa fie afectat inca dupa 2 luni plus ca nu mai stie el ce sa intamplat.
Il observ si acasa....are perioade...cand este linistit cand agitat.....si-l vad cate odata ca sta ca si cum ar fii bolnavior.Cand il intreb ce sa intamplat ,daca il doare ceva...spune ca nu are nimik doar sta asa......
Ce sa fac sa-l ajut sa nu-i mai fie frica?Cum sa-l ajut?El stie ca suntem intotdeauna alaturi de el si vorbim cu el foarte mult (chiar daca 50% sunt povesti exagerate sau inventate de el pe moment 
).Petrecem mult timp impreuna,mergem in parc,la plimbari,facem diferite activitati in casa gen pictat,decupaje,colorat,cusut......Ii explic fiecare lucru in parte,cand greseste ii explic ce a gresit si ce repercursiuni are fapta lui (normal ca in limbaj cunoscut lui) si de fiecare data intelege.
Doar ca apar aceste perioade de neliniste a lui pe care as vrea sa-l ajut sa le depaseasca mai repede si mai usor,dar nu stiu cum.
Nu exista riscul ca fiind "cocolosit in exces" in asemenea momente sa adopte permanent comportamentul acesta?
Ce ma fac cu desenele?E bine sa incerc o perioada sa scot total desenele cu roboti,impuscaturi...care sunt pe posturile TV si sa-i pun doar DVD-uri cu Cenusareasa,Cei trei purcelusi....adica desene vesele ?
Dupa ce am scris mesajul anterior au foat 2 zile in care nu sa uitat deloc la desenele acelea violente,doar seara inainte de culcare 20 minute la Mica sirena.A doua zi mi-a zis Doamna ca a fost foarte linistit,a cooperat ba chiar a si cantat la gradi.......au oare o legatura desenele sau .....e doar imaginatia mea care o cam ia razna?
Multumesc inca o data pt. raspuns.
Roxi 22+ si Rares 9. april.2002
Pegasis spune:
Eu doar am vrut sa va zic ca treaba cu tabelul si bulinele/stelutele puse in fiecare seara functioneaza!!! 
Si inca ce bine!!! Offf, ce simplu e pt ei si ce complicat e pt noi... Principesa si Enya, multumesc inca o data pt sfaturi.
Carmen
"Cind o femeie nu vorbeste, sa n-o intrerupi pentru nimic in lume."
(Enriyeu Castaldo)
karmen spune:
Ionela Roxana,
e clar ca baiatul tau si-a schimbat comportamentul din cauza stresului suferit in urma acelor perioade de spitalizare. Pentru un copil e foarte stresant sa suporti acele interventii medicale, mai ales ca capacitatea lui de a intelege de ce trebuie sa se intample acel lucru e limitata. El a acumulat multa tensiune si acum e furios, isi descarca acea tensiune in relatiile cu altii prin metode diverse (chiar imitand comportamentul agresiv din desene). De aceea eu cred ca trebuie sa-i limitezi accesul la astfel de desene. Cred ca furia este la copil nu la tine.
Acorda-i atentie la fel cum o faceai inainte de a suferi acel stres, sa nu treaca in cealalata extrema: supraprotectia. In general copiii dupa o perioada de spitalizare se simt mai atasati de mama, se alinta mai mult, cer atentie in mod repetat, se intorc un pic la statutul de bebelus. E bine sa-i arati afectiunea ta dar nu exagera.
Legata de chestiunea cu gradinita, eu zic ca el isi aminteste mereu de acel copil din cauza caruia s-a lovit si simte nevoia de a pedepsi copiii in general, purtandu-se agresiv cu ei. Transfera acea vina si asupra celorlati. Daca spui ca el era un copil linistit, cooperant eu cred ca-si va reveni, indata ce-si va rezolva aceste conflicte interioare.
Carmen Ghilescu
ionela-roxana spune:
Carmen multumesc din suflet pentru raspuns.
Citind mesajul tau mi-am dat seama ca nu am precizat ca il impinge si-l loveste mai mult exact pe baietelul care la impins de si-a spart capul........acum chiar e logic ce-mi spuneti aici.
Dar ce ma fac.......ca mama baietelului ma suna sa-mi spuna sa-mi educ copilul...cu toate ca eu nu am sunat-o sa o acuz ca din cauza copilasului ei Rares sufera si acum.
Of ce greu e.....
Ma miram mai mult de comportamentul lui tocmai pt. ca suntem foarte apropiati,comunicam foarte bine...stiu cum sa-l iau de fiecare data ca sa fie ok.....si ma speriat acesta perioada dar va multumesc ca m-ati linistit.
Ce puteti sa-mi spuneti despre faptul ca nu e foarte cooperant la gradinita....spun asta referindu-ma la jocurile in grup....pregatirile pt serbari.Asa sa intamplat la fiecare serbare.....sta mai mult si nu face ce are de facut...poezii spune foarte rar.....si acasa observ ca se plictiseste repede de orice activitate.
E cazul sa ma alarmez sau e doar incapatanare?Acum are 4 ani si merge la aceeasi gradi de la 2 ani si jumatate.
Va multumesc.
Roxi 22+ si Rares 9. april.2002