Psihologia copilului - vol. 5
Raspunsuri - Pagina 8
goodlyada spune:
Buna Principesa,
Iti multumesc pentru sfat, este posibil sa ai dreptate, drept pentru care voi incerca sa fiu mai relaxata.
Stiu ca vreau intr-adevar sa fiu o mama buna, nu incerc insa sa ating perfectiunea.
Doar ca mi-e teama ca daca ar fi o problema cu copilul meu si nu as actiona la timp.......
Dar, cum am zis, sa incerc sa fiu mai optimista si sa nu-mi mai imaginez atatea. Cel mai probabil copilul se dezvolta normal,in ritmul lui.
Multa sanatate,
Stela
Principesa spune:
Stela, cu placere si succes in relaxare!
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura
Durerea este inevitabila dar suferinta este optionala
Pegasis spune:
M-am invirtit, m-am sucit si tot aici am ajuns. Simt ca pierd teren si ramin in pana de solutii in relatia cu fetita mea de 4 ani si jumatate, asa ca va rog sa aveti rabdare sa cititi mai jos si, daca se poate, sa-mi dati si mie un sfat.
Ana mea este un copil dezvoltat normal psiho-motor si intelectual, merge la gradinita, nu are probleme de sanatate, iar in ultimul timp in viata ei nu au intervenit schimbari majore. Nu are frati sau surori. Din ce in ce mai mult constat ca vechile pedepse nu mai dau rezultate la ea, ne sfideaza pur si simplu cu unele raspunsuri/atitudini.
In seara asta s-a umplut paharul (pt. mine si pt taica'su). Pe scurt povestea e asa: de mai multa vreme i-am tot explicat cu frumosul ca nu e bine sa vorbeasca urit, sa scuipe, ca noi sintem o familie civilizata, ca la noi in casa se respecta anumite reguli si nu toleram un comportament neadecvat, ca trebuie sa asculte de bona in lipsa noastra, ca este periculos sa faca anumite lucruri (si chiar este! -- de ex. sa coboare scara in fuga si sa se aplece peste balustrada..., sau sa mearga tinuta de mina pe strada pt ca trec masini, etc) si as putea continua cu exemplele la nesfirsit.
In prima faza, ne-am suparat pe ea, am ignorat-o, am trimis-o in time-out, nu i-am citit poveste seara, n-am lasat-o la desene, bona a amenintat-o ca pleaca de la ea (asta nu i-a convenit Anei fiindca tine la ea si-i spune tot timpul c-o iubeste),etc. A plins, si-a cerut iertare, a promis cu lacrimi in ochi ca nu mai face, a fost iertata. Minunea a durat 2 zile, dupa care a revenit la comportamentul de mai sus. Asta-seara am venit acasa si-am gasit casa literalmente cu susul in jos: haine si jucarii aruncate pretutindeni, DVD-uri si casete rupte (pe care stie ca n-are voie sa puna mina!), bona plingindu-se ca n-a vrut efectiv sa faca nimic din ce i-a spus (de ea nu pot sa ma pling, e o femeie blinda, la locul ei, cu bun simt, mama si ea de fata), a repetat faza cu scarile si balustrada, ce mai a facut tot ce stia ca n-are voie... Mai mult, i-a spus bonei ca "o sa vezi ca eu o sa cistig!", adica orice ar face tot va fi iertata la un moment dat...
Marturisesc ca am cedat nervos si am facut ceea ce i-am promis mai demult: i-am luat absolut toate jucariile si cartile din camera! (de fapt, daca stau bine sa ma gindesc m-am tinut de cuvint...) Nu mai are in camera decit patul, noptiera si dulapul cu haine. Miine, cind va veni de la gradinita, va sta in camera si se va uita la pereti...
Am avut si o discutie cu ea in seara asta si taica'su i-a explicat de ce e pedepsita si ce a facut gresit. N-a parut ca ne asculta cu foarte mare atentie, n-a plins deloc, iar la sfirsit ne-a spus; "bine ca nu mai am toate jucariile alea in camera, nici nu le mai vreau inapoi, acum am loc sa alerg!" 
Sint descumpanita. Nu stiu in ce directie sa apuc. Am rasfatat-o, recunosc (deh, copil mult asteptat...), am discutat intotdeauna cu ea ca si cu un mic adult si cred ca treaba asta se intoarce impotriva noastra precum un bumerang. Sintem foarte apropiati de ea, de iubim si ne "dragalim" tot timpul, plecam impreuna in vacante, cind o intrebi intotdeauna spune "nu vreau la buni, eu vreau cu mami si cu tati", nu exista zi (cu exceptia celei de azi 
) in care sa nu-i spunem cit de mult o iubim si ea sa nu ne spuna "ba eu mai mult...". Offf... ce greu mi-e sa scriu toate astea...
Sint hotarita sa nu-i ridic pedeapsa decit daca revine la sentimente mai bune, dar ma intreb daca am ales calea potrivita, daca ea intelege cu adevarat ca nu e bine ce face. As vrea sa fac intr-un fel sa simta, sa-i para rau, sa se gindeasca de 2 ori (sau macar o data) inainte a face un lucru interzis (gindindu-se la repercursiuni). Nu stiu daca treaba asta cu luatul jucariilor o sa-si atinga scopul...
Multumesc pt rabdare. Orice sugestie mi-ar prinde bine.
Carmen
"Cind o femeie nu vorbeste, sa n-o intrerupi pentru nimic in lume."
(Enriyeu Castaldo)
Principesa spune:
Carmen, un lucru e cert: fetita e constienta ca ceea ce face nu ii este permis. Si exprima explicit aceasta realitate prin afirmatia " eu o sa castig" intelegand ca ceea ce face va duce la un conflict de putere, pentru ca despre asta este vorba acum: despre putere si despre control. Si modul in care voi gestionati acum situatia poate sa nu fie eficient.
Frecvent, persoanele care joaca tipul de jocuri "You can't make me..." (nu ma poti convinge tu pe mine sa..., nu ma faci tu pe mine) pe care le face fetita, o fac pentru a -si demonstra puterea si importanta. Adica pentru ca se simt insuficiente de importante si de puternice. Iar faptul ca voi sanctionati aceste comportamente asa, o fac sa i se intareasca convingerea ca nu are suficienta putere, ca puterea apartine celorlalti, ca ceilalti ii fac rau.
Eu as opta fie pentru varianta de a recompensa comportamentele pozitive sau absenta comportamentelor negative ignorand comportamentele indezirabile care au scopul de a atrage atentie negativa, fie prin a negocia cu ea ce doreste sa primeasca pentru a nu mai performa comportamentele nedorite stabilind impreuna consecintele acestui contract.
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura
Durerea este inevitabila dar suferinta este optionala
ENYA spune:
Carmen (Pegasis), mie mi se pare ca te concentrezi prea mult asupra comportamentului negativ al Anei, uitand sa incurajezi, recompensezi, lucrurile pozitive (care, cu siguranta, exista la fetita ta).
Asculta de sfatul Principesei si schimba "tactica" la 180 °, prin folosirea metodei recompensei, fara sa mai sanctionezi atat de drastic comportamentul negativ ("i-am luat absolut toatejucariile si cartile din camera" ...e mult prea mult pentru ea, e si foarte dureros si nu va face decat sa o intarate si mai mult...in momente din astea, spune-i doar ca nu esti de acord cu ce face, ca nu e frumos - in functie de situatie - ca poate fi periculos, explica-i de ce, si arata-te suparata, pret de...15 minute, sa zicem 
)
Continua sa-i spui in fiecare zi cat de mult o iubesti, pentru ca indiferent de ceea ce face ea, este copilul tau si o iubesti oricum (are nevoie de aceasta certitudine)...sunt convinsa ca nici tu nu vrei sa transmiti "mesajul" :..."azi ai fost cuminte, mami te iubeste, daca ma superi insa, nu te mai iubesc" ??
Pentru recompense poti folosi un tabel (si eu il utilizez), pe care il vei face impreuna cu Ana (ca sa fie mai distractiv si sa o implici si pe ea), si pe care il pui "la vedere", eventual chiar la ea in camera. "Coloanele" vor fi zilele saptamanii (L,M,M,J,V,S,D), iar "randurile" vor fi capitolele la care stii ca Ana este deficitara si tu vrei sa se indrepte(dau doar niste exemple tu stii mai bine care sunt acestea : sa o asculte pe bona, sa aibe un comportament frumos la gradi, sa va asculte pe voi, sa fie politicoasa, sa faca ordine in camera dupa ce s-a jucat, sa se imbrace/dezbrace singura, sa se spele pe dinti, etc...idei pot fi multe, tu iti cunosti cel mai bine copilul).
"Randurile" pot fi marcate cu mici desene sugestive facute chiar de Ana(de ex. ptr "comportament frumos" se poate desena un cap de fetita care zambeste, ptr. "ordine la jucarii" - o papusa, o minge, etc.).
Ea va trebui sa stie, ca pentru fiecare "lucru" pe care il face bine, o vei recompensa cu un abtipild (bulina, steluta, etc.) pe care il vei lipi pe acest tabel. Fiecare succes astfel obtinut va fi marcat si de laude, incurajari, si comunicarea faptului ca esti foarte bucuroasa ptr. ceea ce a facut. Apoi, cand se aduna, sa zicem, 10 buline, Ana va avea parte de ceva foarte frumos (poate fi o jucarie /carte preferata, vizionat un film nou impreuna, mers intr-un loc unde stii ca i-ar placea, sau pur si simplu timp de calitate petrecut cu voi, parintii). Puteti stabili "obiectivul" impreuna, dinainte, si in felul acesta va fi si ea mai stimulata sa coopereze.
Iarta-ma daca am scris prea mult, nu sunt sfaturi, sunt doar niste idei (si nu sunt ale mele ), dar mie mi-au prins foarte bine, si, ce este mai important...am avut si am rezultate rapide !
Succes !
Amalia si Vladi (5 ani si 10 luni)
tangerine spune:
salut,
am o intrebare scurta despre fetita mea Maria care are 8luni si o saptamana: este normal ca la aceasta varsta sa prefere in continuare biberonul? care ar fi explicatia ca aceasi mancare cu lingurita nu o mananca, insa pusa in biberon o mananca si inca in cantitati apreciabile? si chiar cand are chef sa manace cu lingurita mai mult de 100 de grame nu mananca niciodata.
este aceasta o problema? are sens sa ma impacientez sau trebuie sa mai astept sa creasca? am inceput sa o obisnuiesc cu lingurita de la 6 luni insa fara mari succese; ea a fost bolnavioara intre 3 si 4 luni si nu e un copil mancacios, asa ca preferam sa ii dam mancarea in orice mod il accepta, numai sa manance (adica cu biberonul)
mentionez ca de la 4 luni sta cu bona intrucat eu a trebui sa reincep servciul
multumesc pentru raspuns
Ramona si bebelina Maria (10.09.05)
poze
Pegasis spune:
Principesa, Enya, multumesc mult pt. sfaturi. Le-am citit cu mare atentie. In special partea cu concentratul asupra lucrurilor pozitive. Citeodata si simplul fapt ca pun pe hirtie (e un fel de-a spune) gindurile care ma framinta ma ajuta sa vad putin altfel lucrurile. Se spune ca noaptea e un sfetnic bun si cred ca asa a fost si pt Ana si pt noi. Astazi fimea a fost cel cuminte copil de pe pamint (deci se poate), chiar mi-a adus o floare cind a venit din parc si mi-a spus " te iubesc mami, nu mai fi suparata pe mine". Sa vedem ce ne rezerva ziua de miine.
E greu sa fii parinte...
Carmen
"Cind o femeie nu vorbeste, sa n-o intrerupi pentru nimic in lume."
(Enriyeu Castaldo)
karmen spune:
Tangerine,
multi copii prefera mancarea din biberon , mai ales in primul an tocmai pentru ca sunt in stadiul oral (dupa Freud) si orice activitate de supt le creeaza placere. Probabil va prefera biberonul si dupa 1 an, daca nu are altceva sa suga (suzeta, san, deget,etc).
Carmen Ghilescu
tangerine spune:
multumesc, karmen; m-am linistit ii trece pana se marita
si in plus prefera si suptul degetului-dar doar daca e obosita sau flamanda-imi place mie sa cred (dar de asta stiam ca e natural si n-ai ce face; nu stiu de ce n-am extrapolat); (de suzeta s-a dezis singura la 4 luni);doar ca atat se lauda toata lumea pe-aici cum mananca copii cu linguritza de la 4 luni ca am inceput sa am complexe si sa ajung la concluzia ca nu educ corect copilul :); si for your fun: ii place sa bea apa cu linguritza sau direct din pet
Ramona si bebelina Maria (10.09.05)
poze
Coryydo spune:
Buna ziua la toata lumea!
Citesc psihologia copilului de pe forum de mult timp si acum ma confrunt si eu cu o problema: baietelul meu Bogdan, de 2 ani si 5 luni nu vrea sa doarma singur. In urma cu cateva luni plangea mult inainte de somnic si nu ii puteam intra in voie nici eu, nici tatal lui cu nimic. Spunea ca el nu VREA sa doarma. Ii este frica de tigan. Nu cred ca e buna frica lui si va rog sa ma sfatuiti cum sa-l dezobisnuiesc de frica de tigan si sa adoarma singur. Orice i-am spus nu are efect.
Mentionez ca noi suntem un cuplu fericit, iar discutiile care mai apar nu le rezolvam de fata cu copilul, ne ocupam mult de el si eu si sotul meu, deci motive de spaima nu ar fi.
Va multumesc mult!