Psihologia copilului - vol. 5
Raspunsuri - Pagina 7
sanziana72 spune:
Mamideingeras,
Faptul ca dupa intarcare mananca mai bine nu este o regula, de fapt eu nici nu am auzit de ea si nici nu a fost valabila la Marina.
Eu ar fi trebuit sa incep lucrul cand avea Marina 7 luni. Tot asa, nu adormea decat la san si refuza cu incapatanare biberonul.
A trebuit sa imi iau inca o luna de concediu fara plata (nu eram in Romania) ca sa reusesc sa o invat sa bea lapte si cu biberonul. Incetul cu incetul am reusit sa o facem sa bea si din biberon, mai intai apa si suc, dar am pastrat suptul de dimineata si de seara, iar seara adormea in continuare la san.
Cand am inceput munca eram tare ingrijorata, dar cand a vazut ca eu nu sunt acolo, a acceptat sa bea si lapte praf din biberon. In schimb daca eram acolo, spre exemplu in weekend, nu vroia decat de la san.
La inceput am incercat sa ma mulg si sa ii las laptele meu si peste zi, dar in biberon. In momentul in care a tras din biberon si a simtit ca e lapte de al meu a inceput sa planga de parca ii omorase cineva mama si o bagase in biberon. Zicea bunica ca nu a vazut-o niciodata plangand asa, de abia a reusit sa o linisteasca. Asa ca nu am mai repetat experienta.
Dimineata si seara am alaptat-o pana la 1 an si 3 luni. Tot asa, mi-a fost frica ca nu va mai adormi. Dar la inceput am prins-o vreo 2 seri cand era mai adormita si a luat biberonul fara sa isi dea seama. Cand si-a dat insa seama ca nu mai primeste san, cam o saptamana a refuzat orice tip de lapte. Dupa care a inteles ca nu va mai primi san si a reinceput sa bea lapte din biberon.
Numai ca in momentul in care am renuntat la san a trebuit sa introducem suzeta ca sa adoarma. Asa ca la un an si 3 luni, cand unii copii se lasa deja de suzeta, noi de abia ne-am apucat.
Ar putea fi o solutie si pentru voi. Ceea le ii place si linisteste cand adorm la san nu este atat laptele, cat suptul. Asa ca o canita de lapte nu poate inlocui sanul la adormit, poate doar sa il hraneasca.
Marina nici acum nu este prea indragostita de suzeta, o foloseste doar cand vrea sa adoarma. Atunci si-o baga in gura si incepe sa imi mangaie bratul meu sau al bunicii direct pe piele asa cum facea inainte cu sanul. Asta e modalitatea pe care si-a gasit-o singura pentru a fi cat mai aproape de senzatia de la san.
Sanziana & Marina (03/10/2004)
http://fr.pg.photos.yahoo.com/ph/sanziana72/my_photos
Be carefull of what you wish for, cause you might get it! / Ai grija ce iti doresti ca s-ar putea sa primesti!
geo_ionita spune:
Buna, fetelor!
Am intrat pe acest subiect ca sa va cer si eu ajutorul ca si RONY, stiti cumva un psiholog bun in Ploiesti? Un psiholog care sa ajute un adoloscent de 17 ani, cu probleme ale varstei: fumatul, certuri cu parintii, de ceva vreme lipseste foarte mult de la scoala, anturaj negativ, a inceput si sa minta... cu toate ca se vorbeste cu el de fiecare data si i se explica ca nu face bine...lasa capul in jos, zice ca a inteles si...a doua zi iar mai face ceva care sa ii inspaimante pe ai lui. S-au gandit de ceva vreme sa mearga la un psiholog, dar nu stiu unde anume, ca sa il ajute cumva!!! Va rog mult daca stiti pe cineva sa le recomandati, ca sunt deja la capatul puterilor...
Le-am zis de forum si sper ca or sa intre si ei aici, poate vor scrie si ei...dar pana atunci poate ii puteti ajuta!
Multumesc si sper sa imi puteti da un raspuns!
Sper sa nu fiu off-topic...
Georgiana
http://pg.photos.yahoo.com/ph/georgiana_chesca/my_photos
geo_ionita spune:
Sper sa ma puteti ajuta cu un raspuns cat mai repede!!
O zi bun!
Georgiana
http://pg.photos.yahoo.com/ph/georgiana_chesca/my_photos
sanziana72 spune:
Din pacate nu stiu sa te ajut, dar eu zic sa creezi un subiect separat daca vrei sa ai raspunsuri mai repede pentru ca asa il va vedea mai multa lume.
Sanziana & Marina (03/10/2004)
http://fr.pg.photos.yahoo.com/ph/sanziana72/my_photos
Be carefull of what you wish for, cause you might get it! / Ai grija ce iti doresti ca s-ar putea sa primesti!
goodlyada spune:
Buna ziua,
Revin cu o problema pe care am mai discutat-o si pe alte forumuri.
Baietelul meu Ovidiu a implinit pe 02 mai, 2 ani si sapte luni.
Am urmatoarele probleme cu el:
-in primul rand tot nu vorbeste , in afara de cuvinte "bapa"(apa), boba (toba), mama, si nici aceste cuvinte nu le formuleaza intr-o cat de mica propozitie; doar arata cu degetul si repeta cuvantul.
- nu face la olita, desi pe la 2 ani ne tragea de mana si facea; acum chiar daca il punem pe olita, sta,"citeste presa" dar nu face decat dupa ce il ridic de pe olita si in pampers;
- are un joc cu animale, i le arat de nenumarate ori si ii spun cum fac animalele. Numai cand vrea el, daca ii arat un animal face ca acesta (ii arat vacuta zice muuu; dar nu spune "vaca")
-vorbeste mult pe limba lui si probabil imita conversatiile din filme, de la noi, habar nu am , cert este ca gesticuleza si parca ar juca niste roluri;
- de cateva saptamani, cand nu ii convine ceva, tipa, se tavaleste pe jos; nu spune "nu"; "da", doar tipa , incepe sa planga, dupa care vine la noi sa-l luam in brate;
- mai este problema cu copiii, nu se joaca cu ei, se sperie cand mergem in parculete (a fost zgariat acum cateva luni de un copil, probabil asta l-a facut sa fie mai sperios fata de copii); am iesit des in parculet, nu l-am fortat sa se duca intre copii, daca ma urc cu el pe tobogan e ok, daca nu sta pe banca langa noi sau ne trage de mana sa plecam; l-am dus de mai multe ori la verisoara lui de 6 ani si am stat printre aceeasi copii cateva seri la rand-e ok asa, nu se sperie de ei nu fuge de ei , pe verisoara lui o place f.mult doar ca nu se duce sa se joace cu ei; l-am dus la gradinita -vreau sa-l duc din toamna-chiar daca nu s-a mai speriat de copii, tot pe langa mine a stat;
-iar problema cea mai importanta,sau la fel de importanta, este ca de mai mult de o luna de zile, nu mananca mancare gatita de nici un fel, nici fructe - doar lapte dimineata si seara(milumil 3) iar toata ziua biscuiti, fulgi de porumb, fornetti, paine goala, uneori il duc la McDonalds si mananca cartofi prajiti si mcpuisor. Doctorita mi-a recomandat sa nu il fortez, si nu il fortez, insa a trecut mai bine de o luna si el nu se arata cat de cat interesat de vreo mancarica. Sa nu mai spun de faptul ca ar trebui sa-i dau calciu 10 zile pe luna insa nu e chip sa-l fac sa ia ; am recurs la toate tertipurile posibile, nu vrea si pace, daca insist vomita;
Nu stiu ce sa mai fac, incerc sa fiu calma sa nu ma impacientez, sa ma incurajez ca o sa se rezolve, insa nu pot sa nu ma gandesc ca poate are o problema?
De ce nu vrea sa vorbeasca? De ce nu vrea sa repete ce ii spun (repeta numai cand are chef si numai o data, apoi ma ignora)?
E normal???
L-am dus la Teatru de papusi, e incantat, l-am dus la film la Ice age2 a fost cuminte; se uita pe carticele, dar daca vin si incep
sa-i citesc pleaca; ii place sa ne harjonim, rade in hohote la orice lucru haios, adica stie de gluma, ii plac cantecelele, incearca sa cante si el; si ne innebuneste cu tobele, bate in orice prinde.
Am incercat sa-l invat sa numere pana la cinci; nu repeta decat f.rar dupa mine, insa de multe ori l-am surprins cand e singurel ca incepe sa numere pe degete "uu"(unu)"oi"(doi)"ei"(trei)"atu"(patru)"insi"(cinci)
Sa merg cu el la psiholog? Si daca da, imi puteti recomanda pe cineva? Ce sa fac?
Va multumesc anticipat,
Stela
http://pg.photos.yahoo.com/ph/goodlyada/my_photos
Principesa spune:
Stela, am citit descrierea ta. Acum as vrea sa stiu care sunt ipotezele pe care ti le-ai formulat tu si care te ingrijoreaza.
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura
Durerea este inevitabila dar suferinta este optionala
goodlyada spune:
Pai, ma gandesc la toate "relele". Ma ingijoreaza ca inca nu vorbeste si nu este tot timpul atent la mine; sa aiba deficit de atentie?
Si faptul ca nu mananca, s-a blocat cumva pentru ca am insistat uneori sa manance? Sau are legatura cu antibioticele pe care i le-am dat cand a fost bolnavior?
Ar trebui sa fac unele exercitii cu el la sfaturile unui psiholog?
Sau asa se dezvolta el si e normal sa aiba atitudinea asta?
Ar trebui sa merg la psiholog cu el sau nu?
Principesa spune:
Stela, cam putine informatii si relativ irelevante pentru o tulburare de atentie. Spui ca nu este tot timpul atent la tine. Ai intalnit macar vreun adult care sa poata fi atent la tine TOT TIMPUL? Are si atentia legi fiziologice care determina niste fluctuatii absolut normale.
Cu vorbitul, iar mi se pare ca mai poti astepta pana sa te ingrijorezi. Important este daca poti comunica cu el, prin orice forma, mai mult sau mai putin verbala.
Spune-mi mai multe despre mediul lui de dezvoltare, despre structura familiei si despre figurile lui de atasament.
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura
Durerea este inevitabila dar suferinta este optionala
goodlyada spune:
Draga Principesa,
In primul rand iti multumesc ca ma asculti.
Referitor la Ovidiu, pot sa-ti spun este un copil dorit, am asteptat 7 ani pana sa apara, am incercat tratamente care nu au dat rezultat si dupa ce am luat o pauza de spitale si tratamente, s-a intamplat fara nici un efort.
Am avut o sarcina frumoasa, m-am bucurat de fiecare moment al celor 9 luni, nu am fost stresata, totul a decurs cat se poate de firesc, am nascut pe cale naturala, iar depresii postnatale nu am avut niciodata. Noi locuim cu socrii mei, care m-au ajutat foarte mult. Am stat cu Ovidiu pana la 9 luni, apoi a inceput serviciul, el ramanand cu socrii mei care sunt pensionari. Soacra mea e o fire vesela , un fel de "copil" mai mare care se pune la mintea lui, deci o persoana placuta copiilor; socrul meu are un job dar il scoate aproape zilnic afara pe Ovidiu. Noi ajungem in jur de 18.00 acasa - e foarte bucuros cand ne vede si primul lucru pe care il face e sa sara in bratele noastre si apoi incepe sa traga de haine sa ne dezbracam.
Iesim afara cu el, intotdeauna impreuna. De altfel cand suntem si eu si sotul acasa, daca vrem sa iesim doar unul din noi afara impreuna cu el nu se poate deoarece vrea cu amandoi.
Recunosc, ca eu mai ridic tonul cateodata, cand simt ca nu mai fac fata, il mai cert, i-am si dat cateva la fundulet; bineinteles ca fara rezultat, ptr ca tot ca el face.
In week-end plecam intotdeauna, ba la tara, ba la prieteni sa iesim in parc, ba la teatru, etc.
In rest, cand stam in casa, recunosc ca suntem cam obositi si deschidem televizorul; el se joaca cate putin, apoi vine in bratele nostru, se mai uita si la televizor, iar se duce la jucariile lui; incerc sa ma joc cu el , facem turnulete din cuburi, insa dupa ce le inalta de 2-3 ori se plictiseste si isi alege alte jucarii.
Poate astept prea mult de la el, poate il stresez repetand unele cuvinte, intrebandu-l ?
Incerc sa-l invat sa spuna macar cum il cheama; vad alti copii la varsta lui cu care te intelegi formeaza fraze, si ma intreb de ce el nu vrea
Este un copil sociabil cu adultii, daca iesim in parc si vede oameni pe banca se duce catre ei, daca respectivii ii mai si zambesc ....deja sunt prietenii lui.
Si inca ceva, cel mai mult ii place sa bata la tobe, de aici se isca de cele mai multe ori certurile cu el. I-am cumparat anul trecut de ziua lui o toba serioasa, la care a batut de zor pe care intre timp a distrus-o. Astfel incat soacra mea gasit de cuviinta sa-i dea ba cate o oala si lingurite, apoi scaunele de plastic din bucatarie. Face un zgomot infernal, si cand il apuca se duce in bucatarie isi ia scaunele si cauta sa ia si linguritele cu coada lunga, moment in care ii spun ca nu are voie, incepe sa tipe, il iau pe sus, il las sa planga, dupa un timp vine in brate la mine, se linisteste si o ia de la capat -se duce la bucatarie cauta lingurite, etc.
Mi-am pus intrebarea : oare are probleme cu auzul, de nu il deranjeaza zgomotul ala? nu cred, ptr ca daca facem diferite zgomote in spatele lui se intoarce imediat.
http://pg.photos.yahoo.com/ph/goodlyada/my_photos
Principesa spune:
Stela, este posibil sa pui prea multa presiune in asteptarile tale. S-ar putea sa iti prinda bine sa fii mai relaxata.
Cred ca din dorinta ta de a fi o mama cat mai buna s-ar putea sa fi ajuns la grad mai crescut de anxietate. Poate un contact cu un psiholog te-ar ajuta sa intelegi cauzele acestei stari si sa o ameliorezi si poate asta ar avea consecinte pozitive si asupra copilasului.
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura
Durerea este inevitabila dar suferinta este optionala