cum ne vedeti voi, copiii nostri
Raspunsuri - Pagina 5
biencuta2006 spune:
Buna seara din nou....
Miruna sa stii ca eu atuci cand mama e nervoasa o ocolesc...nu ca ma bate da totusi dupa aia nu imi pune restrictii mai ales cand ma cearta
....in rest este super de treaba..si tata la fel..ii iubesc pe amandoi
......se gandesc pentru mine da cateodata mma sufoca..nu tu in mall...offff..acum eu am varicela
...si are multa grija de mine...
In rest cam atata...iti dau un sfat miruna cand mama ta e nervoasa sa zicem sa nu te superi:ocoleste-o ...ca nu stii ce se poate intampla...depinde de fiuecare mama...
...aveti cum id de mess???
.....mai vorbim....pupici
biencuta2006 spune:
Dna Miruna va rog sa ma scuzati..am crezut ca sunteti de varsta mea...imi cer scuze de mii de ori..offff..ma scuzati
...mi de scuze..mai vb....buna seara
Miruna Enescu spune:
Biencuta, mi-a crescut inima in mine cat un cozonac...inseamna ca macar la prima vedere nu par o mama batrana (cu braul de lana).
In rest, sa stii ca atunci cand mama mea era nervoasa, noi toti o ocoleam si mergeam in varful picioarelor...dar eu o mai si minteam, de teama (ca atunci cand era nervoasa, eu eram de vina chiar si daca ma batea frate-meu). Acum s-au mai intors lucrurile: cand este nervoasa ne ocoleste ea pe noi...adica se duce acasa la ea...Si nici nu mai trebuie sa mint, habar n-ai ce bine este.
Iti doresc insanatosire grabnica!
biencuta2006 spune:
buna ziua
sper ca nu v-ati suparat pe mine....fara sa vreau.....mii de scuze...
in rest cam atata...mai vb....pupici si multumesc ptr incurajare..
craciunitza spune:
Miruna, ce bine ar fi sa fie cum spui tu, sa aiba copiii chef si incredere sa discute cu parintii lor. Copiii mei imi povestesc destul de des ce fac alti parinti, daca ii intreb de unde stiu, primesc acelasi raspuns: de la prieteni. De ce crezi tu ca discuta copiii intre ei despre parinti? De mai multe ori copiii mei mi-au spus ca m-au mintit pentru ca si prietenul X a mintit acasa, asa s-au hotarat sa minta toti, ca sa nu aflam noi parintii adevarul.
Fiul meu cel mare face teste cu mine, de fapt se testeaza pe el, daca poate sa faca asta, daca e in stare, stiu ca ma iubeste foarte mult dar pentru el asta nu inseamna ca trebuie sa-mi spuna ce face si de ce. Pentru el, la 14 ani, egalitate si prietenie inseamna cu totul altceva decat inseamna pentru mine. Cand a intrat in clasa a 5-a mi-a propus un targ: sa nu-mi spuna cand da teste. Am fost de acord, cu conditia sa ia 10. Se tine tare de intelegerea asta, pe emotiile si pe nervii mei, invata de rupe. Ce mare branza e sa-mi spuna cand da test?
Nu certati copiii cand viseaza!
alinaxeni spune:
Abia acum v-am descoperit si tare ma bucur.
Fata mea are 14 ani si e un copil destul de bun si intelegator,dar avem si noi probleme.
Ceva mai sus se discuta de note mici si bataia cu cureaua.Niciodata nu am fost adepta batai si oricum la fata mea nu functioneaza.
Inainte de vacanta am aflat cu stupoare ca a luat un 4 la istorie,ea fiind un copil care are note de 9 si 10,nici o nota sub astea.Initial ne-am amuzat copios spunandui ca e normal sa i se intample,in ideea sa nu o demoralizam.Ne-a disparut zambetul intelegator cand am mers la scoala si am constatat ca are media 5.Stiu ca nu poate sa fie brici la toate materiile si niciodata nu i-am impus sa aiba note f. mari,dar asta a fost prea mult.Nu am batut-o dar i-am tinut teorie,cu scandalul de rigoare ca ne-a mintit.Ne-a obisnuit cu note mari,fara sa-i ipunem si asta ni se pare o tragedie,mai ales ca ne-a anuntat ca ea nu poate invata la aceasta materie.Nu-i place.
Nici macar nu stiu cum sa remediez situatia.Voi ati trecut prin asa ceva?Cum credeti ca as putea s-o fac sa invete la istorie?
alina
descintec spune:
Alina, fetita mea are si ea aproape 14 ani si e in clasa a saptea. Nici ei nu ii place istoria, desi eu tare mult as vrea sa o inteleaga, fiindca mi se pare esentiala. Cred ca problemele pe care le au copiii cu istoria vin din stilul absolut idiot in care se preda.
Pina anul asta, a studiat istoria in germana si dadea cu cartile de pereti cand avea de invatat, asa ii era de nesuferita, iar eu nu aveam cum sa o ajut. Anul asta o face in romana. I-am cumparat o enciclopedie de istorie universala la un nivel care ii e accesibil. Sunt datele esentiale ale unui an sau perioade, sunt discutate urmarile pe care le-a avut un anumit eveniment, sunt comparate momentele istorice in diferite locuri ale lumii, in aceeasi perioada (asa intelege ce e cu spirala istoriei:))
Nu stiu daca fetita ta e in clasa a saptea sau a opta. Daca e intr-a opta studiaza Istoria Romaniei. Eu mi-am schitat un plan pt a opta. O sa ma folosesc de cartile lui Neagu Djuvara si Florin Constantiniu (ca pe alea le am :). Nu stiu cum arata un manual de istorie de a opta, dar as vrea sa invete, pe cat posibil, o istorie nedistorsionata.
Miruna Enescu spune:
Alina, Craciunita, eu imi amintesc asa de bine de mine insami, in clasa a 6-a! Exact la istorie! Mi se parea peste puterile mele sa inghit atata materie, proful era bun, dar aspru, eram depasita total de situatie, nu-mi venea sa cred, eu care pana atunci eram printre primii in clasa, acum sa nu pot face fata, Doamne, ce este cu mine?!
Nici vorba sa-i spun ceva mamei: cu siguranta n-ar fi gasit ceva mai bun de facut decat sa-mi tina teorie si sa ma puna sa invat mai mult. Pai ce, eu eram proasta, eu nu stiam ca ar trebui sa invat mai mult? Dar mi se parea prea greu, nimic nu se lipea de mine, si STIAM ca nu voi gasi intlegere la parintii mei.
Asa ca am inceput sa chiulesc sistematic de la istorie, sa bag capul in nisip ca strutul, sperand ca o sa se rezolve de la sine. Pe mama o minteam ca nu se face istoria, sau stateam pe strazi ora respectiva.
Pana la urma, a trimis profu' de istorie o colega dupa mine acasa, si m-am dus la scoala: culmea este ca la profu' am gasit intelegere, a facut cu mine un targ: el nu ma asculta din materia la care chiulisem, dar eu ma pun pe invatat din punctul ala. In schimb la mama n-am gasit intelegere: mi-am incasat bataia si am ramas cu impresia ca parintii astia nu inteleg nimic.
Daca atunci m-ai fi intrebat ce as fi vrut sa faca mama, nu as fi stiut sa raspund, eu ma simteam singura responsabila de tot ce s-a intamplat, si m-am simtit usurata ca bataia m-a eliberat de responsabilitate. Acum insa stiu: as fi vrut sa fie de partea mea, alaturi de mine si nu impotriva mea.
Doamne-ajuta sa pot face asta cand imi va veni randul!
Ana-Maria21 spune:
Buna.Nu stiu de ce nu am intrat pana acum aici ca este foarte interesant.
Elise cand citesc ce gandeste sora ta parca citesc intr-un fel despre mine(cu exceptii normal)dar tot la fel de razvratita eram si eu la varsta ei.Doamne ....nu ma intelegeam cu nimeni di familie parca eram singura impotriva lumii.Cu mami eu inainte ma intelegeam bine cu tati nu ffbine pentru ca era f aspru dar acum s-au cam agravat problemele cu mami.Nu ne mai intelegem.Inainte ii puteam spune toate alea ca unei prietene(asta e ea prietena mai mult decat mama)dar eu m-am schimbat am devenit mai rece,mai critica,mai distanta,de ce nu stiu pentru ca la noi in familie puteai oricand vb cu ea(poate asa e firea mea)Sunt cam suparata in legatura cu comportamentul meu fata de ea...critic si mai multe.Dar de schimbat nu stiu cum sa ma schimb.Ea ne-a dat libertate am putut vb cum am vrut cu ea si ne-am luat-o in cap iar cand ne certam cateodata cred ca uitam ca e mama noastra.Asta e problema a vrut asa de mult sa fie prietena nu mama incat cateodata chiar asa o vedem.Nu a stiut sa puna niste limite iar noi ca copii cred ca trebuia sa fim invatati nu care sunt astea?Oricum mai rea a devenit situatia intre noi cand a plecat tatal meu in strainatate(pana atunci ne intelegeam bine),Nu stiu de ce......poate pentru ca o vedeam ca numai de el o intereseaza,sa fumeze iar eu in subconstient poate am crezut ca nu contez.Ma durea cand spunea ca vrea doar sa fie cu el si dupa aceea poate sa moara,adica noi nu contam copii ei?De atunci am inceput sa simt o furie parca pentru ea.O iubesc dar parca simt ca ea nu prea se gandea la noi doar la ea.S-au inrautatit lucrurile....Ma enervez repede pe ea,nu am rabdare sa o ascult.Imi e rusine de mine,de ceea ce fac as vrea sa fie ca inainte dar nu stiu cum.
invidia dezleaga limbile oamenilor asa cum admiratia le amuteste
descintec spune:
quote:Ana-Maria, poate ca esti putin prea tinara ca sa iti intelegi mama. Intre parintii tai trebuie sa fie o dragoste mare daca mama ta iti marturiseste ca atit mai doreste, sa isi vada sotul si apoi poate sa si moara. Asta nu arata ca voi nu contati. Uite, eu am doi copii pe care ii iubesc nemasurat. Dar stiu ca nu imi apartin, ca isi apartin numai lor insile si urmeaza azi maine sa plece. Si tot ce-mi ramane dupa ce vor pleca e dragostea dintre mine si tatal lor. Spui ca mama ta ti-a dat multa libertate. Asta pentru a avut iubirea cu tatal tau si nu a simtit nevoie sa te posede. Mamele care au o asa relatie cu sotii lor pot da o astfel de libertate copiilor. Si apoi iubirea pentru copii e de alta natura decat cea pentru un barbat. E o norocoasa mama ta, ar trebui sa fii mandra ca iubeste astfel.
Originally posted by Ana-Maria21
Oricum mai rea a devenit situatia intre noi cand a plecat tatal meu in strainatate(pana atunci ne intelegeam bine),Nu stiu de ce......poate pentru ca o vedeam ca numai de el o intereseaza,sa fumeze iar eu in subconstient poate am crezut ca nu contez.Ma durea cand spunea ca vrea doar sa fie cu el si dupa aceea poate sa moara,adica noi nu contam copii ei?De atunci am inceput sa simt o furie parca pentru ea.O iubesc dar parca simt ca ea nu prea se gandea la noi doar la ea.S-au inrautatit lucrurile....Ma enervez repede pe ea,nu am rabdare sa o ascult.Imi e rusine de mine,de ceea ce fac as vrea sa fie ca inainte dar nu stiu cum.
invidia dezleaga limbile oamenilor asa cum admiratia le amuteste