cum ne vedeti voi, copiii nostri

Raspunsuri - Pagina 4

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Miruna Enescu spune:

EmmaT, multumesc foarte mult pentru cuvintele tale.

Imi pare rau ca treci printr-o perioada proasta. Nu sunt sigura daca am inteles bine, ce mi se pare ca spui tu este ca i-ai facut sorei tale o confidenta si ea nu ti-a pastrat secretul, asa incat acum te simti tradata si foarte singura. Tot ce pot sa sper este ca sora ta a vrut sa faca ceea ce este mai bine pentru tine. Ma gandesc la situatia inversa: daca ea ti-ar fi povestit ceva, si apoi tu te-ai fi gandit mult-mult, si ai fi ajuns la concluzia ca ceea ce este mai bine pentru ea este sa spui totul parintilor, cu riscul ca ea sa se supere pe tine...Grea decizie...
Poate ca de fapt nu asta este povestea ta. Orice ar fi, sper sa treaca repede. Stii cum este, dupa o perioada proasta nu poate sa vina decat una buna.

Pupici,

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns EmmaT spune:

Buna din nou... imi cer scuze ca raspund abia acum..insa am prins o raceala de toata frumusetea

Miruna eu sunt cea mai mica din familie,mai am 3 surori si un frate ...toti mai mari...diferenta intre mine si ei este intre 9-13 ani...asa ca eu sunt aia mica...ei au dreptul sa stie tot ce fac..eu pot primi ordine...sfaturi..certuri de la toti insa eu nu am voie sa-mi spun parerea,nu am voie sa zic nimic...(asa ca daca sora mi-ar spune ceva si eu nu a-si tine...nu stiu ce s-ar intampla)
Nu pot spune ca sora (sunt mai apropiata cu una dintre ele)m-a dezamagit..insa atata timp cat toata familia este aproape la fel eu nu stiu in cine mai pot avea incredere.
De fiecare data cand plec pe undeva spun unde merg... daca intarzi sun si anunt... ei nu prea ma suna... dar bineinteles cand ajung acasa tot eu sunt vinovata (dar consider ca si ei ma pot suna...)
Atat de unita este familia mea..ca si daca ies la plimbare...stiu chiar toti...si frati,si veri,si matusi...unchii bunici...toti...iar dupa mai incep si cu intrebari dar cu cine ai fost...ce ai facut?..ce ai mancat?etc...
Asa ca pt mine e mai simplu sa ma inchid in mine...sa nu mai vb cu nimeni despre probleme mele...si chiar ma simt SINGURA,sunt SINGURA...si nu ma pot deschide decat in fata unei singure persoane...care m-a dezamagit odata nici acum nu pot spune ca l-am iertat,nu l-am iertat,nu stiu cand si daca il voi putea ierta insa mi-a fost aproape cand multe persoane pe care le credeam de baza nu mi-au fost alaturi,macar cu o vorba buna sau cu o incurajare si tare mult a contat, si conteaza si acum pt mine cand stiu ca am un prieten pe care ma pot baza..care ma asculta si careia ii pot cere ori de cate ori am nevoie un sfat....
Am nevoie mai mult de ei, sa ma accepte asa cum sunt...nu mai sunt copilul de acum 10 ani pe care ii asculta toti ,am crescut insa si am nevoie de mai multe...in special de increderea lor ,de incurajari sau de cuvinte frumoase...poate ca ei cred ca atat timp cat imi asigura tot ce-mi trebuie ,nu mai am nevoie de nimic....
Daca s-ar putea sa dau timpul inapoi si sa raman mica,sa aiba bunica grija de mine, si sa am din nou intreaga familie...(tatal meu e decedat )..cred ca ar fii cea mai mare bucurie..insa stiu ca nu se poate...si ca incet incet voi mai pierde persoane dragi

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Miruna Enescu spune:

Emma, draga mea, in primul rand iti doresc sanatate multa!

Mai departe, nu este de mirare ca intreaga familie te considera inca "puiul mic" - si eu am patit asta, si nu eram decat cu 4 ani mai mica decat fratele meu.
Ai incercat sa le spui direct cum te simti? Adica exact asa cum ai povestit aici, ca din cauza ca te judeca, si ca nu te sustin, ai ajuns sa te inchizi in tine si sa nu mai poti vorbi cu ei? Ca te simti singura din cauza ca simti ca propria ta familie nu este de partea ta?
Sunt convinsa ca DE FAPT ei, cei din familia ta, sunt de partea ta. Ca vor ce este mai bine pentru tine. Atata doar ca, probabil, ar vrea ca totul sa fie simplu, ca atunci cand erai copil, iti spuneau ca nu ai voie sa te joci cu focul, tu ii ascultai si gata, problema rezolvata.
Greu sunt de educat mamele astea! Eu inca ma mai muncesc cu a mea... Cum ar fi daca ai astepta un moment potrivit si ati iesi doar voi doua la o plimbare prin jurul casei?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Elise spune:

Interesant subiect....
Eu am o sora adolescenta.
17 ani.
Si "refuleaza" la mine de cite ori are neintelegeri cu ai mei (foarte intelegatori, dealtfel).

Asa ca pot sa va scriu aici o lista intreaga.... cam toate nemultumirile ei sint aceleasi, si mi le repeta saptaminal :

1. Nu o intelege nimeni ca E GRASA la 49 de kg, si are fundul MARE si daca nu maninca nimic slabeste -altfel, nu!

2. Nu inteleg ca II TREBUIE ultimul tip de telefon mobil - pentru ca toti colegii ei de clasa il au, ea nu.

3. Nu inteleg deloc ca ea IL IUBESTE pe B., si ca o sa se marite cu el...cind vor fi ei mari si independenti. Si ca B. e cel mai important lucru pentru ea in viata asta. Si ca, da, e iubirea vietii ei. Nu va mai trai alta.

4. DE CE nu poate sa invete cu castile in urechi, ascultind house? Cind asa retine ea mai bine informatia?

5. Nenorocire: toate meseriile sint plicticoase. Tot ce fac parintii, ce fac eu, ce fac oamenii in general e foarte plictisitor - si nu stie la ce facultate sa dea, pentru ca de peste tot iese ceva ce nu vrea sa fie !!

6. DE CE trebuie sa invete sa spele vase dupa ea ?! Ca s-au inventat masinile de spalat vase si ea, desigur, isi va lua una cum se muta la casa ei! Deci - ce rol are sa spele vasele?

7. DE CE alte fete sint mai populare ?! Desigur, pentru ca au o mai mare libertate!! Libertate de la parinti.

In fine, restul nemultumirilor sint minore.
Majore, cam astea sint.
De fiecare data....
In alta ordine, dar aceleasi.

Elise

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mama lia spune:

Elise, esti mortala!!!....sau mai bine zis sora ta!!!!

domnisoara mea de 12 ani juma' inca nu imi da probleme de cap....doar cind vorbeste prea mult, ca o moara stricata.....

sa va spun ce am facut: ii place de un baiat de clasa a 7-a parca...se pare ca si el o place...si se tot uita unul dupa altul.....si suspina Cris a mea la greu. atunci, sa fie copilul fericit, i-am zis "mai mama, de ce nu te duci la el si il intrbi daca vrea sa fiti amici, sa mai povestiti despre carti, filme, muzica...diverse"....cum??? dar voi muri de rusine, daca zice nu???? pai decit sa stai sa oftezi, mai bine vezi daca te place cu adevarat si te si apropii de el cu ocazia asta.....


ma rog, discutia a fost lunga, haioasa.....dar eu una cred ca m-am timpit!!!...

mizez pe faptul ca ea povesteste tot acasa si prefer sa stiu ce face si sa "controlez" putin situatia......adica sa ii dau si libertatea dupa care tinjeste la virsta asta, dar totusi sa nu o scap din ochi. incerc sa ma pun in pielea ei, atit cit pot, dar sa fiu si o mama buna....

offff...greu job asta de parinte!!!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Miruna Enescu spune:

Buna, Elise,

si mie mi-a placut tare lista surorii tale. Fata stie ce vrea, dom'le, tot este mare lucru!

Si acuma, as vrea niste lamuriri:
1) In afara de varianta cu infometatul, s-a pus in dicutie si aia cu sportul?
2) Ce este dispusa sa faca in schimbul ultimului tip de telefon mobil?
3) Cum ar trebui sa se poarte parintii ca sa arate ca inteleg si sunt adanc patrunsi de faptul ca ea il iubeste pe B., care este unica iubire etc., etc.?
4) Cand asculta muzica house la casti lucreaza (compune ceva, rezolva ceva) sau memoreaza? Cum naiba reuseste ea sa retina mai bine cu muzica? Ar fi dispusa sa faca singura un test comparativ?
5) Ce NU este plictisitor? (Din punctul ei de vedere, ca asta este o chestie de gust, pana la urma...)
6) Ar fi dispusa sa gateasca ea in loc de spalat vase?
7) Ce-nseamna "mai populare" - mai admirate de baieti? - pai cum ramane cu B.?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Elise spune:

Lia, Miru,

si eu, desigur, am cerut niste clarificari.... mai ales ca discutam subiectele acestea dimineata, la prinz si seara, vreo 4 zile pe saptamina...si cind nu vine la mine oricum ma gaseste pe messenger.
Asa ca am avut ocazia sa "aprofundez":

1 - treaba cu sportul e aditionala.
Nu de altceva, dar nu vrea muschi. Nici muschi. oase si atit. Cu cit mai slaba, cu atit mai bine.


2. Cu telefonul (eu l-am gasit pe Google, dar de vazut, nu l-am vazut la nimeni) - TOATA LUMEA il are, numai ea nu, ceea ce ii creaza copilului "un complex insurmontabil".
Ne-a dat exemple - colega X, Y....
Telefonul respectiv e ceva intre palmtop si laptop,s i costa citeva sute de EUR.
Iar ai mei chiar nu considera necesar sa o trimita la scoala cu kestii de 'nspe zeci de milioane la ea. Pentru siguranta ei, nu pt. bani.

3. Cu B. ... durere mare.
O zi de soare, o zi de lacrimi.
Ca de ce a sunat-o - sau de ce n-a sunat-o?
Ea i-a dat bip de trei ori si el n-a raspuns!!! Etc.
Acum citeva sapt. s-a dus acasa, foarte pompoasa, si i-a anuntat pe ai mei ca ea s-a hotarit sa se marite cu el.
Saracii oameni, au intepenit pina si-au dat seama ca ea, de fapt, unilateral si in mintea ei a hotarit asta - in nici un caz n-a discutat cu el sau nu e vreun plan concret - asa ca nu trebuie sa se pregateasca de nunta, cel putin deocamdata, cit odorul e la liceu inca.
De ce ea nu i-a spus si lui?
Cum de ce?
Asteapta sa o ceara !!!

Am fost rea la faza asta si am ris...urindu-i asteptare placuta in continuare.... si el tot adolescent e.

4.Cu castile in urechi poate face orice.
Sa invete, sa faca referate, sa rezolve prob. la mate - sa mearga la cumparaturi, sa stea de vb. cu noi, sa se uite la tel, sa manince sau sa doarma.
Ce test comparativ?
Daca n-are castile "aude masinile de pe strada" si "o disturba". Deci...tot aude ceva! E vreo diferenta?

5. Meseriile..aici am ajuns la lacrimi.
Ea nu vrea intr-un birou. Orice ai face intr-un birou, stai inchis acolo toata ziua (ceea ce nu pot sa neg).
In plus, trebuie sa fie o meserie care sa aduca bani multi. Si repede. SI sa nu fie ceva greu, pentru ca o sa fie maritata cu B. si asta o sa-i ocupe tot timpul.
Si o meserie care sa-i placa.
Alfel cum sa o faca?!
Ei bine, meseria, sau profesia asta a ramas pentru noi utopica si nedescoperita inca.

6. Vasele... spalatul lor strica unghiile. Si inelele. Si i se pare ceva degradant. Nu stie de ce. Asa. Nu e ea nascuta sa faca asta.

7. Popularitatea = a fi cea mai frumoasa, desteapta si placuta din orice colectiv. daca o colega sau un coleg prefera compania altcuiva, insemana ca ea e urita, proasta si meschina, si acest lucru o marcheaza profund. Imi e greu sa-i explic acum ca viata nu e alba sau neagra...nici noi nu sintem albi sau negri... Astept sa se mai maturizeze putin si probabil o sa inteleaga singura.

Este foarte isteata. Dar "extremista". Cred ca asa vad toti lucrurile la virsta asta... orice lucru, cit de mic, are o valoare emotionala mult mai mare pentru ei. Si poate e normal. Pentru ca ei n-au experienta, au doar sperante si asteptari.
E o virsta foarte frumoasa, dupa parerea mea, si foarte...intensa.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns craciunitza spune:

Elise, m-a distrat teribil ce ai scris.
Tot ce s-a scris aici este interesant. Raman totusi la parerea mea, copiii nu sunt dispusi sa dialogheze cu parintii, poti fi cel mai emancipat parinte, tot o sa ai surprize neplacute. Citesc ce au scris copiii (spun "copii" din considerentul inocent al termenului) si nu vad intelegere pentru reactia parintilor. De ce fac si spun parintii aia si aialalta? De ce? Nu cumva din dragoste? Din frica? Din speranta? Intotdeauna copiii cred ca parintii vor putere, vor control, vor ce nu li se cuvine.
Daca ti se intampla ceva la disco (si nu sariti sa spuneti ca e un loc sigur) de unde sa stie parintele cum sa te ajute, sa fuga nebun pe strazi sa te caute... unde? Sau sa doarma linistit ca fata/baiatul se descurca si singur? Ora la care trebuie sa fiti acasa este un reper pentru parinte, nu o metoda de control. Daca ora respectiva este prea devreme, incercati sa va tineti cuvantul dat si o sa vedeti ca in timp veti putea muta ora respectiva cat mai tarziu. Voua, copiilor, va sare inima din piept cand auziti ca un prieten a patit ceva, de ce aceeasi reactie din partea parintilor reprezinta ceva rau? Cand prietena/prietenul vostru pleaca undeva nu-l intrebati unde pleaca, cu cine, de ce, prietenia voastra se bazeaza pe reactii mute si necomentate?
Nu definiti "unde, cand, cu cine?" ca relatie absurda parinte-copil, acestea sunt intrebari de bun simt pentru oameni care locuiesc impreuna, care traiesc impreuna, care se iubesc.
Parintii vostri cand pleaca undeva cum procedeaza? Pleaca pur si simplu fara sa va spuna?


Nu certati copiii cand viseaza!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns biencuta2006 spune:

Buna ziua!!!!!
Desi am 12 ani m-am inscris pentru ca am vazut acest forum care m--a pus pe ganduri...ce sa spun???...pei cu mama ma inteleg fff bine dar cand are nervi nu ma pot intelege sub nici o forma cu ea...in rest este o dulceata de femeie...buna si se gandeste la viitorul meu..ca orice mamasi cu tata ma inteleg ff bine...ma mandresc cu ei ca orice copil...dar ca orice parinti au reglui:sa facem curat,sa inavatam,sa nu lenevim iar noi uneori nu pra ne "acomodam"...in rest atat...este ff interesat acest forum...si vreau sa tin legatura....pupici

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Miruna Enescu spune:

Buna, Biencuta, si bine ai venit printre noi! Ce bine imi pare sa aflu ca toti copiii se mandresc cu parintii lor!

Si bine ca ai venit tu, ca nu stiu cum pierdusem din vedere raspunsul Elisei. Elisa - multumesc mult pentru lamuriri - sunt bine-venite. Suna cam ca unele lucruri pe care mi le spune baiatul meu de 7 ani; atata doar ca el inca se mai uita la mine cu ochii mari si plini de incredere netarmurita ca asa este cum ii explic eu ca stau lucrurile si nu altfel.

Cred ca asta ne lipseste noua, parintilor, cand ajung copiii la varsta adolescentei: ce bine era atunci cand tu le povesteai cum este lumea si viata, si ei se uitau in gura ta ca la un oracol.

Si, Craciunitza, nu cred ca asa, in general, toti copiii nu sunt dispusi sa dialogheze cu parintii. Eu cred ca, dimpotriva, multi copii chiar simt nevoia sa vorbeasca despre temerile lor, despre lume si viata SI cu parintii - si ca depinde mult de ce raspunsuri primesc pentru ca ei sa se hotarasca sa vorbeasca in continuare sau sa se intoarca spre "urechi" mai intelegatoare: prieteni etc.
Uite la sora lui Elise: atatea probleme o framanta: despre dragoste, profesie, sanatate...si chiar daca parintii astia nu inteleg nimica, totusi sunt convinsa ca parerea lor conteaza undeva, acolo, atunci cand vine vorba sa isi ia deciziile.

Si Biencuta, daca poti sa-mi spui: ce faci tu atunci cand mama ta este nervoasa? O ocolesti? O mai minti? Sau te-ai obisnuit si pur si simplu o astepti sa-i treaca?

Va pup,

Mergi la inceput