cum ne vedeti voi, copiii nostri
Raspunsuri - Pagina 6
Ana-Maria21 spune:
Dar sunt mandra ca iubeste astfel(ei cred ca sunt suflete pereche)ma bucur pentru ei....dar nu stiu de ce m-am simtit data la o parte.Nu numai eu mai am o sora(un an jumate mai mica)si un frate care are 15 ani.Si sora mea tot la fel sa simtit.As vrea sa mai pot vorbi cu ea.Cred ca si ea sa departat de mine pentru ca atunci cand eram in Romania numai noi 4 fara tati nu aratam ca o inteleg,nu-mi plac sentimentalismele.Nu stiu de ce sincer.Si acum vad si eu cat de greu e fara cel pe care-l iubesti dar nu-mi place sa vb despre asta.Pe cuvant stau si ma intreb intr-o familie asa deschisa ca a mea cum e posibil ca eu sa fiu singura careia sa-i nu ii placa sa vorbeasca deschis despre ce simte.Cred ca sunt anormala.
invidia dezleaga limbile oamenilor asa cum admiratia le amuteste
descintec spune:
Comunicare nu inseaman intotdeauna discutii nesfirsite. Poti sa faci un pas inspre ea cu un pupic, cu o cafea intr-o dimineata, cu o floricica culeasa de pe un gard viu. Evitam sa fim sentimentali cand ne e frica :)
Ana-Maria21 spune:
Multumesc foarte mult si o sa incerc sa fac ce ai spus.De fapt nu o sa incerc o sa fac.Esti foarte draguta.
invidia dezleaga limbile oamenilor asa cum admiratia le amuteste
mstef spune:
Povestea cu conflictul intre generatii e veche,dar acum e acuta si la mine.Toti spunem ca atunci cand vom fi parinti vom fi altfel decat parintii nostri,dar nu totdeauna ne iese.Am o fata,Alexandra,de 14 ani in clasa a VIII-a si suntem in mari conflicte.Imi place stilul de abordare a problemei in subiectul asta,dar spuneti-mi si voi:cum sa par senina ca si cum nimic nu s-a intamplat cand ma suna diriga ei ieri si-mi spune ca a fost sedinta (de care fie-mea nu mi-a spus nimic)si-i "dicteaza" toate notele Alexandrei sotului meu(majoritatea lor se invarteau intre:3,4,5)?
As vrea sa fiu intelegatoare,dar o vad mereu invartindu-se in jurul cozii si nefacand nimic,neinvatand la nimic.Ar sta numai la televizor sau pe calculator (pe mess,bineinteles),la plimbare sau la telefon.Daca n-o trimit eu sa-si pregateasca lectiile (pentru meditatii,ca pentru scoala nu invata nimic),nici nu s-ar urni.Parca e strict problema mea, nu a ei!Si la fel cu toate lucrurile ce-i revin:sa se spele,sa manance,sa-si spele uneori vasele in care a mancat,sa se scoale,sa se duca la pictura (ca vrea sa dea la Tonitza)etc.Pentru toate trebuie s-o man de la spate...parca nu vrea decat sa treaca timpul...Daca ar putea sa se distreze toata ziua,ar face-o!
Si minte in draci!Dar asta vad ca e o meteahna a tuturor,desi parintii nu sunt nici unii Bau-bau.Deja mi-am pierdut increderea in ce-mi spune ea.Eu sunt foarte credula de felul meu si am crezut-o de fiecare data.Dar din pacate am descoperit de multe ori fara sa vreau ca m-a mintit,si acum pun tot timpul la indoiala ce-mi spune.Mi-e foarte greu!Ma simt gardian si mi-e rusine de mine.Eu n-am fost obisnuita asa,nu stiu sa mint si nici nu vreau.Am mintit-o pe mama o singura data in viata si m-a "mirosit"iar eu am intrat in pamant de rusine si de-atunci nici c-am mai facut-o.
Mai sunt multe de spus,sigur are si ea nemultumirile ei si e si vina noastra pe undeva,cam stiu eu pe unde,dar ar trebui sa existe o cale sa constientizeze singura intrarea la liceu,mai e asa putin timp...ar fi pacat sa nu intre unde vrea doar pentru cateva ore in plus de joaca,nu?
http://pg.photos.yahoo.com/ph/michistfn/album?.dir=c33a&.src=ph&store=&prodid=&.done=http%3a//photos.yahoo.com/ph//my_photos
GabyHila spune:
Nu stiu daca scriu pentru toata lumea sau numai pentru mstef. Subiectul este super interesant din multe puncte de vedere. Eu zic ca am trecut de faza copil. Am 24 de ani si consider dtpdv ca am fost un copil problema. Cel putin in perioada 15-20 am fost o pacoste. Si recunosc acuma.
Daca adolescentul are cu cine sa relationeze e ok. Eu faceam boacane, minteam dar cand era de vorbit tot la mutti mergeam. Pentru ca mi-a fost intotdeauna cea mai buna prietena si cea mai aproape de mine.
Sa stii ca tot pe tine pica greul acum mstef. Fa absolut orice ca sa intre la liceu, dar vreau sa te anunt ca la liceu incepe GREUL. De batut nu se pune problema, dar pedepse mici, care la varsta unui adolescent ti se par "gigantice". De ex, eu cand eram in liceu am fost promotoarea internetului la mine in casa. Cand s-au prins ca nu mai conspectez NIMIC si iau referate de pe Encarta sau direct de pe net: AU SCOS TEAVA DE NET.
M-am folosit de toate trucurile mele sa imi recapat my beloved net. Nu a mers.
Si a trebuit sa citesc din nou. F bine au facut
Dar de comunicat au comunicat cu mine. Cu zambetu pe buze mi se spunea ca nu mai am acces la telefon, internet si alte facilitati banesti pana nu imi indrept greselile. Atentie cu minciunile sa nu ascunda lucruri grave. Eu nu am uitat niciodata ce mi-a spus mutti: ORICE ar fi draga mea, noua sa vii sa ne spui. Numai noi te iubim neconditionat. Va rog, cand copiii vin la voi cu o napasta nu sariti la ei cu gura si dupa aia cu rezolvarea. Daca intradevar a venit la voi ( in ultima instanta sa fiti siguri) este nevoie de interventia voastra clara. Daca va cheama la scoala inainte de corigenta certati diriginta ca de ce nu v-a avertizat mai devreme.
Si intradevar mai sunt si profii de vina. Este cate unu: ANTIPEDAGOGIC, fara spirit didactic, tiranic si ingamfati. Adica fara speranta sa asculte cineva de ei.Si sa nu uitam de profii spagari, care se uita la sfarsitul catalogului si daca scrie altceva decat muncitor pe banda, asteapta cate ceva. 
Dar nu treceam liceul daca nu era mama. Tin minte corigenta mea la chimie (nu ma potrivesc deloc cu stiintele exacte)
. A venit la profa mea cu un parfum, fara sa urle si alte lucruri. Dar era atata de suparata evident pe mine (mahnita mai degraba) incat am simtit ca intru in pamant de rusine. Dupa care vara am simtit nevoia sa imi iau revansa si am sarit cand a fost nevoie de ceva. Am redactat diverse lucrari de ale ei, am spalat vase
Sa mai zic? Ah da. Curatenia M-au apucat de fiecare date curateniile cand era sa vina vreun prieten la mine in casa. Si daca se putea si atunci inghesuiam lucruri prin dulap. Totul vine cu love
Dar love cu perspective. Am niste sentimente materne si de "sefa" la mine pe etaj de speriat. Eu, care inghesuiam in coltul dulapului TOT acuma le am puse frumos pe umerase. I will drink to that
dar din pacate pentru voi mamicile toate vin cu varsta.
Dar nu renuntati la bebeii astia mai mari. Tot asa de tare va iubesc, dar nu se cade sa recunoasca. Nu mai sunt cool
Un singur lucru mai zic, ca in rest ma scris un cearceaf: aveti grija si comunicati in privinta prietenilor. Sfaturi cat mai aproape de realitate si adevarate. Visele despre Fat Frumos la o varsta de adolescent te duc la multe chestii urate.
Va pup cu drag.
Gaby
Do not go to bed mad! Stay up and fight!!
lorelei_19 spune:
GabyHila, ai pus punctul pe i 
asta cred si eu, cel mai important e ca adolescentul (copilul) sa aiba incredere in parinti si sa stie ca e iubit neconditionat.
"Unde exista dragoste, exista si Dumnezeu" - Tolstoi
adrienne12 spune:
Dupa cite au scris adolescentii aici eu sint tot buimaca.- Nu pricep cum adolescentii nu isi dau seama ca daca nu invata nu vor avea un job bun si ca daca nu au job bun nu vor avea din ce trai.Cind ii repet acest adevar lui fiu-meu face o mutra acra si-mi zice stiu, nu ma mai bate la cap. Pai daca astii de ce nu faci? Copilul asta n-a facut absolut nimic decit impins de la spate si conditionat, luindu-ise internetul, telefonul, masina. Daca as vedea o singura data macar ca face ceva din ce trebuie, n-as zice nici pis.- El crede ca eu tip si urlu la el pt. ca imi face placere. Nu-i adevarat. Dupa ce ca am un job. f. stresant si vin acasa obosita doar cu dorintza sa dorm si sa fiu lasata in pace gasesc cite o pleasca facuta de el si ma apuca nervii. Uneori sint atit de obosita incit nici sa tip nu mai am putere. SI detest lucurl asta, dar altfel nu intelege.- cum sa il determin sa faca curat in camera lui? nu vrea sa isi puna hainele in dulap. le arunca pe jos. AM incercat orice, chiar i le-am si aruncat in strada, i-am varsat si cosul de gunoi in pat... NIMIC nu merge. Astept sfaturi.Eu imi amintesc de cind eram eu adolescenta. Tot timpul m-am temut ca daca nu intru la facultate o sa stau acasa cu maica-mea care ma va bate la cap, forta sa iau sevici si imi va lua toti banii. De-aia am invatat ca disperata si am intrat la facultate, invatat bine etc...si eu credeam ca maica-mii ii face placere sa tipe la mine dar chiar cred ca ii facea pt. ca era casnica si nu avea nimic altceva mai bun de facut toata ziua decit sa ma urmareasca pe mine pas cu pas.curat faceam. maica-mea ma batea daca nu erau franjurile de la covor perfect paralele sau cutele de la perdele la distante egale sau daca bibelourile erau cu un cm deplasate de la locul stabilit de ea.
ana_maria222 spune:
sunt membru pe forumul acesta de cand aveam 18 spre 19 ani. sau cel putin asa tin eu minte. acum am 20....tot adolescenta ma consider..cel putin in fatza parintilor(cu toate ca mama avea deja un copil la 20 de ani) si de aceea imi permit sa va impartasesc si voua din problemele cu parintii mei.
*in primul rand, imi este foarte...extrem de greu sa comunic cu ei. daca nu imposibil. atitudinea mamei in a avea un prieten se manifesta cam asa "la ce iti trebuie prieten? sa te pupi toata ziua cu ala? "...asta imi spune de cand am fost mica si poate de aceea am avut doar un singur prieten pana acum( de care i-am spus dupa 4 luni....si nu a acceptat prea bine..sa se tina cont ca aveam 18 ani)!
*cu scoala m-am descurcat mereu....primul I in clasele 1-8...medii peste 9 in clasele 9-12 si acum sunt in anul II de facultate...unde nu am avut nici o restanta. plus ca mai si lucrez norma intreaga pentru a avea un ban de o haina, de facultate, de o iesire cu prietenii(pentru ca daca le cer alor mei 50.000 li se pare exagerat...sa se retina ca salariul meu este de 3.500.000 -minim pe economie)!
* mereu cand imi suna tel ma intreaba cu cine vorbesc...mereu ma intreaba cu lux de amanunte cu cine ma vad....mereu trebuie sa ajung acasa la ora 22..daca ajung la 22.15 deja se lasa cu cearta...din nou...sa se retina ca am 20 de ani...in septembrie fac 21..dar la noi se aplica regula : cat stai in casa mea fac ce zic eu!
* cum au mai spus si alte fete..de fiecare data cand incerc sa vorbesc cu ei..sa le explic ce simt...baga in fatza vestita replica "v-a lipsit ceva? mereu ati avut bani".....deja urasc banii....eu nu am nevoie de bani..eu am nevoie de parintii mei..am nevoie de dragostea lor..de sfatul lor..am nevoie sa pot vorbi sincer cu ei...
* mama cand vede o discutie la televizor despre un cuplu care au si relatii sexuale are o replica care pe mine ma scarbeste " uite-o si pe asta..sta cracanata si nici nu e maritata"! de aceea poate am facut atatea greseli si in viata sentimentala si in viata sexuala....numai eu stiu ce greu mi-a fost sa nu am o mama cu care sa pot discuta!
* tata...el pleaca la 7 si vine la 22-23....tata m-a dezamagit cel mai tare...cu el chiar ca nu am putut vorbi niciodata...el nu vorbeste ..el tipa...doamne fereste sa ii zici vreodata "nu vreau!" ca e in stare sa te si plesneasca. cu ai mei am vorbit mereu cu "mata"..cu "dumneavoastra"..daca am gresit si le-am spus vreodata "tu"....se aprindeau..."nu ti-e rusine?"...."ti-ai cam luat nasul la purtare"...
* tata deja stie ca am unele resentimente fatza de el...ar fi si culmea sa nu isi dea seama....umbla cu multe alte femei..din pacate noi am aflat..el stie ca am aflat si totusi ne minte pe fatza...si mama....stiu ca ii pasa...dar atata timp cat ii aduce bani acasa..trece cu vederea....eu nu cred ca as putea suporta o viata asa...
nusht daca o mai suport si acum..ma simt o straina in casa parintilor mei...ei nu ma cunosc deloc...si nici nu ma vor cunoaste vreodata....si e pacat...eu mi-as fi dorit sa-i cunosc!
Ce straniu lucru: vremea! Deodata pe perete
Te vezi aievea numai in stersele portrete
Te recunosti in ele, dar nu si-n fatza ta,
Caci trupul tau te uita, dar tu nu-l poti uita!
http://community.webshots.com/user/ana_maria222[/b] poze noi....
adrienne12 spune:
Ana Maria eu cred ca iti judeci parintii prea aspru dar cred ca asa fac toti cei de virsta ta. Ni se pare ca avem cei mai ingrozitori parinti. Ai mei parinti au fost ca ai tai. Ba pe mine maica-mea chiar m-a batut pt. ca asa fusese crescuta si ea si nu stia alta metoda de educatie. Ultima bataie am luat-o de la ea cind aveam 20 ani si am indraznit sa ma cert cu prietenul din liceu, un tip cu care ma imprietenisem din plictiseala, dar pe care ea il placea asa de mult, ca il cunostea de mic copil si era prietena cu familia lui incit vorbise cu ma-sa sa ne casatorim in anul 3 de facultate. Poti sa-ti inchipui asa ceva? Cu ai mei eu de abia acum, la 40 ani pot sa comunic de la egal la egal, dar ce folos ca ce-mi spun ei e total depasit. De ex. daca o sun pe maica-mea si ii spun cite imi face fiu-meu imi zice sa fiu intelegatoare sa mi-l apropii, bla, bla, bla… Si daca ii zic dar tu de ce n-ai fost intelegatoare cu mine cind am fost de virsta lui imi zice ca n-a stiut altceva, ca ii era teama sa nu o iau pe pe cai gresite… Daca ii faceam eu maica-mii pe jumate din cite mi-a facut el mie m-ar fi luat la palme inainte de a deschide gura sa zic ceva… intelegi? Bottom line, asa este si eu ii zic lui fiu-meu cit sta la mine in casa si eu platesc cheltuielile casei urmeaza regulile mele, ok? Ii spun asta pt. ca nu-mi convine ce face. Nu-mi convine ca nu se tine de scoala, ca vine noaptea tirziu si eu stau sa il astept ingrijorata si a doua zi sint zombi la servici cu ochii cirpiti de somn si oricit mi-ar spune el ca e safe mie mi-e teama si il vreau in casa la ore decente. Trebuie sa fie in casa pina in miezul noptii si sa stiu unde se duce si ce face. Si asta pt. ca il iubesc si mi-e teama sa nu se duca in locuri periculoase, sa nu-si faca prieteni golani etc… I-am spus insa ca il iubesc mai mult decit orice pe lume si ca poate sa-mi spuna orice probleme. Crezi ca-mi spune? Aiurea! Din cauza asta iti spune si mama ta acelasi lucru. Asa ca eu iti zic si tie asa cum ii zic si lui. Bun daca nu-ti convine ia-ti valiza si pleaca, dar lasi masina aici si nu mai vezi un ban de la mine. Ana Maria asta e… prietenia dintre mama si fiica la virsta asta e un mit pt. ca mama te vede copil mic si pt. ea toata viata vei fi copilul. Incearca sa iti versi oful la mama vreunei prietene, cineva caruia nu ii e teama de ce ti se poate intimpla cind vii seara tirziu si care nu te intreaba cu cine vorbesti la tel. Spune-mi aici pe forum, poftim. Sint destule mame care nu te cunosc. Cit despre tatal tau, ignora-l. Stiu ca te doare insa n-ai ce face.
Ana-Maria21 spune:
Ana Maria imi pare rau sincer ca treci prin asa ceva.Ce sa-ti zic...te cred ca iti e greu ca la 20 de ani sa te ascunzi sa ai un prieten sau sa nu iti poti deschide sufletul in fata mamei tale pentru ca are idei preconcepute...dar pana la urma iti zic si tie ceea ce imi spun si eu in adancul sufletului cand sunt fff suparata pe ai mei,cand ma gandesc la ce au facut ,ce fac si nu fac bine,imi spun ca pana la urma sunt ai mei si ca parintii nu ii alegi,ii accepti si eu ma gandesc ca o sa fiu altfel cu ai mei copii.Are dreptate Adrienne ni se pare ca ai nostri sunt cei mai rai,cei mai absurzi.Ce sa facem?Sa incercam sa fim pe picioarele noastre cat mai repede.Sincer mi se rupe inima cand citesc aici ca multe dintre fete nu se inteleg bine cu mama(nici eu nu ma inteleg tot timpul,au mai aparut si niste probleme care m-au facut pe mine sa ma distantez de ea in ultimii ani)pentru ca in anii adolescentei 15-18 eu ii puteam spune orice.Si acum pot.Mai zic cateodata ca as fi vrut sa fi fost mai putin prieneta si mai mult mama dar decat sa ma fi dus sa cer sfatul unei prietena asa i l-am ceut ei.
Imi pare rau.Dar asa cum a zis si Adrienne poti sa vb aici.Esti de mult membru si stii mai bine ca mine.Eu te astept sa vb cand vrei tu,poti sa imi scrii si pe privat daca vrei.
http://community.webshots.com/user/AnaMaria360
"Moare incet cel care nu schimba foaia atunci cand este nefericit,cel care nu risca certitudinea in favoarea incertitudinii pentru a urma un vis,moare cate un pic cel care nu-si permite macar o data in viata sa fuga de sfaturi intelepte"-Pablo Neruda