Sezatoarea canadiana (36)

CataD spune:

Mona_B, incearca la Highland Farms, cei de la Dufferin sigur au.

Catalina si Laura (12 ian 2004)
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=58588" target="_blank">Ajutati-l pe George!

nelia spune:

Nu stiu care e parerea voastra despre Plesu, mai ales cel din ultimii ani, dar editorialul de mai jos mi s-a parut extraordinar si, din pacate, extrem de adevarat. M-am gindit sa il postez aici ca sa il cititi si voi (poate ca deja ati facut-o), pentru ca pe mine m-a pus pe ginduri, chiar daca nu traiesc in Romania. De fapt, de ceva timp ma tot gindesc la aceste lucruri si incerc sa gasesc solutii pentru a nu trece chiar pe linga viata in goana noastra dupa diverse lucruri... Dar nu as fi gasit cuvinte mai potrivite ca sa spun ce am pe suflet... Cititi!

"Despre frumusetea pierduta a vietii" - editorial de Andrei Plesu

Daca ma gândesc bine, reprosul esential pe care îl am de facut tarii si vremurilor este ca ma împiedica sa ma bucur de frumusetea vietii. Din când în când, îmi dau seama ca traiesc într-o lume fara cer, fara copaci si gradini, fara extaze bucolice, fara ape, pajisti si nori.
Am uitat misterul adânc al noptii, radicalitatea amiezii, racorile cosmice ale amurgului. Nu mai vad pasarile, nu mai adulmec mirosul prafos si umed al furtunii, nu mai percep, asfixiat de emotie, miracolul ploii si al stelelor. Nu mai privesc în sus, nu mai am organ pentru parfumuri si adieri. Fosnetul frunzelor uscate, transluciditatea nocturna a lacurilor, sunetul indescifrabil al serii, iarba, padurea, vitele, orizontul tulbure al câmpiei, colina cordiala si muntele ascetic nu mai fac de mult parte din peisajul meu cotidian, din echilibrul igienic al vietii mele launtrice. Nu mai am timp pentru prietenie, pentru taclaua voioasa, pentru cheful asezat.
Sunt ocupat. Sunt grabit. Sunt iritat, hartuit, coplesit de lehamite. Am o existenta de ghiseu: mi se cer servicii, mi se fac comenzi, mi se solicita interventii, sfaturi si complicitati. Am devenit mizantrop. Doua treimi din metabolismul meu mental se epuizeaza în nervi de conjunctura, agenda mea zilnica e un inventar de urgente minore. Gândesc pe sponci, stimulat de provocari meschine. Îmi încep ziua apoplectic, înjurând "situatiunea": gropile din drum, moravurile soferilor autohtoni, caldura (sau frigul), praful (sau noroiul), morala politicienilor, gramatica gazetarilor, modele ideologice, cacofoniile noii arhitecturi, demagogia, coruptia, bezmeticia tranzitiei. Abia daca mai înregistrez desenul ametitor al câte unei siluete feminine, inocenta vreunui surâs, farmecul tacut al câte unui colt de strada.
Am ajuns sa ma comport ca si cum Hrebenciuc si Cozmanca, Sechelariu si Vanghelie, Ciorbea si Mihaela Tatu, Andreea Marin si Adrian Nastase, Constantinescu si Agathon, Talpes si Garcea ar exista cu adevarat.
Colectionez antipatii si prilejuri de insatisfactie. Scriu despre mizerii si maruntisuri. Bomban toata ziua, mi-am pierdut încrederea în virtutile natiei si soarta tarii, în rostul lumii. Am un portret tot mai greu digerabil. Patriotii de parada m-au trecut la tradatori, neoliberalii la conservatori, postmodernistii la elitisti. Batrânilor le apar frivol, tinerilor - reactionar. Una peste alta, mi-am pierdut buna dispozitie, elanul, jubilatia. Nu mai am ragazuri fertile, reverii, autenticitati.
Ma misc, de dimineata pana seara, într-un univers artificial, agitat, infectat de trivialitate. Apetitul vital a devenit anemic, placerea de a fi si-a pierdut amplitudinea si suculenta. Respir crispat si pripit, ca într-o etuva. Când cineva trece printr-o asemenea criza de vina e, în primul rând, umoarea proprie. Te poti acuza ca ai consimtit în prea mare masura imediatului, ca nu stii sa-ti dozezi timpul si afectele, ca nu mai deosebesti între esential si accesoriu, ca, în sfârsit, ai scos din calculul zilnic valorile zenitale. Dar nu se poate trece cu vederea nici ambianta toxica a momentului si a veacului.
Suntem napaditi de probleme secunde. Avem preocupari de mâna a doua, avem conducatori de mâna a doua, traim sub presiunea multipla a necesitatii. Ni se ofera texte mediocre, show-uri de prost-gust, conditii de viata umilitoare.
Am ajuns sa nu mai avem simturi, idei, imaginatie. Ne-am urâtit, ne-am înstrainat cu totul de simplitatea polifonica a lumii, de pasiunea vietii depline. Nu mai avem puterea de a admira si de a lauda, cu o genuina evlavie, splendoarea Creatiei, vazduhul, marile, pamântul si oamenii.
Suntem turmentati si sumbri. Abia daca ne mai putem suporta. Exista, pentru acest derapaj primejdios, o terapie plauzibila? Da, cu conditia sa ne dam seama de gravitatea primejdiei. Cu conditia sa impunem atentiei noastre zilnice alte prioritati si alte orizonturi.

Cornelia, deAgata si Tudora
www.nelia.photosite.com si www.AgatasiTudora.photosite.com

Mona_B spune:

quote:

---

Originally posted by CataD

Mona_B, incearca la Highland Farms, cei de la Dufferin sigur au.

Catalina si Laura (12 ian 2004)
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=58588" target="_blank">Ajutati-l pe George!

---

Merci mult de info, draguta!

simi spune:

quote:

---

Originally posted by nelia

Nu stiu care e parerea voastra despre Plesu, mai ales cel din ultimii ani, dar editorialul de mai jos mi s-a parut extraordinar si, din pacate, extrem de adevarat. M-am gindit sa il postez aici ca sa il cititi si voi (poate ca deja ati facut-o), pentru ca pe mine m-a pus pe ginduri, chiar daca nu traiesc in Romania. De fapt, de ceva timp ma tot gindesc la aceste lucruri si incerc sa gasesc solutii pentru a nu trece chiar pe linga viata in goana noastra dupa diverse lucruri... Dar nu as fi gasit cuvinte mai potrivite ca sa spun ce am pe suflet... Cititi!

"Despre frumusetea pierduta a vietii" - editorial de Andrei Plesu

Daca ma gândesc bine, reprosul esential pe care îl am de facut tarii si vremurilor este ca ma împiedica sa ma bucur de frumusetea vietii. Din când în când, îmi dau seama ca traiesc într-o lume fara cer, fara copaci si gradini, fara extaze bucolice, fara ape, pajisti si nori.
Am uitat misterul adânc al noptii, radicalitatea amiezii, racorile cosmice ale amurgului. Nu mai vad pasarile, nu mai adulmec mirosul prafos si umed al furtunii, nu mai percep, asfixiat de emotie, miracolul ploii si al stelelor. Nu mai privesc în sus, nu mai am organ pentru parfumuri si adieri. Fosnetul frunzelor uscate, transluciditatea nocturna a lacurilor, sunetul indescifrabil al serii, iarba, padurea, vitele, orizontul tulbure al câmpiei, colina cordiala si muntele ascetic nu mai fac de mult parte din peisajul meu cotidian, din echilibrul igienic al vietii mele launtrice. Nu mai am timp pentru prietenie, pentru taclaua voioasa, pentru cheful asezat.
Sunt ocupat. Sunt grabit. Sunt iritat, hartuit, coplesit de lehamite. Am o existenta de ghiseu: mi se cer servicii, mi se fac comenzi, mi se solicita interventii, sfaturi si complicitati. Am devenit mizantrop. Doua treimi din metabolismul meu mental se epuizeaza în nervi de conjunctura, agenda mea zilnica e un inventar de urgente minore. Gândesc pe sponci, stimulat de provocari meschine. Îmi încep ziua apoplectic, înjurând "situatiunea": gropile din drum, moravurile soferilor autohtoni, caldura (sau frigul), praful (sau noroiul), morala politicienilor, gramatica gazetarilor, modele ideologice, cacofoniile noii arhitecturi, demagogia, coruptia, bezmeticia tranzitiei. Abia daca mai înregistrez desenul ametitor al câte unei siluete feminine, inocenta vreunui surâs, farmecul tacut al câte unui colt de strada.
Am ajuns sa ma comport ca si cum Hrebenciuc si Cozmanca, Sechelariu si Vanghelie, Ciorbea si Mihaela Tatu, Andreea Marin si Adrian Nastase, Constantinescu si Agathon, Talpes si Garcea ar exista cu adevarat.
Colectionez antipatii si prilejuri de insatisfactie. Scriu despre mizerii si maruntisuri. Bomban toata ziua, mi-am pierdut încrederea în virtutile natiei si soarta tarii, în rostul lumii. Am un portret tot mai greu digerabil. Patriotii de parada m-au trecut la tradatori, neoliberalii la conservatori, postmodernistii la elitisti. Batrânilor le apar frivol, tinerilor - reactionar. Una peste alta, mi-am pierdut buna dispozitie, elanul, jubilatia. Nu mai am ragazuri fertile, reverii, autenticitati.
Ma misc, de dimineata pana seara, într-un univers artificial, agitat, infectat de trivialitate. Apetitul vital a devenit anemic, placerea de a fi si-a pierdut amplitudinea si suculenta. Respir crispat si pripit, ca într-o etuva. Când cineva trece printr-o asemenea criza de vina e, în primul rând, umoarea proprie. Te poti acuza ca ai consimtit în prea mare masura imediatului, ca nu stii sa-ti dozezi timpul si afectele, ca nu mai deosebesti între esential si accesoriu, ca, în sfârsit, ai scos din calculul zilnic valorile zenitale. Dar nu se poate trece cu vederea nici ambianta toxica a momentului si a veacului.
Suntem napaditi de probleme secunde. Avem preocupari de mâna a doua, avem conducatori de mâna a doua, traim sub presiunea multipla a necesitatii. Ni se ofera texte mediocre, show-uri de prost-gust, conditii de viata umilitoare.
Am ajuns sa nu mai avem simturi, idei, imaginatie. Ne-am urâtit, ne-am înstrainat cu totul de simplitatea polifonica a lumii, de pasiunea vietii depline. Nu mai avem puterea de a admira si de a lauda, cu o genuina evlavie, splendoarea Creatiei, vazduhul, marile, pamântul si oamenii.
Suntem turmentati si sumbri. Abia daca ne mai putem suporta. Exista, pentru acest derapaj primejdios, o terapie plauzibila? Da, cu conditia sa ne dam seama de gravitatea primejdiei. Cu conditia sa impunem atentiei noastre zilnice alte prioritati si alte orizonturi.

Cornelia, deAgata si Tudora
www.nelia.photosite.com si www.AgatasiTudora.photosite.com

---

Da! E perfect adevarat!
Personajele pe care le citeaza el nu-mi spun nimic (nu cunosc numele respective), dar, facand abstractie de asta, textul e minunat!
Si e universal!

laurajr spune:

Ce vreme frumoasa a fost ieri si ce mohorala azi..si noi ieri am batut magazinele dupa cadouri de carciun .
Cand va aud ca fetitele voastre vor papusele, masinute roz, rochite, ce va invidiez...ma uit la Roxana lui Doina ce pasionata e de printese si Ioana mea, stiti ce ne-a cerut de Craciun ????

Trenulet ( desenele animate cu trenulete sunt printre preferatele ei ) , bus de scoala si cort cu pash-pash ( adik cu tunel intre 2 corturi ) ...

Ce fata e asta domle ????

Vad ca mi-ati luat-o inainte cu discutiile despre scoala asa ca am si eu o intrebare : ce parere aveti despre scolile catolice si despre cele cu predare si in lb franceza ?
Va rog tare mult sa-mi spuneti , ca din februarie trebuie sa optam pt scoala si oscilez intre aceste 2 tipuri de invatamant . Mentionez ca noi locuim in Ontario .

Scarlet O'Hara : Si maine mai este o zi !
Laura si shoricutzu' Otilia

khristin spune:

Laura, despre scolile catolice nu stiu sa-ti spun prea multe, poate te ajuta Angela in this respect, ca e mult mai in tema . Cat despre French Immersion eu personal o voi da pe a mea cel putin in primii ani acolo, pt. ca e o varsta de acumulare masiva a unei limbi straine, si e pacat sa n-o folosesti la maxim. Stiu ca Lidia parca avea baietelul acolo, poate mai intra si ea si ne spune din experienta personala, ca oricum n-am mai vazut-o de mult, muuult timp pe aici. Oricum miercurea viitoare am o zi de observatie intr-o scoala de french immersion si va mai povestesc atunci. Din ce am vazut eu pana acum si din discutiile de la universitate, e ca sistemul respectiv fabrica intr-adevar fluenta, dar trebuie multa munca suplimentara la capitolul scris in ale francezei. Multa bafta in alegerea ta, Laura!

Cristina

noi si poze mai noi

laurajr spune:

Dragele mele, pt o alegere cat mai buna, as avea nevoie de cat mai multe sfaturi din partea voastra .
Am auzit ca in scolile catolice e mai multa disciplina, strictete .
Am mai auzit ca nu pot opta pt alta scoala publica decat de care apartii teritorial . Si scoala de langa noi nu prea imi place ...

Scarlet O'Hara : Si maine mai este o zi !
Laura si shoricutzu' Otilia

Donia spune:

Pai stai, Laura, ca si noi am trecut prin cautat masina (din fericire a trecut repede, ca nu ma pricep deloc la cumparat masini), cortul cu tunel l-am dus in basement deja ca dupa vreo luna de folosire n-a mai prezentat interes, iar eu personal imi doresc un trenulet. Chiar, ce idee buna de cadou de Craciun... pentru Roxana, desigur.
In privinta scolilor eu n-am experienta (dar fac galerie pentru ca sa revina Khristin cu vesti), doar iti voi spune ca la scoala catolica nu ne-au acceptat pentru ca ar fi trebuit ca Roxana sa aiba macar un bunic de religie catolica, daca nu parinti. Am auzit ca unii romani si-au botezat copiii catolici pentru a fi primiti la scoala, dar noi nu am dorit asta.
Maru, ce mi-a placut povestea brotacului vostru! Adevarul e ca speram ca o sa ne-o spui odata si-odata.
O zi din viata mea? In mare nu e diferita fata de viata din Romania, adica in principal alergam in jurul copilei, la servici si pe la cumparaturi. Cred ca aici ne vedem mai rar cu prietenii, dar asta e din cauza ca eu lucrez destul de des in week-end. Inainte de asta plecam in explorari sau in vizite in fiecare week-end si o facem si acum, de cate ori sunt eu libera. Ce mi se pare diferit e ca aici strabatem cu mai multa usurinta distante mari, un drum de 100-150 km ni se pare ceva "usurel", stiu oameni care fac naveta zilnica de 300 km. Se circula mult mai calm, exista mai multa politete in trafic. De cand am venit aici am auzit doar de vreo 4-5 ori claxoane, o data fiind chiar noi cei nervosi (dar ne-a trecut).
Acum ca stau sa ma gandesc poate mi se pare obositor uneori faptul ca exista intotdeauna o multime de oferte intre care trebuie sa alegi. Acum ne-am mai obisnuit, dar la inceput cautam mereu sa gasim capcanele din spatele ofertelor, eram mai mereu suspiciosi, daca vedeam ceva bun ni se parea ca de fapt vom fi trasi pe sfoara. Stii cum se spune, "prea frumos sa fie adevarat"... mostenirea traiului in Romania. Aici ne-am mai recapatat increderea in oameni... desigur, moderatia nu strica niciodata.
Si apoi mai sunt toate celelalte lucruri bune care sunt diferite de Roamania, adica faptul ca mai toate actele iti vin prin posta acasa, ca prin telefon iti poti rezolva o multime de treburi, ca nu trebuie sa dovedesti cu o multime de documente ca esti cine esti (asa ca in lipsa permisului de conducere te poti legitima cu orice document care are poza si semnatura ta), ca oamenii sunt politicosi si amabili in toate imprejurarile, ca te simti respectat si daca esti imbracat in trening si daca esti la costum...
De aia ma doare sa citesc articolul lui Plesu, aproape ca simt o durere fizica, pentru ca imi reaminteste cat de sufoacata ma simteam in Romania, iar pentru mine si familia mea optiunea cea mai sanatoasa a fost sa ne cautam alte orizonturi.

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii (L. Blaga)

Boobooricu spune:

Laura-iti zic si eu ce am auzit de la socrul meu care a fost profesor de franceza la public school, niciodata la scoala privata, sau scoli catolice..nu este pentru scoli private sau catolice pt ca acolo sunt foarte rigizi si planul de educatie nu este la fel de superior ca la scolile publice..VReau sa iti spun ca cea mai cautata scoala aici este french immersion, si parinti stau cu cortul afara pt a isi inscrie copii...tin sa precizez ca planul de invatamant este la fel prin toata Canada

elena
http://photos.yahoo.com/boobooricu2004

Denisam spune:

Dragele mele

Am venit de la medic, vestile sunt asa si asa, oricum voi ramane optimista. La 29 de saptamini, Emma avea 1400 gr si cica lungimea burticii e in schema/grafic cu 31 cm, dar e greu sa spuna cat avea bebe.
Tensiune buna si am luat in greutate 0.5 kg in 2 saptamini, sper sa ma mentin la fel pina in sapt 38-maxim 39.
Am discutat despre nastere si streptococul B, testul pt cel din urm anu il voi face pt ca se incearca gasirea unei date in ianuarie sa fac cezariana, deci e bine, sunt impacata cu asta deocamdata.
O sa fie intre 38-39 de saptamini cezariana, data o sa o aflu peste 2 sapt, pe 6 Decembrie.Urina am vazut singura ca e ok, ca de fiecare data o testeaza, deci la 2 saptamini si se uita dupa proteine si glucide dc ies din grafic.
Medic pediatru, in ianurie voi avea un tip f. bun cu care voi vorbi inainte sa nasc si ma va chema cu bebe dupa 3-4 zile de la nastere.
Medicul meu e unul tare bun, si intelegator si m-a asigurat ca va fi totul bine si sa ma relaxez.
Cam asta e, vad ca deja discutati despre scoli pt copiii, f. frumos, eu va citesc!

Denisa
31+
Emma Andreea
BEBIK
Zambeste, si maine e o zi!