Povestile batranilor (2)

ML spune:

Da, da ca tare frumos povestesti! Mai spune si despre carticelele de povesti si mai ales carti vechi de ale bunicii tale (copil fiind), daca avea.
Hai sa intreb si aici: cunoaste cumva cineva cartea "Lir si Tibisir"? Dar o carte care cred ca se numea "Lica Lacomica" cu un baietel care a mancat cozonac pana a explodat?
Denizel si tata imi povestea cum unul dintre elevii legionari l-a palmuit in clasa pe profesor (evreu)... Ce poveste teribila cu bataile...
Rayu mai existi pe aici draga?

denizel spune:

Revin cu poze!!!

" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.

ML spune:

Maai asa imi plac! Cat farmec au pozele sepia si ce gurita! Hi, hi, hi... cea a bunicii!
Si eu am doua cu un frate al bunicii si sotia dar nu stiu cum sa le pun (le-am primit pe un e-mail). Daca nu-i complicat de explicat, ma poate ajuta cineva?

ramonai spune:

Doamne, ce poze frumoase, ce domnite cochete! Extraordinar! Ma minunez de fiecare data cand vad poze vechi si de fiecare data regret ca nu m-am nascut cu o suta de ani mai devreme...
Indragesc fiecare poza pe care ati aratat-o fiecare in parte, iar subiectul imi merge direct la suflet.

ML, trebuie sa iti faci un cont pe webshots sau yahoo photos, sa incarci pozele acolo si apoi sa pui linkul aici. Eu le astept cu nerabdare si pe bunicile tale!

smillaraaq spune:

Have a trip back to the past cu acest program pe saptamana curenta 2006 al Radio Romania Actualitati. Amintiti-va de o vreme cand televizorul era lada aia maro cu ecran pe care tineati borcanele cu muraturi (texte, io nu tineam muraturi, ci inevitabilul mileu crosetat de mamaie, plus frumosul macrame cusut de mama). De o vreme cand cine avea radio era bazat, iar cine mai era si abonat la programul Radio-TV ne "facea" pe toti.

Un asemenea model fericit a fost pentru noi doamna Vladescu. La 80 de ani, dna Vladescu locuia cu chirie la o familie din curtea unde m-am nascut, am crescut si locuiesc in continuare. Doamna Vladescu Zoe fusese la vremea ei o mare doamna, eleganta, citita, cu pretentii si pretendenti care si la 80 de ani bateau scarile pana la etajul 1 s-o viziteze. La vremea intamplarilor pe care vi le povestesc, eu aveam vreo 6-7 ani, iar doamna Vladescu nu mai cobora demult din camaruta ei de la "cucurigu". Doamna Vladescu era singura persoana din curte careia postarita ii aducea acasa programul TV. Ritualul era urmatorul: postarita ii inmana programul lui mamaie, care mi-l dadea mie sa-l "distribui". Eu strageam indata toata suflarea "minora" a curtii, si ne puneam pe copiat. Extrageam din program toate desenele animate si filmele, cu zilele si orele de difuzare. Apoi treceam la programul Radio, de unde extrageam Unda Vesela si teatrul radiofonic. Totul se copia cu creioane colorate pe caiete studentesti de mate.

Cand terminam nobila indeletnicire, Christina avea sarcina sa dea "tignalul": "Doamna Vladescuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu!" Doamna Vladescu aparea imediat la geam cu vesnica ei punguta de un leu legata cu sfoara, pe care o cobora in chip de lift si-n care ii lasam ziarul. De fiecare data ne lasa in punguta bomboane, uneori cate o hartie de 10 lei sau minunatul zahar candel, despre care - poate din cauza asemanarii sonore cu "candela" lui mamaie - aveam impresia ca are gust de lumanari.

Uneori "copierea" programului TV dura si doua-trei zile, dar doamna Vladescu nu se supara ca o tineam sa astepte. Cand, intr-o zi, postarita i-a dus sus ziarul o data cu pensia, ni l-a coborat in punga sa-l copiem. "La ce i-o trebui program nu stiu", bodoganeau mamaie si vecina "din fund", dna State. "Pentru un radio amarat ce are ea acolo, nu stiu la ce-i mai trebuie sa cumpere ziarul". Noua insa ne era drag de doamna Vladescu si-i purtam un respect deosebit, poate si pentru ca locuia retrasa, "la cucuioava" cum zicea mamaie, si niciodata n-am vazut-o prea bine. Era o prezenta amabila, nu striga niciodata la noi cand faceam galagie, nici nu ne ameninta ca ne da la tigani.

Nu-mi amintesc cand a murit. Pentru ca n-o vedeam niciodata (eu am urcat odata cu mamaie la ea, dar nu mi-o amintesc deloc, desi inca mai vad in minte camera mica si aparatul de radio, evident centrul micului univers), nu ne-a fost greu sa acceptam ca nu mai exista. Nu stiu cum au coborat-o pe scari, nici cine a inmormantat-o. Familia la care locuia cu chirie a sicanat-o multa vreme (trista soarta a batranilor singuri!), plangandu-se ca "nu mai moare baba", sa le elibereze camera, desi aveau 6 camere si nu mi s-a parut niciodata ca ar fi fost inghesuiti.

Nu stiu nimic despre viata ei, iar moartea i-a trecut neobservata. In memoria mea a ramas ca o batranica blanda, care ne cobora bomboane cu punga, punga in care de multe ori (copii rai!) in loc de ziar ii puneam nisip sau pietre. Nu stiu unde e inmormantata sau daca a avut copii.

Dar azi programul Romania Actualitati mi-a amintit cu nostalgie de doamna Zoe Vladescu.



Come to the dark side: we have cookies!!

Teodora D. spune:

Denizel , sunt grozave pozele! Mi-au placut mult si "frumoasa familiei", dar si "aerul" bunicii cu lingurita de ceai.Si portretul cu strabunicii e , ma tot gandeam-a cui uniforma o poarta strabunicul?Oricum, ii vine f. bine, parca e Franz Iosef...
ML, sper sa vedem si pozele tale cat mai curand! La ce a scris Ramona adaug ca trebuie sa salvezi pozele din mail intr-un fisier din computer si apoi cu optiunea "add" de la album mergi in fisierul respectiv si selectezi pozele.
Smilla, am vazut in programul indicat de tine ca s-a scos celebra emisiune "o melodie pt. fiecare" ,era dimineata de la 8 la 9, ce vremuri...Admiratorii doamnei Vladescu mi-au adus aminte ca si bunicile mele, ramase vaduve, au fost cerute in casatorie la 60 si ceva de ani; ambele au declinat ofertele. Una dintre ele a fost petita pe la 70 de ani de catre cel ce a iubit-o in adolescenta, iubire nefericita pt. ca ea l-a ales pe bunicul.

---

Peste 100 de ani nu va conta ce cont in banca am avut, in ce casa am locuit sau ce masina am condus.
Dar lumea ar putea fi diferita pentru ca am fost importanta in viata unui copil.

scarmanus spune:

-

adusca spune:

ehehe, ce povestiri "cu aroma de gutui" cum ii place lui scarmanus sa zica, ma incanta enorm povestile si pozele voastre, abia astept continuarea.

din pacate eu nu i-am prins pe bunicii dinspre mama, oameni deosebiti si incercati, s-au dus in lumea celor drepti inainte de vreme. iar de bunicii dinspre tata niciodata nu am fost apropiati, erau oameni mai reci, desi nu rai la suflet.



fetele de pe DC

Viata e ca carosabilu'...unii vine....altii trece....

Teodora D. spune:

Scarmanus, abia astept continuarea, ma duc la cu zambetul pe buze dupa ce ti-am citit istorisirea. Mi-ai trezit si nostalgia dupa mirosurile si sunetele din batatura bunicilor,pe care le "inmagazinam" in vacante si pe care stiu ca nu le voi mai trai vreodata; dar, cu talentul tau, nu m-ai facut sa devin trista, ci sa ma simt norocoasa ca am si eu asa amintiri frumoase!

---

Peste 100 de ani nu va conta ce cont in banca am avut, in ce casa am locuit sau ce masina am condus.
Dar lumea ar putea fi diferita pentru ca am fost importanta in viata unui copil.

andora spune:

Eu doar am intrat sa va pup duuulce fiindca meritati cu prisosinta!!!!!!


Va citesc si va voi citi cu lacrimi in ochi... si-mi pare rau ca eu nu stiu multe povesti batranesti... bunica din partea mamei a murit cu 2 luni inaintea nasterii mele, cealalta a disparut de acasa acum 4 ani..... a propos de ea, parca ML spunea ceva de o "buni" care avea poza in Cismigiu.... offf pe acolo si buni a mea isi petrecea iernile, tatal ei era contabil la cofetaria Armatei de sub Casa Armatei si ea cu prietenii isi faceau mereu drum la o prajitura pe acolo cand veneau de la patinoarul din Cismigiu... ce mandra era cand povestea ca era "coada cozii" formata din patinatori, era cica cea mai rapida... si purta mereu ciorapi 3/4 de lana desi era frig... era o fire sportiva, a participat si la stafeta "pe stadion", si la tabere de cercetasi unde a dat mana cu Carol... povestea cum privea il ea prin gratiile Palatului Regal pe micul Mihai... sau cum il asculta pe "Gicuta" cantand prin gradini de vara.... i-a placut mereu sa se plimbe, la mare, la bai, la munte, a ajuns si-n NY si acolo s-a descurcat singurica fara boaba de engleza... i-a placut atat de mult plimbarea incat tot asa a si disparut de acasa, vrand "sa plece"... si m-a lasat fara povesti ca ale voastre....
Poate reusesc sa pun poze, nu promit, dar cu siguranta va voi mai citi... cu mare dragoste!!!!!!!! Pup si sa va fie sanatosi bunicutii batraiori!

Who looks outside, dreams; who looks inside, awakes - Carl G. Jung www.andora.bravehost.com/" target="_blank">
site,www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=64304&whichpage=2" target="_blank">nunta,www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=51645" target="_blank">nasterea