Povestile batranilor (2)
Raspunsuri - Pagina 2
Ramonika spune:
Rayu - e super poza 
ce rochii frumoase... si ce pieptanatura faina aveau... 
mai asteptam povesti... 
Ramonika
si pisicile Vladutz 
Bubulina Maritza Fulgushor
Ortansa spune:
Am sa mai pun si eu o povestioara aici despre mamaia mea,despre copilarie...Nu e cine stie ce,dar pentru mine inseamna foarte mult.Una peste alta mi-ati dat o idee excelenta:am sa salvez aceste povestioare si am sa le dau copiilor mei sa le citeasca pt. cand vor creste mai maricei.Presupun ca vor sta cu dictionarul in mana,dar...vreau sa le arat cum a fost copilaria mea.Ei sunt f. incantati de cate ori ne ducem vara la tara.Sa nu mai lungesc:
Mamaie venea iernile la noi in Bucuresti,pentru ca nu avea lemne de foc si-i era greu si cu cele de-ale gurii.Bineinteles ca mai mult de nevoie decat de voie,ca tare greu ii mai venea sa urce "tocma' la cucurigu ,la etaju' sapte".Ciudat ,nu-mi amintesc prea multe din perioada aceea.Tin minte insa,de parca s-ar fi intamplat ieri,cum veneam zgribuliti de frig de-afara ,cu mainile si picioarele inghetate bocna.Ne descaltam in graba,ne asezam bocancii uzi la gura cuptorului,manusile pe calorifer si-apoi fuga la mamaie,care-si desfacea generoasa "camesa la pept" si ne vara mainile inghetate la subsuoara.Doamne, si ce dogorea pieptul lu' mamaie,era plin si moale si cald ca o soba.Simteam cum ma furnica in varfurile degetelor de-atata fierbinteala si mamaie strangea mai tare si radea aratandu-si gura stirba:"vezi Lilitza ce cald e la mine?nu-ti mai trebe soba".
Apoi seara ii citeam povesti.Da,da.Mamaii ii placeau grozav povestile.Si se ruga de noi in fiecare seara sa-i citim povesti cu feti frumosi si ilene consanzene ,cu balauri si alte cele.Daca vedea ca n-avem chef ,se punea ea pe povestit.Stia multe povesti si tare ne mai minunam cum stie sa povesteasca.Tot seara,inainte de culcare,trebuia s-o "dregem" putin.Se intindea cat era de voinica pe covor ,iar noi ne urcam pe ea si topaiam cat puteam de tare."Mai vrei mamaie?""Eee,pfsss,zici ca ma gadila o furnica":-D.Iar noi topaiam si mai tare si ce ne mai placea sa sarim pe dosul ei rotund si mare,unde mai pui ca eram si mai inalti:-)Dupa ce ne saturam de topait trebuia sa o mai dregem nitel si cu pumnisorii de sus in jos,pe maini si pe picioare.Cand in sfarsit se declara multumita ,ne lua pe noi la tras.Si ne freca bine de tot cu mainile ei mari si batatorite,ca sa "se-ntinda oasele mamaie si sa va lungiti".
Apoi se aseza cu greutate in genunchi,isi desfacea mainile pentru rugaciune si spunea cu evlavie si smerenie,privind icoana de pe perete, de unde ne zambea cald Doamne-Doamne,rugaciunea Tatal Nostru.Facea o cruce mare,ne inchina si pe noi si se culca.
Dar cel mai bine mi-o amintesc pe mamaie la tara,in vacantele de vara.In ziua in care trebuia sa ajungem la ea,se trezea de dimineata ,matura in batatura,scotea apa proaspata de la fantana(pe vremea cand apa era inca potabila) , punea in oala de-o ciorba si prajea vreo 2 pesti pentru Lilitza,fata ei,ca tare-i mai placeau.Apoi se primenea cu camesa de in si sortz curate,se lega la cap cu o basma noua,pastrata pentru asfel de ocazii,se-ncalta cu gumarii si se aseza in poarta asteptand.Treceau vecinele pe langa ea si-o intrebau:"ce ghia, iti vin copiii?".Iar cand ajungea rata in capul ulitei,punea mana streasina la ochi si-ncepea sa se jeluiasca”venira muica copilasii meeei!unde-s ghia ca nu-I vaaad?”.Si cand ne vedea in capul ulitei,se ridica de pe pod netezindu-si bine fusta la spate si incepea sa cante bucuroasa”Lilitza,cotcodac,cali-cicii”.cuvinte numa’ de ea stiute:-D ca-ntr-un descantec:-D
Casa mamaii era tare curata.In fiecare an spoia peretii in nuante de albastru sau de verde,iar cand se nimerea sa o mai ajute cineva facea si chenare maiestre pe la colturi.Tot in fiecare an lipea podeaua prispei si soba din bucatarie.Odaia de la deal era ca o camara de taina.Acolo isi tinea mamaie cufarul de zestre,plin acum cu toate cele pentru mormantare.Un pat mare de lemn,cu o saltea umpluta cu paie,pe care tronau mandre si imaculate vreo 10 perini.Sub patul inalt vara mamaie cutii de pantofi sau sertare vechi in care strangea ouale ,pe care scria cu un varf de creion chimic inmuiat in saliva,data la care fusesera ouate.Noi ,copiii intram destul de rar in odaia de la deal,si atunci pe fuga in varful picioarelor ca sa luam niscai oua de-o omleta.Avea un miros straniu odaia aceea.Ma atragea ca un magnet o poza de pe cufarul de zestre al mamaii.Ridicam tematoare dantelele brodate cu iglita si cearsafurile de in de pe cufar si priveam minunata la poza de pe capacul cufarului.Era o taietura de revista veche,decolorata de vreme cu o Greta Garbo misterioasa ,“aruncata” pe un pat de satin.Numai gandul la ce obiecte se afla in acel cufar ma facea, in cele din urma sa ma dezlipesc de poza,de cufar si sa fug repede in bucatarie,unde descarcam cu grija ouale adunate in poala.
Specialitatea lu’ mamaie erau “scovergile”.In schimb,noi ii facem clatite ,iar ea aducea din beci un borcan cu gem de prune sau de smochine.Ne asezam toti in jurul unei mascioare rotunde si joase si infulecam lacomi din strachinile de lut:ciorbita de legume culese proaspat din gradina,mamaliguta fiarta in ceaunul al mare,aruncata pe un fund de lemn si taiata cu o sforicica ,pesti in saramura,tocanitze si alte delicatesuri culinare taranesti.Mamaie cumpara lubenitze mari cat un prunc de 5 kile si le baga la beci,la rece.Dupa masa ne umflam si mai rau burtile cu felii mari de pepene rosu si dulce ca mierea.Ne placea sa sorbecaim si sa hapaim din miezul fraged ,asa ca intodeauna ne primeam felia de pepene intreaga,netaiata bucatele,de ne umpleam de zama rosietica si zaharosa de la o ureche la alta.Calicenia noastra (g)astronomica se lasa de multe ori cu dureri de burta si drumuri dese la wc-ul din fundu’ curtii.Ne dregea mamaie burtile cu ceai de menta proaspata si o lingura de cafea cruda,pe care o inghiteam cu greu stramband din nas.Apoi ne imbia mamaie si cu o lingurita de tuica de corcoduse,ca sa alunece cafeaua mai bine si sa “ne stranga la burta”. Dupa o zi de baut ceai de menta,mestecat cafea cruda si clatit cu tuica,eram vindecati complet si,uimitor,foarte cuminti.
si ca bonus:
mamaie vorbind pe mobil
in vizita la mamaie asta-vara
o plimbare cu "shareta" la shosea
...if you know what I mean.(proverb american :-D)
Teodora D. spune:
Rayuela 
,Ortansa 
,va multumesc ca mi-ati facut dimineata frumoasa!
Ortansa, sper ca ne mai povestesti, imi place cum le "zici"!
Somewhere on this globe, every ten seconds, there is a woman giving birth to a child. She must be found and stopped.
Rayuela spune:
Ortansa!
Pozele sint criminale,mai ales aia cu mobilul!
Si apropos de bunicute haioase,sa va povestesc una cu mamaie ,are un simt al umorului deosebit de bine dezvoltat,cred ca am mai postat pe forum,mai demult,istoria asta,dar nu mai stiu sigur.
Masa mare in familie.Tata,cam ghidush de felu lui,zice ca vin "pustoaicele" ,adica mamaie si nasha,atunci aveau cam 90,respectiv 80 de ani.Discutie intre tata si mamaie.
Tata povesteste:
_Mama,iti aduci aminte de nea Costica de la Piatra Olt?Avea tot cam 90 de ani,s-a dus la biserica,gatit,parfumat,intr-o duminica.Apoi s-a dus sa joace table cu un prieten,si in timp ce juca table ,a murit.Ce zici domnule ,ce chestie?
Raspunsul lu mamaie,genial:
_Mda...si ce daca,eu nu joc table!
Elena
si 
mademoiselle Amelie-Boubou
Teodora D. spune:
azi am gasit fisierul cu pozele bunicilor pe care le credeam sterse si m-am cufundat in galeata cu melancolie.
bunica mea la 16 ani, in 1938.
mama ei, la inceputul anilor '20.
tot strabunica,cu baietelul ei, in 1927 sau '28.
bunicii in ziua nuntii sau cel putin asa cred, dupa buchetul de flori.
desi toti sunt morti de mult, ma simt f. norocoasa ca pot sa-i vad macar in poze.
Somewhere on this globe, every ten seconds, there is a woman giving birth to a child. She must be found and stopped.
Rayuela spune:
Teooooooo,ce bunica!!Ce strabunica!!!
Sint frumoase rauu,insemna ca si tu esti frumoasa!!
Pe bunica ta,cu palarioara,as vrea sa o copiez ,daca imi dai voie,mi-am facut intr-o camera tablouri cu Bucurestiul interbelic pe partea mea si Brasovul interbelic pe partea consortului,dar as vrea sa-mi fac si portrete,ma lasi?
O pun la loc de cinste linga mamaia mea!
Elena si mademoiselle Amelie-Boubou
Teodora D. spune:
Rayu, multumesc de complimente si in numele meu, si al bunicilor disparute; te las sa o "expui" pe bunica,mai ales ca va sta langa mamaia ta
.
Somewhere on this globe, every ten seconds, there is a woman giving birth to a child. She must be found and stopped.
ML spune:
Daaa Teodora! Ce frumuseti! Si ce arta! Multumesc si eu!
conchita spune:
quote:
Originally posted by Teodora D.
azi am gasit fisierul cu pozele bunicilor pe care le credeam sterse si m-am cufundat in galeata cu melancolie.
bunica mea la 16 ani, in 1938.
mama ei, la inceputul anilor '20.
tot strabunica,cu baietelul ei, in 1927 sau '28.
bunicii in ziua nuntii sau cel putin asa cred, dupa buchetul de flori.
desi toti sunt morti de mult, ma simt f. norocoasa ca pot sa-i vad macar in poze.
Somewhere on this globe, every ten seconds, there is a woman giving birth to a child. She must be found and stopped.
uaaa, ce femei superbeee, is ireal de frumoase si de finutze...idem mamaicile lui Rayu+ML si Ramonika.
fetele, vad ca unele dintre pozele vechi pe care le aveti sunt cam distruse de vreme, nu vreti sa vi le repar eu? ca ma pasioneaza mult sa restaurez poze vechi. daca da, nu am nevoie decat de o copie scanata si o adresa de email pe PM unde sa va returnez poza, ca noua. :-) e modul meu de a va multumi pentru povestile absolut minunate pe care le-am savurat cu mare drag.
Teodora D. spune:
Conchita, multumesc foarte mult pentru aprecieri si pentru oferta de a ne restaura pozele. crezi ca vreuna din pozele mele ar avea nevoie de restaurare, in afara de cea cu nunta? te intreb pt. ca mie imi place aerul de "vechi" pe care il au portretele, dar m-ai facut si curioasa, ce ar putea iesi prin restaurare?
Somewhere on this globe, every ten seconds, there is a woman giving birth to a child. She must be found and stopped.