Copii din 2001 (5)

Raspunsuri - Pagina 7

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns palmyrah2002 spune:


Am scris un mesaj asa de lung si l-am pierdut si acu mare lucru nu mai timp sa scriu fiindca am multe probleme de rezolvat la serviciu!

Bun venit Lili , Pisi si Cristina !
Bine ai revenit cristina78!

Sper sa reusesc sa intru saptamina viiotare!
Pupici dulci de la noi!

Cristina,Rares 8 luni si Mihnea 4 ani si 5 luni

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Irina_Claudia spune:

N-am mai trecut demult pe aici, dar cand am timp va citesc si ne regasim si noi in temperamentul copiilor vostri.

Lili multe din punctele scrise de tine le-am "trait" si eu cu Ioana mea. Si am ajuns la o concluzie in defavoarea mea: eu nu petreceam destul timp cu Ioana. Ei la varsta asta au mare nevoie de prezenta parintilor, Ioana prefera sa se joace cu noi cel mai mult. Asa ca seara cand venim de la lucru am lasat la o parte treburile zilnice si ne jucam cu ea, asta e solutia. Si efectiv copilul meu infloreste, o simt cum progreseaza. Ne jucam tot felul de jocuri , ne luam la intrecere, cine termina mai repede puzzle-ul, cine decupeaza si lipeste mai repede, cine picteaza cel mai frumos, si asa mai departe, iar facand asa vad ca incepe si singura sa-si ia cate ceva de facut . Deci prezenta efectiva a parintilor e super importanta.
Chiar si la bucatarie imi da o mana de ajutor, la curatenie ii dau si ei sarcini, asta e, facem totul la comun deocamdata.

Va pup si multa sanatate copiilor!

POZE

Irina + ingerasul Ioana
(4 ani)




Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns pisi-si-boscu spune:

Buna mamici !

Nora noi ii zicem Boscu ( dar si iubita lui mama, Sebitzu, Galusca, etc. ) pentru ca atunci cand era mic, taica-su il rasfata la baita si ii spunea Broscutza mea. Cum oamenii mari tind sa se "rasfete" cand vorbesc cu copii foarte mici nu zicea broscutza ci boscutza si iata ca astazi, de multe ori ii spunem Boscu' cand e cuminte, binenteles...

Pisi mamica lui Boscu' mic de 5 ani

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Nora spune:

Irina, timpul petrecut alaturi de copii n-are pret, asa este! si pentru noi si pentru ei. Eu invat de la copiii mei in fiecare zi si ma minunez cat de mari si curate le sunt sufletele.

Avand 2 copii nu mi se iveste prea des ocazia sa petrec mult timp doar cu unul dintre ei, asa ca m-am bucurat tare mult cand, acum cateva zile, Andrei s-a dus la un prieten sa se joace. Asa... sa povestesc. Acasa, am construit impreuna cu Victor un lego, un elicopter. Am stat multa vreme tooot construind, urmarind schema samd. Nu ne-a fost sete, nici foame, eram parca desprinsi de lume. Eram doar noi doi si jocul. El gasea piesele, ilajutam sa le fixeze, el imi povestea cate-n luna si-n stele, samd. Nu as da timpul acela pentru nimic in lume...

Nora
poze sept-oct 2005

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns silvana75 spune:

Lili, e amuzant cand alta mamica povesteste despre cat e de incapatant copilul, dar sa sti ca si Paul e la fel. Cateodata il intreb daca ii face placere sa ma contrazisa, sa ma enervez, dupa care sa incep sa ridic vocea sau sa-i mai trag cate una la fundulet. La care el cu un zambet, care ma scoate si mai mult din sarite, imi spune "nu" nevinovat. Sotul meu spune ca eu sunt de vina ca nu ma asculta, ca eu i-am permis sa faca doar ce vrea el si cand vrea el. Pe de o parte are dreptate, dar...
Lacrimi de iubire?? Fiu-miu e primul la viziorare. De cum vede ca se intuneca, pune televizorul pe Acasa si asteapta.
Nora si Irina, asa e, timpul petrecut cu piticii e pretios. Noi i-am cumparat vineri jocul "Nu te supara frate" si carti de joc "Pacalici" asa ca tot we am avut ce face.

Va pup
Silvana si Paul
http://photos.yahoo.com/silvana_popovici

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns liliraducan spune:

Buna ziua mamici de pitici,

Nora, multumesc pentru incurajari. Ai dreptate: Elenei ii place sa se contrazica, ii place sa ma provoace continuu, e un fel de "Ghita-contra". Am urmarit-o (eu detasata de problema) "evoluand" intr-o disputa cu tatal ei: e un fenomen, reuseste sa se certe pentru nimic, ii sclipesc ochisorii de placere cand cauta o noua replica prin care sa-l provoace pe celalalt sa-i raspunda, sa o contreze. In paranteza fie spus ea seamana teribil cu mine.

Irina, ai dreptate. Solutia data de tine e perfecta. Acesta este oful meu cel mai mare: teama ca nu petrec suficient timp cu fetele. Mi se pare ca traim intr-o lume grabita, intr-o goana nebuna si scapam din vedere esentialul. Am avut si eu seri in care am lasat totul balta si m-am jucat cu ele toata seara dar nu-mi permit asta mereu. Sunt multe lucruri de facut in casa. Chiar: voi cand gatiti, faceti curat, strangeti rufe, calcati, bla-bla-bla... ? Noi suntem la munca/gradi toata ziua, ajungem acasa pe la ora 18-18.30 poate mai tarziu daca facem si cumparaturi iar la ora 21 suntem in pat sa nu fie probleme cu trezirea de dimineata. Oricum, mi-am propus mai mult timp cu fetele. In fond ele sunt cele mai importante pentru mine si eu sunt cea mai importanta pentru ele!!!
In incercarea mea de a gasi o formula de "cooperare" cu cele 2 printese (cooperare care sa nu includa corectia fizica (ca pe aceasta metoda n-am obtinut rezultate)) am gasit o carte buna, scrisa intr-un limbaj accesibil pe care imi permit sa v-o recomand: "Secretul copiilor fericiti" de Steve Biddulph. Ea este deja la a 2-a editie. Lectura placuta!!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns pisi-si-boscu spune:

Lili draga, gand la gand cu bucurie ! Chiar astazi ma pregateam sa pun la Parintii intreaba, parintii raspund, un mesaj despre cartea asta pe care am considerat-o un dar minunat de ziua mamicii pe care mi l-a facut sotul meu...

Eu ce sa va zic de Boscutza mea zapacita? Din pacate nu prea am timp de el, muncesc foarte mult si mi-e greu sa tin pasul cu energia lui. Noroc ca noi locuim cu parintii mei care sunt, nu bunicii ideali, ci mai mult un fel de parintii 2 ai lui Sebi, tatal meu cel putin e sufletul lui, ii zice "pestisorul" si fiu'meu e rechinas, se "musca" joaca table, etc.

Singurul joc pe care reusesc sa il joc cu el e un fel de "Recunoaste", adica eu scriu cuvinte si el le citeste ( Mami, nu uita bifa, ca am citit bine !) apoi el scrie cuvinte si eu ma fac ca nu vad ca a mai sarit cate o litera, sau deseneaza chestii greu de descifrat, noroc ca imi da indicii ca altfel m-as face de rusine...

Apropo, mamici de pitici, voi ce va jucati cu copilasii vostri?

Pisi mamica lui Boscu' mic de 5 ani

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns liliraducan spune:

Pisi eu am noroc pentru ca am doua fetite de varste foarte apropiate (1 an si 8 luni diferenta intre ele) si se joaca impreuna de cele mai multe ori. Ce jucam? Au joculete: sus-jos, nu te supara frate, remy (cu reguli de joc "adaptate"), ne ascundem peste tot, sarim cu mingea uriasa (vai de vecinii nostrii), desenam, decupam, avem o armata de papusi care trebuie hranite, dezbracate, imbracate, disciplinate. Mai e un joc pe care-l puteti juca cu puiutii si cand spalati vase. Propuneti un cuvant in jurul caruia se construiesc propozitii sau chiar fraze. Intrati si voi in joc sa le dati idei. Noi mai jucam un "Fazan" adaptat varstei (cu ultima litera a unui cuvant se incepe un altul). In aceeasi idee organizam minispectacole pe masuta de cafea in care ele evolueaza cu placere. Le citesc mult. Imi place si le place si lor. Cititul e cel care le captiveaza mai mult de 10 minute. Dupa ce termin eu "citeste" micuta. E fascinanta!! Nu-mi mai vine acum ceva in minte dar sper ca v-au inspirat activitatile noastre.
Ati auzit ceva? Mai vine primavara? Mi-e dor sa ies din blugi si pulover. Fetele s-au plictisit de cojoace si avem lupte dimineata la imbracat.
Pana data viitoare va doresc sanatate !

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Nora spune:

! Ce-i linistea asta p-aici?

Si eu am lipsit, dar motivat! Tocmai am semnat pre-contractul pentru noua noastra casa! De fapt e prima noastra casa, pana acum am stat cu chirie aici in Belgia! Suntem tare fericiti ca am gasit, in sfarsit, ce cautam. E o casa destul de mare, cu 4 dormitoare, pod, pivnite, gradina, etc. Intr-o zona linistita si frumoasa. Ce sa va mai spun, am avut mare noroc c-am gasit-o. Si aici preturile cresc dar nu e chiar ca in Romania unde totul a devenit o nebunie. Cel putin in domeniu imobiliar, e incredibil ce se intampla. Cred ca am fi platit mai mult pe casa asta daca ar fi fost in Bucuresti si nu in Bruxelles! E normal???

Altfel, amandoi copii sunt bolnavi si au stat toata saptamana acasa. Acum sunt mai bine iar saptamana viitoare intra pt 2 sapt in vacanta, trebuie sa vad ce program reusesc sa le fac.

Pupici si sanatate de la noi!

Nora

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns palmyrah2002 spune:

Am lipsit si eu motivat!Mihnea a facut varsat de vint si am stat acasa doua saptamini,iar acum din pacate a facut si Rares !si are mititelul de el o forma atit de urita,cu bubitze multe,temperatura si peste toate si primii doi dintisori de jos care l-au chinuit rau!

Nora,felicitari pentru noua locuinta si sa stii ca imi si imaginez ce frumoasa este...ooh cer mi-as dori si eu casa cu gradina,sa aiba nazdravanii mei unde alerga!

Am si o veste buna,Mihnea nu-si mai roade unghiile de 3 saptamini!Of sper sa se tina de promisiune si sa nu reia acest obicei ingrozitor;nu mai avea unghiutze deloc.Scrisesem mai demult un mesaj pe care l-am pierdut,in care povesteam si eu despre faptul ca si lui Mihnea ii place sa se contrazica si sa negocieze pentru ce il intereseaza in mod direct!Asa denota ca am avem puisori care stiu ce vorsi nu o se le "manince ciinii din traista".
Poate reusesc zilel acestea sa povestesc mai multe despre noi!

Pupici si o saptamina frumoasa!
Cristina,Rares 9 luni si Mihnea 4 ani jumate

Mergi la inceput