Cele mai haioase faze (cu noi:))

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 4

Miha-Andreas spune:

Intr-adevar am ris si eu cu lacrimi...
Cind esti trista, e bine sa intri aici, si sa vezi cum iti trece...

ALBUMUL NOSTRU FOTO

Laura Ioana spune:

Meeeeyyy am crezut ca mor de ras cu voi Zici ca citesti SF-uri, nu fapte adevarate!!!!

Laura cu ? 27+
Puiutul meu
http://pg.photos.yahoo.com/ph/lauricisolomon/my_photos

greuceanu spune:

1Mai la mare.
Studentii merg adesea la mare de 1 Mai.Hai si noi zic.Buuun.Din Buc in C-ta fara bilet evident.Trenul full. Au ramas jos, normal, cei ce-si luasera bilet cu loc de pe la agentii.Sardelele sunt asezate rarefiat fata de lumea din acel tren. Ma uit pe culoar si printre capete vad doua picioare. Unul saracul intrase pe geam cu capul inainte, nu a mai avut loc sa se intoarca si a mers asa.De la C-ta la Neptun n-am mai avut norocul sa putem urca in tren asa ca unii s-au asezat pe scara (tinand fetele sa nu cada)si eu n-am mai avut loc decat pe tampoane.Stateam mult mai relaxat decat ei.Si faceam misto ca eu stau mai confortabil,puteam sa ma si asez pe un bagaj.Asta pana a inceput sa ploua,atunci a inceput calvarul pt mine.
La fiecare oprire in statie, sutele de kile de apa adunate pe acoperisul vagonului mi se scurgeau in cap datorita inertiei,fara a putea sa le evit in nici un fel.Fenomenul se repeta si la plecarea din statie cu apa de pe vagonul din fata.
Am ajuns fleasca la destinatie cu toate bagajele ude dar a fost frumos.De atunci nu mai calc la mare de 1 Mai.

greuceanu spune:

Si pt ca am calatorit f mult cu trenul sa va mai zic una.
Veneam din Delta spre Moldova cu un tren personal.Zic sa ies la usa vagonului sa fumez o tigara cat sta trenul in statie. N-apuc sa o aprind ca unul ce vroia sa urce imi zice:
-Tine un pic de asta, apuc-o si pe astalalta, ia si damingeana, asa urca si cutia asta(ai grija sa n-o strici),vezi si de papornita asta, tine bine de sacose sa nu se rastoarne,asa, apuca si rucsacul asta etc.
Si uite asa m-a muncit ala un sfert de ora fara sa apuc sa-mi dau seama ce-i cu mine. S-a urcat si el si se uita satisfacut la muntele de bagaje ce-l avea,apoi zice catre mine:
-Auzi,hai acu` sa le ducem in vagonu` celalalt.
-Auzi zic mai du-te tu in P. ma-tii ca m-ai chinuit destul.

Altul in alt compartiment baga un pat pe geam. Patul intrase pe jumate dar restul nu intra nici de-al dreacu`.Impingeau tzaranii la el dar nimic.Trenul dadea semne ca se pune in miscare si primul stalp ameninta sa transforme patul in scobitori.Asa ca baetii au tras semnalul de alarma.
-Ce faceti ba? zic contrariat
-Lasa ba, ce daca mai intarzie un pic doar nu suntem in Japonia.
Aveau dreptate suntem foarte departe.

Mai exista o categorie de tzarani care mi-s cei mai dragi. Cei care urca cu 3-4 sacose de rafie foarte mari (pline cu chestii umede si aromate)la ultimul vagon de frica sa nu piarda trenul(desi acesta mai are 45 de min pana la plecare) si au loc la vagonul 1 de dupa locomotiva. Restul traseului il parcurg prin tren.

Slava Domnului nu mai circul cu trenul de cativa ani buni.Ce-o mai fi acum?

sofia_misicu spune:

Hai ca daca bagati d-astea cu trenul am si eu destule!

Prima si cea mai aventuroasa se petrecea cand aveam 17 ani. Eram la mare cu prima mea iubire cand a avut loc marea despartire- nu ma mai iubea. Eu iute din fire am aruncat cat colo inelul din dotare si mi-am luat traista si am plecat spre Bucuresti. Mi-am luat de ultimii bani un bilet de tren si m-am postat pe peron sa astept trenul ce urma sa vina peste 4 ore. Intre timp, mai boceam, mai bodoganeam, ma mai plimbam. La un moment dat am iesit din gara sa imi iau ceava. Cand ma intorc, pe peron imi cere gardianul biletul. ma pipai in buzunare: ia biletul de unde nu-i. Crizew, urlete, insa biletul refuza sa fie gasit. Dupa ce am injurat si blestemat viata asta si s-a strans toata lumea de pe peron ca la urs, o doamna de langa mine ma ia de brat si imi zice conspirativ:
"Uite cum facem...Eu lucrez la vagonul restaurant. Te iau cu mine si zici ca esti fi-mea. Te scot eu la Bucuresti." Si uite asa ne-am urcat in tren trei generatii din familia Greunte (era si "bunica-mea") cu baxuri de sucuri si pahare. Bineinteles ca a trebuit sa platesc pentru aceasta binefacere carand aceste baxuri de la un cap la altul al trenului (noi eram aia din povestea lui greuceanu.) Prin tot trenul erau presarate cunostiinte de-ale mele din Mamaia care nu intelegeau ce caut in slujba CFR-ului de unde ieri eram prin discotecile litoralului. Intr-un final m-au cazat in capatul trenului, iepuras in vizuina vulpii alaturi de controlori.
Misto era ca femeile din familia Greunte aveau spirit de actrite si tot drumul au improvizat: cum lucrez eu la buticul familiei, ce fata buna sunt, cum ma curteaza amorezii (in realitate chiar exista o Greunte JR despre care vorbeau) iar eu dadeam din cap si zambeam de complezenta facand nessuri peste nesuri pentru comercializaree.

Si asa am ajuns eu la Bucuresti clandestin! Sa folositi cu incredere serviciile CFR-ului!!!

Sofia si Irinuka

greuceanu spune:

La pescuit
Am plecat intr-o noapte la pescuit,tot cu trenul.Am ajuns in jur de ora 24 pe balta. Nu se vedea nimic. Ne-am luat dupa unul dintre noi care ne indica un loc perfect. Am aruncat lansetele si am asteptat. intre timp alti pescari treceau pe langa noi spre alte locuri. Ne intrebam daca n-ar fi cazul sa ne luam dupa ei.
-Nu e cazul zicea "ghidul" nostru, aici e locul perfect.
Ok asteptam.Intre timp usor usor incepe sa se faca ziua.Cand au aparut zorii ne-am dat seama ca in fata noastra era o apa de ploaie de 3 metri latime iar noi aruncasem lansetele pe uscat dincolo de aceasta. Am mers repede in alte parti dar locurile bune erau ocupate de altii ce venisera dupa noi.
Nu va pot relata ce enciclopedie de injuraturi a fost la gura noastra.

greuceanu spune:

Sa va mai zic una chiar daca stiu ca sunteti ocupati cu ornarea bradului si asteptarea mosului.

Ce tie nu-ti place...
Cand stateam la ai mei am atacat o sticla de Havana(rara pe vremea aia) si ca sa nu constate nimeni lipsa am umplut-o cu apa si am pus-o la loc.Peste un timp mare petrecere mare cu multi invitati de departe cu care te vazi rar.Ai mei hotarasc ca e timpul sa sacrifice sticla in cinstea evenimentului.Pun in pahare si ciocnesc.
Unii invitati erau nedumeriti, altii isi dadeau coate si vorbeau intre ei.Ai mei au gustat si si-au dat seama imediat stiind si ce progenituri au acasa si au intors-o ca si cum intentionat au facut asa ca sa destinda atmosfera.Cred ca a tinut.
Timpul a trecut si fiindca nu mai beam decat ocazional cate un paharel m-am apucat sa colectionez in special sticle de whiski care mai de care mai interesante de prin diverse locuri pe unde mergeam. Stateam la socri in perioada aceea.Intr-o zi nevasta-mea cu ochii ei de soim ma intreaba daca nu cumva ar fi timpul sa consumam sticlele respective pentru ca i se pare ca se decoloreaza continutul.
-Nu,zic asta imi amintesc ca asa era ea mai deschisa la culoare.
Cand ma uit la dop vad ca era desigilat si pus la loc doar de forma
Socru-miu intre timp o tulise din incapere. Ma uit la celelalte sticle,la fel.
Luat la intrebari socru-miu recunoaste ca el le-a baut dar doar pentru ca sa nu se strice continutul care zice el si asa nu era prea bun si el crede ca deja erau stricate.Probabil era mai bun ceaiul cu care inlocuise lichidul din sticle. Ma gandeam apoi ce ar fi fost sa fi dus o sticla la un doctor ceva. Acum reusea si soacra-mea sa-si explice starile lui de buna dispozitie din unele zile cand ea mergea la cumparaturi.
Deci ce tie nu-ti place altuia nu-i face,mi-am zis.Mult adevar e in vorbele populare.