Il iubesc din tot sufletul
Raspunsuri - Pagina 7
paraluta spune:
Multumesc mult de postari!
Incerc sa mai raspund la intrebarile voastre.
La el im familie nu au mai fost astfel de cazuri, el a patit asta pentru ca , cred ca familia lui l-a tot impins in fata. Nu stiu care a fost situatia, pot doar sa presupun, si il cunosc pe socrelu, care este genul de om care le stie pe toate, si de fapt familia lui a venit de gura lui aici(a se intelege-a lui socru-meu!)
Am fost anul trecut la Institutul de Genetica pentru a le cere parerea, in cazul in care apar copiii. Ne-a facut un arbore genealogic la amandoua familiile, si ne-a spus ca numai empiric ne poate spune ca exista un anumit risc ca si copiii care ii vom avea sa aiba astfel de probleme, sau sa fie mai expusi la asa ceva.
Draga Helbi, Paraclisul Maicii Domnului il am , sotul meu il poarte tot timpul la el.
Iar referitor la adaptarea in strainatate, cred ca nu se pot compara doua situatii diferite, desi tot printre straini se traieste - raspund acum fetei din USA care mi-a scris.Sotul meu a venit aici silit de imprejurari, prima data au venit parintii lui si pe urma el, care nu tinea neaparat sa vina aici, pentru ca , dupa cum mi-a spus el, a avut o copilarie foarte fericita in Romania, pe cand aici s-a chinuit.Asa este el, mai sensibil, si chiar de multe ori nu il mai suport si imi vine sa ma duc cat vad cu ochii, sau ma gandesc la prostii, imi aduc aminte cum era inainte de a se imbolnavi, si imi dau seama ca boala l-a transformat,si ca trebuie sa il ajut sa il revina. Si mai stiu ca acum nu este momentul sa luam hotararile cele mai importante ale vietii. trebuie sa asteptam, sa ne relaxam cat mai mult posibil, si sa gandim cat mai pozitiv.Ma bucur ca ii merge mult mai bine.
Cine stie, poate candva imi va fi prea mult, poate il voi parasi candva, dar nu pentru ca nu imi e drag si nu tin la el, ci ca sa ma salvez pe mine, n-am de unde sa stiu. Dar cata vreme pot sa-i fiu alaturi, o fac. N-am altceva mai bun de facut.
Dintre toate, cel mai mult m-a oripilat rautatea oamenilor pe care ii credeam prietenii nostri, probabil ca asta este natura umana, se bucura oamenii cand vad pe altii cu probleme si se simt norocosi ca nu le au ei! Niste asa-zisi prieteni carora le-am povestit de necazul cu internarea, ne-au evitat, erau niste oameni extrem de redusi, sau probabil ca credeau ca sotul meu le va da in cap sau mai stiu eu ce. Nu s-au gandit o clipa ca el este oricum pe medicamente si ca nu e nici un pericol.ce sa-i faci?
Din cauza asta nu am mai povestit nimanui adevarul. colegilor lui le-am povestit ca a fost foarte grav bolnav cu plamanii, pentru ca oamenii se gandesc ca cineva internat la psihistrie este "nebun" si trebuie sa razi de persoana respectiva.
Sa vedem ce va mai fi. Deocamdata, cum am spus, ne gandim sa ne mutam de la anul altundeva, acolo nu stim pe aproape nimeni, si nici nu riscam sa ne intalnim pe strada cu colegi de-ai sotului, care intre timp sunt aproape gata cu studiul si nici cu fosti bolnavi, care au fost "colegi" cu sotul la spital. cred ca e nevoie de schimbarea asta!
zizica spune:
Draga Paraluta,
Fiecare om are limitele lui. Si e foarte bine ca sotul tau vrea sa renunte la stomatologie (sau a renuntat deja). Gindeste-te ca daca facea un efort si termina facultatea, cum profesa el in conditiile in care boala lui nu poate fi controlata in totalitate? Ar fi putut sa nenoroceasca vreun pacient daca il apuca vreo criza din senin.
Asa ca totusi in "pesimismul" lui a gindit mai limpede decit tine si si-a dat seama de limitele lui.
Tu de fapt nu esti suparata pe el ci pe boala lui. Nu e el de vina ca s-a imbolnavit. Daca se imbolnavea de alta boala, mai palpabila, era mai bine? Te-ai mai fi gindit sa-l parasesti?
Poate ar fi bine sa vorbesti si tu cu un psiholog, care sa te sfatuiasca cum sa-l ajuti mai bine pe sotul tau, cum sa va ajutati familia de fapt. Pentru ca familia inseamna "la bine si la rau". Acum e o perioada "de rau" (dupa una de bine), dar cu multa rabdare, tact si dragoste poate fi depasita.
32 de ani e o virsta frumoasa. Poate ca sotul tau e de fapt un curajos ca si-a dat seama ca nu-i place ce face si vrea sa schimbe. Daca insisti sa faci o meserie care nu-ti place, numai pentru ca ai pornit acum 4 ani pe drumul asta, e clar ca odata vei claca. Si citi au curajul sa se intoarca din drum sa spuna nu e bine ce fac? E mai comod sa mergi inainte gindindu-te sa nu pierzi cei 4 ani de studiu trecuti.
Cu prietenie,
Z.
paraluta spune:
Draga Zizica,
inca nu vrea sa renunte la studiu. Isi mai lasa o sansa, pentru ca prea mult a muncit pana acuma, si e pacat sa nu si-o dea.
Nu stiu daca am scris, cred ca nu, dar el a mai fost bolnav pana acum, inca de doua ori! Chiar imi aduc aminte ca printre primele lucruri care mi le-a spus cand ne-am cunoscut, a fost, ca el a fost bolnav si a fost internat la psihiatrie, ca ar fi avut manie-depresie. Doar ca eu n-am bagat de seama, pentru ca i-a mers foarte bine, si oricum i s-a spus de socrel ca el n-a avut nimic, altii au avut ce au avut cu el, de-aia a fost internat(
. Socru-meu a facut prin asta mai mult rau decat bine. Acum, se pare ca a fost mult mai grav decat datile trecute, sotul meu imi spune ca n-a fost in asa hal niciodata. Il cred, ca n-am incotro. Si este si prima data in viata lui cand constientizeaza ca este vorba de o boala nasoala, ca nimeni n-a avut nimic cu el si ca din cauza de prea mult stres, s-a umplut paharul si a luat-o razna.
Cam asta e situatia. Iar referitor la profesarea meseriei de medic daca ai in antecedente astfel de boli, se pare ca exista chiar doctori psihiatri care sufera de boli psihice, dar cata vreme se trateaza si isi iau medicamentele, e totul OK. La sotul meu a fost greseala din partea medicului care l-a avut in 1998, pentru ca i-a tot schimbat, care i-a spus la un moment dat, "sunteti complet sanatos, nu mai trebuie sa luati medicamente!"Din cauza asta nu s-a ingrijit, nu s-a mai dus la psihiatru, si uite asa s-a imbolnavit!
Sper sa isi revina si de data asta, chiar daca foarte incet. El arata foarte bine, nici n-ai zice ca ar fi bolnav, e doar cu sufletul ratacit si nu mai stie incotro...
Chiar, se pricepe cineva dintre voi la bolile psihice? Mi-ar fi de real folos daca cineva mi-ar explica si mie , pentru a putea intelege mai multe si a sti cum sa ma comport!
brendamitran spune:
Doamne,Paraluta,citesc si incerc sa ma pun in locul tau.....cit poti suferi!
Nu inteleg.....chiar nu inteleg.....cred ca ori ai un suflet in care incape un ocean de bunatate,ori....nu-ti pasa prea mult de viata ta!
De ce te chinui atit? Ti-ai pus intrebarea ce vei face? Ai incercat sa privesti ceva mai departe in viitor?
Iti doresti un copil.....cum va fi cind vei avea copilul?
Citesc si observ ca din postarile tale se degaja o nota de tristete,,,,as spune "cronica".
Am senzatia ca esti o fata minunata care nu merita toate astea....
De ce e viata asa de cruda citeodata?
BRENDA
"Sint frunze care nu cad si clipe care nu se uita"
http://community.webshots.com/user/brendamitran
roz6 spune:
Te-as sfatui, paraluta, sa te duci impreuna cu sotul tau cat mai des la biserica, la Sf. Maslu.
Multa sanatate!
roz6 spune:
Cred ca sotul tau a fost prea coplesit de probleme si stres. Va trebui sa aibe o viata f echilibrata si sa evite stresul.
Multa sanatate!
zizica spune:
Draga Paraluta,
Pe forumul de psihologie, poti s-o rogi pe Principesa sa-ti dea niste sfaturi.
Altfel, eu iti doresc multa putere si multa sanatate sa puteti depasi cu bine momentul acesta si sa constientizati amindoi ca se poate repeta oricind un astfel de episod.
Cu prietenie,
Z.
paraluta spune:
Multumesc mult,. am sa apelez la Principesa.
Acum el e plecat, pentru ca miercurile are un jobuletz mic, il are inca inainte de a se imbolnavi. Si gasesc ca e foarte bine ca se duce sa-l faca, mai "scap" si eu, si ma mai ocup si de mine...
Draga Brenda, intrebarile pe care mi le-ai pus tu, mi le pun si eu aproape in fiecare moment. Nu mi le pun decat atunci cand sunt atat de absorbita de altceva , incat uit de ele.
Mi-am dat seama ca deocamdata este mult mai favorabil pentru mine sa traiesc in Germania.Chiar daca sunt inconjurata de multe probleme, viata este aici mult mai linistita si, de ce sa nu recunosc, mult mai ieftina decat in Romania. Nu este momentul potrivit nici pentru mine nici pentru sotul meu sa luam hotarari radicale care sa ne schimbe viata, chiar daca suntem tentati in fiecare moment sa facem asta. Suntem deocamdata prinsi in orasul asta nenorocit, si trebuie sa traim fiecare zi cat mai placut cu putinta. Vom vedea, incerc sa le iau pe toate cum vin, cred ca asa e cel mai bine. Sa nu ma intrebati de ce suntem legati de orasul asta, pentru ca aici, daca vrei sa te muti, trebuie cu 3 luni inainte sa anunti ca te muti, sotul meu e legat de psihiatru si de tratament,este iarna si frig si nu imi arde acum de mutat, iar locul pentru urmatorul semestru il va primi abia la anul. Nu avem prea mult de pierdut, daca ne mutam. mai rau nu poate sa fie, in nici un caz. Iar el, decat sa se jeleasca toata viata ca a mai avut o sansa si nu a profitat de ea,in alta parte, sau sa lucreze altceva, si sa isi dea seama ca nici asta nu e ceea ce isi doreste de la viata, mai bine incearca. Poate da Dumnezeu si se simte ceva mai bine pana la anul, si poate sa continue. cred ca un succes cu scoala, ar putea insemna si o revenire spectaculoasa a starii lui de sanatate. Sunt chiar convinsa de asta.
Asta nu inseamna ca ma las pe mine pe planul secund. Dar deocamdata trebuie sa-l ajut pe el, pentru ca si el m-a ajutat pe mine, foarte mult. Cu copiii - mai astept, desi am deja 32 de ani. cred ca intr-un an-doi le vine si lor randul. Oricum m-am interesat daca medicamentele care le ia afecteaza sarcina, si mi s-a spus ca nu e nici un fel de problema, ca numai daca as fi fost eu bolnava si ar fi trebuit sa iau eu aceste medicamente, ar fi aratat altfel situatia. Este tarziu, dupa parerea voastra sa faci copii pe la 33-34? multumesc!
iarina spune:
Paraluta nu-i tarziu, stai linistita, maica-mea a nascut-o pe sora mea la 39 de ani si a iesit o frumusete de fetita de 3,600 kg, sanatoasa tun si cam guraliva
brendamitran spune:
Paraluta,numai tu poti decide in ce priveste viata ta...dar....titlul subiectului....?
BRENDA
"Sint frunze care nu cad si clipe care nu se uita"
http://community.webshots.com/user/brendamitran