Il iubesc din tot sufletul
Raspunsuri - Pagina 6
viorela hoff spune:
hallo Paraluta, imi pare rau ca aveti probleme, va inteleg, este greu, sotul meu are o vorba pe care mi-a spus-o abia acum vreo 3 luni (ca daca o facea mai rpd, poate nu treceam prin atatea): "mergi inainte si nu te mai uita nici o clipa inapoi", si cred ca asa nu vei fi "kaput" nici aici nici in alta tara straina.
asta-i viata, te lovesti la fiecare pas, nimic nu este usor, mia ales daca ai un tel nobil.
va pup si succes
vio
Tina,catelus de catifea
orhideele noastre
paraluta spune:
mersi mult de postari! Sper ca intr-o buna zi sa-si revina complet cu sanatatea. Procesul de vindecare este foarte greu, dar se simte totusi. Daca anul trecut pe vremea asta era in o forma foarte grava de depresie, cu agitatie, nu putea sa stea singur acasa, fiecare zi care incepea trecea foarte greu si imi spunea in fiecare zi ca vrea sa se sinucida, (cred ca va dati seama prin ce am trecut, noroc ca am dat peste un psihiatru bun, care cu mult mai putine medicamente l-a adus spre o forma mult mai usoara!), acum este intr-o forma de boala pe care nu o mai pot numi depresie, ci este doar lipsit de chef, "ametit" si nu stie incotro.
Nimeni nu poate sa faca o prognoza a bolii lui, cat mai dureaza, daca se va face bine vreodata, daca va mai fi ca inainte.
Cert este ca dupa ce ne-am casatorit, am avut niste ani minunati impreuna, iar el m-a ajutat enorm aici, eu nestiind germana cand am venit aici. M-a ajutat foarte mult, este un baiat bun, si este de datoria mea de Om in primul rand sa-i intorc binele facut.Toate prietenele mele erau asa de invidioase pe mine, pentru ca intr-adevar am fost foarte fericiti. Iar eu mi-am dat seama ca n-am cum sa gasesc altul mai bun, daca il las.
Nu as vrea sa va certati din cauza subiectului meu. Oricum, faptul ca am primit atatea raspunsuri, ma linisteste si imi da o stare speciala de ocrotire. Intr-adevar, Forumul asta este extraordinar, poate sa ajute foarte mult, iar toti cei care scriu aici, si isi rapesc din timpul lor ca sa-mi raspunda, timp in care ar putea face alte lucruri, sunt niste oameni deosebiti!
Fetelor, am vorbit cu o prietena foarte buna din Ro, ea mi-a spus ca ar fi bine sa tin Postul Sfantului Andrei, ca ajuta foarte mult! Ati putea sa-mi spuneti si mie cum se tine, si unde as putea sa gasesc rugaciunile? Va multumesc!
Totusi ne mutam de aici de la anul, si sper cumva sa fie mai bine
helbi spune:
Eu nu stiu de Postul Sf. Andrei, dar de luni 14 nov. se lasa Postul Craciuunului, 6 sapt. Nu se maninca carne. produse lactate, oua.......nu sunt f. sig.,dar ma pot interesa......dar parca duminica e dezlegare la peste, asa ca numai atuncia i putea minca peste, icre, fructe de mare.......In rest, legume, fructe si cam atit!
Ce stiu de la parintele de aici este ca una din cele mai puternice rugaciuni este Paraclisul Maicii Domnului, pe care e bine sa o citesti 40 de seri la rind. Daca vrei si nu o ai (desi e si pe net= z.mi si ti-o trimit.
Alte rugaciuni.........cele de sanatate, de seara, de dimineata, Tatal nostru......
danna2002 spune:
quote:
Initial creeata de paraluta
Il iubesc din tot sufletul pe fostul meu prieten, cu care am fost impreuna 8 ani minunati. Viata ne-a despartit in mod crud, sunt acum casatorita cu un om care pe langa faptul ca este bolnav cu nervii, pentru care a si fost internat la spital , se plange tot timpul cat ii e de greu aici, ca vrea sa renunte la tot si sa seintoarca inapoi in Ro! Imi mananca nervii "pe paine" cum s-ar zice, si ma blocheaza si pe mine in tot ceea ce intreprind, pentru ca este foarte oscilant in tot ceea ce gandeste, si eu cred ca langa el n-o sa se aleaga nimic din viata mea, pentru ca este foarte greu sa traiesti langa un om indecis, care nu e hotarat ce vrea de la viata; pentru ca daca ne intoarcem in Ro, o sa se trezeasca ca nici acolo nu-i bine. Iar eu n-am chef sa ma tot plimb incoace si incolo! Fara mine ar fi pe nicaieri!Are mare noroc cu mine!
Celalalt, era un barbat sclipitor, care era tot timpul in miscare. A fost casatorit si a divortat. Corespondam pe mail,din cand in cand, iar eu as da orice sa-l revad macar, ca sunt tare nefericita cu situatia in care ma aflu. Nu l-am revazut de 5 ani, de cand am venit incoace, dar as da orice sa fiu din nou impreuna cu el. Din pacate, cred ca nu se poate..Asa ca va trebui sa-l suport in continuare pe barbatul meu cel bolnav cu nervii, care e de fapt un ratat.
CAND l ai luat nu tzi ai dat seama ca este ratat? si bolnav cu nervii?
in definitiv poti sa rupi relatzia, sa va separati si sa te intorci la fostul.
stand langa un om pe care il consideri ratat si bolnav cu capul nu faci altceva decat sa te viciezi si pe tine.
parere persobala: CUM a putut sa traiasca fara tine..pana a te cunoaste va putea si in continuare, insa tu cred ca nu ai puterea sa spui PUNCT si sa iti faci o viata cum vrei cu omul pe care il vrei.
cand iti doresti cu adevarat ceva gasesti calea, asa ca..VREI ALTU langa tine, fa tot si obtzine l, daca si el te vrea, va lasa tot si va fi al tau.
Laura Takacs spune:
Am recitit postarea ta, Paraluta. Copiii imigranti se adapteaza cel mai bine intr-o tara noua, si la un stil de viata noua. Cand aud povesti din astea cu deprimari pe baza de imigrare, neadaptare, nerealizare, mai ales ca sotul tau a venit de copil in Germania, I don't buy it! Imi pare rau sa-ti spun, dar ceva nu-i in regula cu el. Am plecat la varsta lui din tara, asa ca stiu prin ce trece un imigrant, si cu ce are de luptat. In primul rand el nu are "stofa" de luptator, si raman la parerea ca e lipsit de ambitie, ca sa nu mai zic ca nici nu-l prea "inghesuie" harnicia. La 32 de ani trebuia sa aiba deja o meserie, nu sa fie sudent profesionist. Da, probabil ca poti fi fericita cu un astfel de om, dar nu poti sa construiesti nimic cu el.
brendamitran spune:
Paralutaaaaa,acum e prima oara cind intru la acest subiect,nici nu vazusem ca e deschis de tine.Doamneee,nu pot sa cred ce citesc aici.
Nu vreau sa ma apuc sa-ti dau sfaturi,ai primit destule.O singura intrebare imi pun :il iubesti pe acest om?
BRENDA
"Sint frunze care nu cad si clipe care nu se uita"
http://community.webshots.com/user/brendamitran
dulcetica spune:
Ce ii determina depresia?Poate ar fi stimulativ sa fii tu mai slaba si sa-l montezi pe barbat sa te sprijine si el pe tine?Vorba Laurei,trimite-l o saptamina la sapat santuri si studiul o sa i se para floare la ureche.E adevarat ca nu putem fi toti medici, dar cum e labil psihic o sa-i pice bine ca madam e doctores sau o sa il complexeze si-i va induce o stare psihica si mai depresiva?!Eu una nu cred ca o femeie adevarata ,cu personalitate ,poate suporta un barbat slab la plus infinit.Nu sint rea ,dar existenta e unica!E adevarat ca el e bolnav, dar daca simti ca se complace si nu are reactii pozitive oricit te-ai stradui,constiinta ta e libera sa-ti dicteze si in favoarea ta.Ofera-i tot sprijinul de care are nevoie, cu mentiunea sa nu te transformi tu in victima!
spic de grau spune:
Paraluta,
Am stat si m-am tot gandit. In familia lui mai sunt cazuri similare? Poate e o predispozitie genetica la bolile de nervi. Si atunci, daca e asa....nu neaparat ca te gandesti la tine, dar te gandesti la copii pe care i-ati avea impreuna si care poate ar putea mosteni acest "bagaj" genetic.. Doamne fereste!
Pe de alta parte..daca e doar stresul care a generat asta.. e delicat. Ptr ca stau si ma gandesc in felul urmator:
1. ok - spre binele tau poate ar fi mai bine sa-l parasesti; sa iti vezi de viata ta, si sa-l lasi in plata Domnului...dar nu e crestinesc sa iti spun asta; insa nu te pot incuraja nici sa ramai cu el ptr ca nu stiu cat de grav e si daca Doamne Fereste face o criza si vrea sa te omoare, pe urma te am pe constiinta.
2. ma gandesc si din punctul lui de vedere..si ma pun in situatia lui: daca as face o depresie (se poate intampla, nu? mai ales dupa nastere stim cum suntem cu hormonii pe toti peretii), atunci mi-ar conveni ca sotul meu sa ma lase si sa plece cu alta? Sau sa stiu ca se gandeste la "fosta"? Sau sa plece la ea? POate sunt eu mai egoista..nu stiu...
Tu stii cel mai bine care e raspunsul si solutia la mariajul tau. Nimeni de pe forum nu iti poate spune ce sa faci si nu trebuie sa te iei dupa nici una din ideile noastre ptr ca nu noi stam cu EL in casa, ci TU!!
Hai pupici si we frumos,
Lumy- mamica lui 
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=spic%20de%20grau" target="_blank">David Andréi
(11 Martie 2004)
Yesterday was the past, tomorrow will be the future,but today is a gift, that’s why we call it PRESENT
roz6 spune:
quote:
Originally posted by paraluta
Daca anul trecut pe vremea asta era in o forma foarte grava de depresie, cu agitatie, nu putea sa stea singur acasa, fiecare zi care incepea trecea foarte greu si imi spunea in fiecare zi ca vrea sa se sinucida
De ce nu il duci pe sotul tau si la biserica, la slujbele de duminica (sau la Sf. Maslu)?
Poti sa iei in considerare (de ce nu?), si varianta ca i s-au facut vraji [Toate prietenele mele erau asa de invidioase pe mine, pentru ca intr-adevar am fost foarte fericiti. ]... sau ca gandurile lui de deznadejde (facultate+ emigrare, etc) au deschis porti... nedorite, care se pot inchide prin incredere (in Dumnezeu mai intai).
O alta idee ar fi sa creeze ceva, sa daruiasca ceva ... tie, sau omenirii... sa picteze, sa cante la pian, etc. In felul asta gandurile se indreapta spre faptul ca el devine "sursa" si nu mai e "receptor" la sursa care ii genereaza stresul (facultatea).
Nu prea cred ca am reusit sa explic, am vorbit din experienta mea, tot emigrare (trecut nu exista, viitorul e neclar si imposibil de prevazut, totul pare construit pe nisipuri miscatoare).
Multa bafta!
Danro spune:
Paraluta,nu-ti pierde speranta si intr-o buna zi, D-zeu te va rasplati!
Fa cum iti dicteaza constiinta si sufletul.
Eu va doresc sa aveti parte de regasire.