Il iubesc din tot sufletul

voikami spune:

Buna tuturor ! Am citit istorioara Paralutei si as intreba-o, nu cumva sotul ei este nascut in zodia Racului si ea a Berbecului ? Posibil asa sa fie, desi prea mare importanta nu are, dar ar explica unele chestii. Nu sunt psiholog, dar ce pot sa-i spun cert este ca sotul ei sufera mai mult de o trauma a sufletului care nu mai are putere sa il ajute sa invinga boala. De unde provine ? Ruptura de tara. Exista oameni care sunt atat de legati de un trecut fericit (paraluta, uita-te la tine ), incat fac greseala de a ignora prezentul si de a nu vedea nimic in viitor. Parerea mea sincera ? Nu se va alege nimic bun daca situatia continua asa. El este un om slab, din pacate, care nu are puterea sa lupte nici pentru el, daramite sa lupte pentru voi. Nu pot sa-ti spun ce sa faci. Pot sa-ti spun ce as face eu : as pleca in secunda urmatoare. Si nu pentu ca as fi cruda, nepasatoare ci pentru ca nu ai cum sa ajuti un om care nu vrea catusi de putin sa se ajute singur. Vei cadea odata cu el.La varsta asta (32 am inteles )mai pune vreo 2 ani de rezistenta (mai mult nu cred sa poti duce )si te vei trezi la 34 de ani singura, goala sufleteste, aproape o epava stoarsa de vlaga. Ce i-ar face lui bine, este intoarcerea in tara. LASA-L sa se reintoarca. Chiar daca material e mai greu, sufletul lui se va mai linisti si va incepe sa capete putere.Poate o sa va sune socant tuturor cele ce le-am descris. Eu stiu ce spun. Nu ii foloseste la nimic ajutorul pe care i-l dai tu, si nu pentru ca nu ai proceda asa cum el are nevoie, ci pentru ca ii trebuie un dus rece pentru a se ajuta singur. Are nevoie sa ia deciziile pe care crede el ca trebuie sa le ia, nu cele pe care i le insufli tu, sau cele pe care le-a luat din cauza tatalui. Exista oameni cu steaua pesimismului in frunte. Sunt oamenii slabi. Am trait si eu cu un asemenea om, dar era mult, mult mai bine pentru ca a luptat mereu sa avem tot ce ne trebuie, sa nu ne lipseasca confortul si nimic din cele necesare traiului. Fondul lui general era insa, nefericirea - niciodata nu era multumit, oricat ar fi facut si oricat ar fi facut si altii pentru el. Finalul ? Ne-am despartit. Nu numai de asta, ci din cauza unei nepotriviri totale - el casnic si familist convins (casa si familia erau aproape o inchisoare pentru mine ). Eu construita pentru a iesi, pentru a cunoaste oameni si a relationa cu ei. Cat despre fostul ? Stiu ce simti : te-ai simti in al noulea cer ca fetele sa-ti fi scris " Paraluta, nu-l lasa, cauta-l si fiti impreuna, daca ati fost atat de fericiti ". Din pacate, nu e asa. Si eu sunt de acord cu ce a scris toata lumea. Nu trai prin fantasme. Nu stiu daca celelalte fete au trait o experienta similara de ti-au scris ca nu e in regula sa te agati de EL, sau sunt doar foarte mature. Eu, de exemplu nu am fost. Dupa divort, m-am intors la iubirea de foarte multi ani in urma. La 30 si... de ani a fost prima data in viata cand am fost indragostita, cand parca zburam, cand imi spuneam in fiecare zi " merita sa traiesti !!". A fost pentru scurt timp. Dupa atatia ani, si eu si el ne schimbasem. Inca ne iubim cum nu credeam ca nu se poate iubi, dar nu merge. Vrei sa-ti spun ce e in sufletul meu ? Acum nu mai am nici un om langa mine, nici confortul pe care mi-l asigura familistul convins. Dar nu imi pare rau - am trait in 2 ani si bune si rele atat de intens, cat nu am trait in destul de multi in casnicie.Asa ca, din experienta iti spun : NU TE INTOARCE INAPOI !! Nu-ti va face bine. Vei retrai proiectia iubirii din trecut, dar pentru scurt timp. Ce va urma, va fi si mai greu decat e acum. Pot sa-ti spun eu ce ar putea fi : vei face un copil cu EL si vei ramane singura. Am fost prea dura ? Iti doresc tot binele.

paraluta spune:

Draga Voikami,
multumesc din suflet pentru cele scrise. Pentru ca imi confirma viziunea viitorului pe care o prevad si eu. Si in mod sigur voi fi pusa in situatia clara in care va trebui sa aleg odata pentru totdeauna; mie imi e foarte clar asta, astept doar un moment favorabil pentru a putea lua o decizie clara.
Sotul meu este bolnav psihic. Are nevoie de mine, pentru ca este un suflet ratacit. Este de datoria mea sa-l ajut, pentru ca daca il las acum, m-as gandi tot timpul ca l-am lasat ca o lasa, si nu l-am ajutat. Ma cunosc foarte bine, si stiu ca asa ar fi.Si nu cred ca m-as simti deloc mai bine.Scopul meu e sa ma simt in viata asta cat pot de bine, pentru ca am suferit foarte mult, si pentru ca stiu sa apreciez momentele bune mai bine ca altii. Deci deocamdata ma bucur ca ii merge mult mai bine,si ca, cine stie, poate intr-o buna zi, isi va reveni foarte bine, si va fi ca inainte. Stiu ca , candva, va mai exista pericolul de a se reimbolnavi, dar crizele psihotice pot fi depistate destul de devreme, trebuie doar sa fiu atenta, si sa imi dau seama.Pentru ca stiu cum a fost acuma si datile trecute, cu lipsa de somn, hiperactivitate, etc.
Deci consider ca este mult mai intelept din partea mea sa stau langa el, care nu are nici o vina ca s-a imbolnavit, el fiind o fiinta foarte tandra si iubitoare, chiar daca in procesul asta de revenire e uneori ca un copil, si chiar este destul de posesiv, cateodata. Il las in pace.
Si ideea de a trai singura, sa stii ca ma sperie. M-as simti complet derutata, si acum, si peste cativa ani, stiind ca sunt singura.
Fostul iubit era si este o fiinta foarte dura si extraordinar de puternica, care a reusit sa ia maximum de la viata. Este o forta a naturii, si cred ca din cauza asta ma fascineaza asa acum, pentru ca atata timp cat i-a mers sotului meu bine, aproape ca am si uitat de el. Stiu ca n-ar avea rost sa ma reapropii de "fostul", asta nu duce nicaieri. Dar nici nu sunt asa de curajoasa sa ma despart de sotul meu, care cum o fi de slab de inger, dar ma iubeste, si chiar ma ajuta si acum cat poate, in tot ce fac.
Mai bine stau cuminte si nu fortez destinul. Cred ca mi-ar parea rau. Viata m-a invatat ca e bine uneori sa astepti pana iei o decizie importanta, mai ales cand "Nu te arde chiar asa la degete.Oricum, in asteptarea mea nu mai am ce pierde.
Ce sa-mi trebuiasca copii de la "Fostul", chiar asa de "Fazana" nu sunt. Sa-si vada de viata lui; daca imi mai scriu cu el din cand in cand, fara sa stie sotul meu, bineinteles, este o perversiune mica, care insa ma face sa ma simt foarte bine! De ce sa nu fac asta? Orice lucru care te ajuta, este un lucru bun, pana la urma.Eu asa vad lucrurile.
Multumesc insa foarte mult de raspuns, pentru ca este extraordinar de concret si de obiectiv. Si pentru ca mi-a demonstrat mie insumi ca mai pot gandi!

paraluta spune:

Draga mea Brenda, sa stii ca titlul nu mai are legatura cu subiectul. S-a intamplat ca eram disperata intr-o seara de situatia grea in care ma aflu, a mai fost si Bruce Springsteen, care daca n-ar exista, nu stiu ce m-as face, si gandurile la clipele fericite ale vietii mele. Asa a inceput totul...
Te pup, si multumesc de gandurile frumoase!

quote:

---

Originally posted by brendamitran

Paraluta,numai tu poti decide in ce priveste viata ta...dar....titlul subiectului....?

BRENDA
"Sint frunze care nu cad si clipe care nu se uita"
http://community.webshots.com/user/brendamitran

---

brendamitran spune:

Te pup si eu,Paraluta si iti foresc numai bine! Sa ai putere sa treci peste toate!
Tine-ma la curent!

BRENDA
"Sint frunze care nu cad si clipe care nu se uita"
http://community.webshots.com/user/brendamitran

iarina spune:

Sa lasi un om cand are nevoie de tine mi se pare extrem de crud...fetele, voi care ati scris asta, puneti-va 5 minute in pielea lui sau imaginati-va ca faceti o cadere psihica: depresie, nevroza, etc. si sotul in loc sa va fie alaturi pleaca sa-si refaca viata.Si eu am sfatuit-o aproape acelasi lucru, sa-l lase, insa mi-am dat seama ca e o cruzime.
paraluta ai luat o decizie buna, fii alaturi de el, oricum vade ca nu ai alte perspective momentan, n-ai de ales intre cariera, un alt barbat sau altceva. Pur si simplu viata ta e pe un fagas acum si altceva nu poti face decat sa mergi pe el. Cand el va fi mai bine, daca inytr-adevar simti ca nu poti lupta cu boala, pleaca, insa nu acum. Ar fi las din partea ta. Pupici si curaj, o sa-l ajute medicamentele, ai sa vezi.

paraluta spune:

Ce dragut din partea voastra ca ma sustineti!! Sunteti niste scumpe, cu toate!
Sigur ca am sa va tin la curent!
Va urez toate cele bune!!!

Calinescu Lucia spune:

traieste ca si cum astazi ar fi ultima zi
parerea mea


cristina si bebelina

bebe Maria

www.babiesonline.com/babies/m/maluc/" target="_blank">pagina Mariei

cipcipcip spune:

Eu nu sint psiholog si nu stiu de ce apar bolile psihice, dar stiu ca i se poate intimpla oricui. Nici unul nu sintem invulnerabili sau imbatabili si nici nu stim ce ne rezerva viitorul. Am niste prieteni apropiati, super amandoi, el un tip sclipitor (ca tot ti-e dor tie de fostul prieten), simpatic, frumos, super destept, cu o cariera stralucitoare. Ei, la virsta de 27 de ani, cu un job super bine platit, pe cale de a termina doctoratul in genetica, deci cind avea tot ce-si dorea, a facut o criza maniaco-depresiva din senin, fara sa aiba antecedente in familie macar, si a trebuit sa fie internat timp de 4 luni la psihiatrie. Acum si-a lasat jobul, doctoratul si de vreun an de zile e in concediu medical. Acum nu mai stau aproape de ei, deci alte amanunte nu mai stiu despre boala lui ca nu vreau sa ma bag in intimitatea lor, dar sa stii ca sotia lui e linga el si il sprijina. Mi se pare nedrept sa parasesti un om pentru ca nu mai e la masura asteptarilor. El nu este un om slab, nici pe departe, (si ma gindesc si la sotul tau Paraluta), dar din nefericire a fost lovit de o boala nemiloasa. nu e vina lui, si are nevoie de ajutor si de sprijin din partea celor apropiati. Cred ca cel mai rau lucru ar fi sa-l invinuiesti pe el sau sa pretinzi de la el mai mult decit poate da.
Daca viata linga el ti se pare mai mult decit poti duce, il poti parasi, la urma urmei nu se stie daca vreodata va mai putea ajunge la peformantele unui om sanatos si nimeni nu e obligat sa fie infirmiera nimanui, deci e dreptul tau, dar mi se pare crud, pentru ca ne legam de oameni la bine si la rau, la o adica am putea fi noi in situatia asta si nu cel de linga noi. Noi ce garantie am ca vom fi in putere si sanatosi (fizic si mental) toata viata? Nici una. Si cum ar fi sa fim bagati la rebuturi doar pentru ca masinaria s-a stricat si nu mai functioneaza la parametri optimi?

Eu ti-am scris parerea mea Paraluta, n-am citit toate postarile si nu stiu la ce hotarire ai ajuns. Am intuit in primele postari ale tale un fel de dispret la adresa lui, si nu e corect, pentru ca nu e vina lui. Exista in societate (mai ales cea romana) un fel de rusine, o stigma a bolilor mintale, pe care eu personal nu o inteleg, pentru ca asa cum te poti imbolnavi fizic, te poti imbolnavi si psihic, mai ales cu stresul vietii moderne. Dupa cite am citit, depresia a ajuns sa fie pe primul loc in topul bolilor de care sufera omenirea la ora actuala.

Cipcipcip si bebe Julia 4 august 2005

paraluta spune:

Draga Cipcipcip, atitudinea mea fata de sotul meu nu mai e cea de la inceput. Parerile celorlalti m-au facut sa-mi revin in gandire!
Te-as sfatui sa-i cauti pe prietenii tai! Se vor bucura enorm ca ii cauta cineva, nu stiu, sunt in Ro sau in Portugalia,dar ei, avand asemenea probleme ca si mine, se gandesc ca lumea nu ii mai cauta pentru "ca nu vor sa stea de vorba cu un nebun", cum spune sotul meu; e foarte nasol sa nu te caute prea multa lume. Iar daca si din putinii prieteni nu te mai cauta nimeni, incepi sa te simti marginalizat din cauza bolii, asa cum se simte sotul meu. Cauta-i si incurajeaza-i, sigur au nevoie de ganduri bune, ma gandesc doar la sotia lui, si ea trebuie sa fie la fel de distrusa ca si mine! Mai ales ca sotul meu nici acum nu sunt sigura ce diagnoza are, unii zic ca manie-depresie, iar aia din spital i-au pus diagnoza de schizofrenie paranoida...
Una peste alta, important este ca-i merge mai bine.
Sa vedem ce-o mai fi. Zilele parca ii trec mai binisor si mai repede ca alta data, il mai trimit incoace si incolo, la mici treburi de rezolvat, il pun sa ma duca cu masina pe unde am de mers, asa, ca sa ii treaca timpul mai bine. Sper sa ajunga intr-o faza si mai buna ca asta, si sa nu se opreasca procesul de revenire aici. Nu stiu, nu ma pricep...

cipcipcip spune:

Paraluta, vezi ca ti-am trimis mail.

Cipcipcip si bebe Julia 4 august 2005