Dilema-jobul mamei din diaspora
Dilema-jobul mamei din diaspora | Autor: aligali
Am si o problema care ma framinta de multa vreme si as dori sa stiu si starea de spirit al mamelor care stau de ceva vreme acasa si se afla in afara tarii
:Voi, mamicutzelor din strainatatzuri va simtiti citeodata frustrate de faptul ca stati acasa, si nu mergeti si voi dimineata elegant imbracate cu sotul la serviciu,sau ca seara cind va culcati si faceti bilantul zilei va intrebati ce satisfactii am eu pe ziua de azi???Poate sunt exagerata, dar vreau sa va spun ca uneori ma apuca cite o depresie de-mi vine sa-mi iau cimpii:-(Aici pun intrebari in special mamicutzelor care stau de peste 3 anisori in 'concediu de maternitate' si ce sentimente au ele visavi de problema...
va rog, spuneti ce simtiti voi, schimbati-mi tonusul pe ziua de azi...ca e atit de mohorita vremea azi ca-mi pune capac la toate...
M-am gindit ca depresia mea poate fi si de la scimbarile hormonale din timpul sarcinii...
sunt aici si va ascult intotdeauna opiniile, scuze pt. incoerenta
Numai bine la toata lumea
Alina & Alex
Raspunsuri
Rodica spune:
In nici un caz depresiile nu mai sunt din cauza schimbarilor hormonale din timpul sarcinii. Ai nevoie de o activitate in care sa te implici, sa ai unde sa iesi imbracata frumos, aranjata, sa iti poti folosi cunostintele si aptitudinile, sa intalnesti oameni interesanti.
Astea sunt nevoile tale (au fost si ale mele, dar cand vorbesti despre tine, si cand te doare subiectul, esti incoerenta. Cand dai sfaturi e mai usor sa judeci la rece. )
Cand incepi sa cauti acea activitate care sa intruneasca cerintele descrise, apar intrebari de genul: oare fac bine ? voi avea timp sa mai fac si...? copilul va simti...? si altele care isi gasesc raspunsul numai incercand, gresind si invatand din greseli.Copilul creste si imtra in comunitate, e timpul sa intram si noi in comunitatea noastra, sa avem o viata sociala...
Iti urez succes, 
Rodica 
Garofitza spune:
quote:
Initial creeata de aligali
Am si o problema care ma framinta de multa vreme si as dori sa stiu si starea de spirit al mamelor care stau de ceva vreme acasa si se afla in afara tarii
va rog, spuneti ce simtiti voi, schimbati-mi tonusul pe ziua de azi...ca e atit de mohorita vremea azi ca-mi pune capac la toate...
M-am gindit ca depresia mea poate fi si de la scimbarile hormonale din timpul sarcinii...
sunt aici si va ascult intotdeauna opiniile, scuze pt. incoerenta
Numai bine la toata lumea
Alina & Alex
Personal vorbesc, ca sa nu atrag atentia si comentariile altora.
Nu sunt si nici nu ma simt frustrata deloc daca stau acasa cu fiul nostru. Si asta o fac de aproape 3 ani. Nu ma intereseaza sa ma duc dimineata eleganta cu sotul la servici (si nici nu duc lipsa acelor vremuri), iar seara fac bilantul si-i povestesc sotului ziua petrecuta. Nu ma urc pe pereti de plictiseala, ci pur si simplu iau fiecare zi asa cum este.
Este o alegere personala ca am dorit sa stau acasa cu copilul. Si spre deosebire de anumite tari din Europa, in state concediul de maternitate este de cateva luni. Pe plac financiar se simte, dar balantza mea se inclina total spre a sta acasa cu copilul.
Am o viata sociala pentru care nu trebuie neaparat sa ma "etalez" cu toalete, iar cariera mea poate sa fie "on hold".
Fiecare parinte face cum crede ca este mai bine pentru el/ea si familiile lor.
Garo
Sanatate, ca-i mai buna ca toate.
tinatache spune:
Ba cum sa nu, si nu stau de x ani acasa ci doar de 1. Daca as putea si maine m-as angaja. Insa stau si ma gandesc ca anii astia nu-i mai "prind" eu niciodata, dupa 3 ani merge la gradi, apoi scoala s.a.m.d. E mult mai greu sa stai acasa intr-un loc unde nici nu ai locurile tale sa te plimbi, sa mergi la o cafea sau sa stai la o palavra. Din fericire avem cu cine sta la o palavra, insa in rest locurile, limba, toate sunt straine. De multe ori mi se pare ca a trecut ziua degeaba, insa incerc sa ma gandesc ce a mai invatat copilul meu azi si imi mai ridic moralul. Vrem sa-i facem Andrei si o "fratioara" in curand asa ca ma straduiesc sa nu intru, inca, in depresie, ca mai am mult de stat la fundul lor. Nu reusesc intotdeauna... Asa ca nu esti singura si in nici intr-un caz nu e din cauza schimbarilor din timpul sarcinii. Trebuie sa trecem si de asta, nu?
Cristina
n/a spune:
Pai sa vezi ce depresie te apuca cind iti vezi copilul o ora dimineata, il lasi la gradinita, tu te duci la servici pe tocuri si la "patru ace", il iei seara la 5 jumate si educatoarea iti da raportul cu ce-a facut pe ziua respectiva si realizezi plina de incintare ca mai zice un cuvintel, sau mai stie o figura noua, vii acasa stai vreo doua ore cu el si apoi vine ora de nani ... si sa vezi ce bilant faci la sfirsitul zilei si cum te simti ... si apoi vine we si il imparti intre copil si treburile celelalte si uite asa trec anii si copilul pleaca la colegiu si tu ai ramas cu pantofii cu tocuri, taiorul elegant, servieta si cariera ...
Scuze, nu vreau sa par dura, dar iti spun prin ce trec eu acum!
Iar despre eleganta si satisfactii zilnice ... cred ca te poti simti eleganta si intr-o pereche de blugi haiosi si un pulover comod si sa ai satisfactia ca l-ai invatat pe copilul tau o poezioara, v-ati uitat impreuna la Bambi sau Dumbo, ai terminat un goblen, ai citit o carte samd ...
Lidia spune:
quote:
Originally posted by Sofie
Pai sa vezi ce depresie te apuca cind iti vezi copilul o ora dimineata, il lasi la gradinita, tu te duci la servici pe tocuri si la "patru ace", il iei seara la 5 jumate si educatoarea iti da raportul cu ce-a facut pe ziua respectiva si realizezi plina de incintare ca mai zice un cuvintel, sau mai stie o figura noua, vii acasa stai vreo doua ore cu el si apoi vine ora de nani ... si sa vezi ce bilant faci la sfirsitul zilei si cum te simti ... si apoi vine we si il imparti intre copil si treburile celelalte si uite asa trec anii si copilul pleaca la colegiu si tu ai ramas cu pantofii cu tocuri, taiorul elegant, servieta si cariera ...
Scuze, nu vreau sa par dura, dar iti spun prin ce trec eu acum!
Iar despre eleganta si satisfactii zilnice ... cred ca te poti simti eleganta si intr-o pereche de blugi haiosi si un pulover comod si sa ai satisfactia ca l-ai invatat pe copilul tau o poezioara, v-ati uitat impreuna la Bambi sau Dumbo, ai terminat un goblen, ai citit o carte samd ...
Pe toti sa-i asculti, dar din mintea ta sa nu iesi!
maaaare dreptate ai, Sofie!
Sa incerci sa-i multumesti pe toti... o tentativa ce se va dovedi imposibil de finalizat.
Lidia
iris spune:
eu am implinit de curind 3 ani jumate de cind sint mamica , de un an jumate am norma dubla; inca nu am ajuns la depresie poate si pentru ca pina la 31 de an , cind am avut cprimul copil am ajuns destul de satula de "cimpia muncii"' ba sotul ma suspecteaza ca am facut al doilea copil atit pentru a avea doi dar si pentru ca ma cam luase groaza sa ma intorc la servici; un picutz are dreptate, fetita mea avea deja un an si 3 luni si ma gindeam eu ca se apropie destul de repde momentul cind va trebui sa ma intorc la servici; atunci mi s-a parut insuportabil sa o las cu altcineva, ar fi trebuit sa angajez o tanti si ma ingrozeu tantile pe care le vedeam prin parc insotind alti copii...nu ma tragea nici ata la servici, stiam ca voi veni seara acasa si ca pe copil il voi vedea citeva ore doar, si nu m-a lasat inima....plus ideea ca o surioara i-ar prinde bine si uite asa m-am trezit cu 'contractul" prelungit'; acum am mai si plecat di romania si snase sa lucrez nu am din cauza limbii; daca raminem aici, si dca ating un nivel acceptabil de germana probabil ca imi voi cauta un jobulet, nu cine stie ce ca sa nu stau ca cucu acasa; dar asta abia cind amindoua fetitele vor merge la gradi; dar si atunci vor fi probleme, cine le duce, le aduce; eu ma angajez si angajez la rindul meu pe altcineva? sau voi lucra doua ore zilnic, asta da, mi-ar place , chiar sa matur doua ore si apoi sa imi vad de pitipoance; dupa cum se vede gindurile mele de glorie profesionala, s-au cam dus...si nu ma framinta mai deloc problema asta; aici , din fericire, financiar poti trai si asa, altfle probabil ca m-as agita mai tare; dar clar nu mi-e dor de viata social pe care ti-o aduce mersul la servici - totusi mi-e teama ca creierul meu se va nivela cu totul, asta e problema de fapt; dar ma ajuat invatarea limbii germane sa il mentin treaz; cam asta e in ograda mea
tinatache spune:
Sofie: no comments, ai pus punctul pe I.
Iris: si eu ma gandesc tot la ceva cu juma' de norma dupa ce-or intra la gradi (Andra si viitoarea "fratioara"). Nu vreau sa ma gandesc ca vin de gradi si le da altcineva de mancare, si stau apoi cu ochii la usa cand vine mami/tati acasa. Si tot asa... Inainte de a avea copii ma gandeam ca cine? eu??? sa stau enspe ani acasa?? da' ce-am innebunit? ei, uite ca si mie mi s-au cam dus gandurile de afirmare profesionala, cel putin pe moment. Asta e, noi sa fim sanatosi si mogaldetele, ca in rest...
Apropo: avem 1 dintisooooooorrrrr!!!! (si cu ocazia asta am salvat "raportul" de diseara 
)
Cristina
Adela spune:
Aligali eu stau acasa de aproape 3 ani dar nu neparat din cauza copilului...(Julia are 9 luni) Am lasat slujba tot in Ro si mi-am urmat sotul aici... Da` ce depresie! Din primele luni ma smiorcaiam (cum bine zicea Iris in alt mesaj) ca "vreau la mama" ca "n-am servici"
.... Acum ma simt so-so! DA, mie una imi lipsesc zilele de servici cand aveam o motivatie sa ma imbrac elegant sa fiu mereu in pas cu moda.... (acum stau cu haine bune in dulap si ma uit luuung la pantofii mei si ma apuca jalea ca n-am unde sa-i incalt.... si trece moda lor....) Cateva ore de servici nu mi-ar strica deloc
.... Si de-abia astept s-o dau pe Julia la gradinita sa se joace si ea cu copii de varsta ei... Cred ca si ea s-a saturat de maica-sa... 80% din timp ma vede numai pe mine! ....si pentru copil e buna putina independenta (ce atata de fusta mamei sau de blugii mamei he he)
Deci...
Hai sa luam partea frumoasa a lucrurilor si sa ne bucuram cat mai mult de timpul petrecut cu puiutii nostrii.... Las` ca merem noi si la serviciul ala.... care se cam lasa asteptat. 
Adela &
Julia
ralu spune:
Draga aligali,
Eu sunt o mamica care am stat acasa pana la 2 ani si 10 luni. Pot sa-ti spun ca te inteleg perfect prin ce treci. Am avut depresii peste depresii. Dupa sarcina, in loc sa slabesc m-am ingrasat 15 kg. Cineva ma intreba cum de am un copil asa de zburdalnic, dupa care alergam toata ziua si eu eram din ce in ce mai grasa. Pai din cauza acestor depresii care ma faceau sa mananc ca un bou (scuza-mi expresia). Acum trag de mama focului sa slabesc ca sa pot face si cel de-al doilea copil (am probleme cu coloana).
Eu te sfatuiesc sa iti faci un program foarte riguros, pe ore si sa incerci sa-ti strecori cateva ore in care sa citesti ceva, sau sa inveti ceva care mai tarziu sa te poata ajuta pe plan profesional. Trebuie sa ai un orar foarte bine stabilit si astfel nu o sa ti se mai para ca nu faci nimic. Uite eu sunt inginer informatician. Iar la un moment dat, cand nu am mai putut, am reusit sa imi stabilesc 2 ore in care sa mai invat cate ceva legat de profesia mea. Si incetul cu incetul am inceput sa nu ma mai ingras (dar nici sa slabesc). Acum ma duc la servici si incetul cu incetul o sa dau jos si kg. mele multe.
Imi pare bine ca am stac cu Ioana acasa si am vazut fiecare progres al ei, dar am tanjit si dupa profesia mea. Cand Ioana a facut 3 ani am dat-o la gradinita, iar acum fiecare are drumul ei. Si sa-ti spun ceva: acum mi-e dor te timpul care il petrecem cu fetita mea.
Este tare greu si multa lume nu poate sa te inteleaga. Eu iti tin pumnii si daca vrei sa ma mai intrebi una, alta eu sunt la dispozitia ta!!
Te pup mult si fii puternica!!
ralu-mamica Ioanei
aligali spune:
Multumesc tuturor pt. raspunsuri, e interesant sa afli si opinii diferite....doar nu suntem toate la fel,ca daca am fi atunci discutiile noastre nu ar mai fi atit de interesante si 'piperate'
Pentru Ralu,
multumesc mult pt. sustinere. N-am dat multe detalii la inceput dar pot sa-ti pove acum mai multe despre cauza 'disperarii' mele care ba vine ba pleaca...Am iesit in concediu de maternitate in iulie 1999.Cind Alex a facut 1 an si 3 luni ne-am mutat in Finlanda unde locuim acum de 2 anide zile. In tot acest rastimp de cind am ajuns aici, am incercat in disperare un loc de munca, ca ma plictiseam de mor...Am inceput cursuri de finlandeza, am facut chiar si un Master in Afaceri internationale aici in Helsinki pe care il termin acum, in paralel sunt si la curs de comert si adm. in finlandeza, tot timpul am facut ceva de teama sa nu-mi rugineasca creierasul...Pe alex l-am dat in sept. cin a facut 3 ani la gradinita.Pt ca ne ingrozea diferenta de virsta prea mare intre copii, l-am hotarit pe al doilea...si fericire:punct ochit-punct lovit
Si iata-ma insarcinata in 6 sapt. jumate
Nu vreau sa ma pling, copii sunt cea mai mare fericire din viata meq...si mi-am dorit in disperare 2, pt. ca eu fiind singura la parinti am suferit enorm toata copilaria mea in lipsa de frati
Ca o mama sa-si doreasca sa fie fericita si implinita din toate punctele de vedere, nu cred ca e o crima pt. copii, ei sunt fericiti si multumiti daca parintii lor sunt asa si le inspira incredere si armonie sufleteasca...
Teama si oarecum frustrarea mea vine acum...din faptul ca exista riscul sa mai stau si cu cel de-al doilea copil tot 3 ani acasa, ceea ce in total se fac pe muchie 7 anisori de inactiv. profesionala si sincera sa fiu ma cuprinde neincrederea in mine ca dupa amar de vreme nu mai sunt buna la nimic in practica cu toate teoriile si diplomele pe care le obtin in toti acesti anisori...
Poate in cazul unora ati avut ajutor de la mamica, soacra, prietena, femeie in casa....eu l-am crescut pe Alex complet singura si asa va fi si cu cel de al doilea....si constientizez ca greutatea nu numai de aici vine, dar soi din faptul ca traiesc intr-o tara straina unde comunitatea de romani e foarte mica si se intilnesc foarte rar, si numar orele pina imi vine sotzul acasa sa am si eu cu cine schimba o vorba...
sau macar sa iti doresti sa te certi cu cineva si sa n-ai cu cine...Cred ca v-am innebunit de cap pe toate, imi cer sincer scuze....ma simt mai bine ca m-am descarcat si a iesit soarele putin afara si abia astept sa se trezeasca alex sa mergem putin la plimbare...
Va sarut si va iubesc ca sunteti acolo intotdeauna
Tot binele din lume
Alina & Alex