Quebec
Raspunsuri - Pagina 4
pisi_ella spune:
Sunteti tare dragute! Va multumesc! ASa e, nu sunt deloc hotarata sa plec, avem o situatie aici...un apartament cu 3 camere (luat cu credit, dar tot e ceva), abia l-am renovat si am bagat o groaza de bani in el...Mai avem si o amarata de Dacie 
, dar tot e bine, decat deloc
...Sotzu' are un serviciu stabil, la o foarte mare si recunoscuta firma de programare....IN ceea ce ma priveste, deocamdata nu muncesc...stau acasa cu copiii. Acum cativa ani am fost profesor suplinitor. Deci nu era cine stie ce. Mi-am dat Definitivatul, insa nu-mi ajuta la nimic, daca emigram.
Dar, inainte de toate, avem doi copii. Sotzu' zice ca PENTRU EI trebuie sa plecam si sa ne facem luntre si punte sa le asiguram un viitor...ca in Ro nu avem cum. Sincera sa fiu...eu nu ma gandesc atat de departe. Gresesc oare?
Mie mi-e tare frica sa nu pierdem si ce avem sau Doamne fereste sa se intample ce zice Nelia, sa ne indepartam unul de celalalt...
Nu sunt o aventuriera, uneori tind sa ma multumesc cu putin, daca acel "putin" e ceva stabil si nu-mi plac sub nici o forma situatiile "gri"...adica nu e nici alba, nici neagra...e undeva pe la mijloc si e nesigur.
In ceea ce ma priveste...peste doi ani ma gandesc sa ma angajez si, cu 2 salarii in casa...va fi altceva. Sotzu' meu zice insa in (cel mult) 2 ani sa ne luam zborul. Spera sa ma convinga cu orice pret. Eu sper sa-l conving sa ramanem, ca nu e dracu' asa de negru in Romania...Multi ne zic ca, daca ar fi in locul nostru, n-ar pleca afara. DE fapt...majoritatea amicilor nostri nici nu au o casa (ma rog, apartament) a lor, stau cu chirie, multi nici nu sunt casatoriti, daramite sa aiba si copii...Pe de alta parte, sotzu' are amici plecati si ii zic ca are toate sansele sa se realizeze afara...
Cam asta e. Va tin la curent....
Va pupam,
_Ella, 
Emma & 
Matei
http://community.webshots.com/user/emmaandreea
nelia spune:
Nu stiu de ce, dar parca are lipici acest subiect. Tot as mai avea ceva de spus, poate pentru ca si noi am fost aproape in aceeasi situatie acum citiva ani... Si eu inclin sa cred ca daca sotul tau s-a realizat acolo si a ajuns sa aiba o slujba buna, deci are si experienta de munca, are toate sansele sa reuseasca mult mai bine aici si in mult mai putin timp. Eu am doi prieteni foarte buni, nasii Tudorei, care au aceleasi meserii: ea profesoara de geografie in tara, cu 6 ani vechime, iar el programator, cu o vasta experienta, cu contracte in afara. Aveau si ei apartament in tara, slujbe sigure, dar au plecat pentru ca in Romania se schimbau lucrurile prea lent. Pentru ca, daca e sa fac o comparatie usor fortata, Canada este o Romanie in care s-ar gasi resurse, energie si mai ales vointa sa se shimbe ceva, de la mentalitate pina la economic. Ba chiar mai putin, pentru ca nu sint 'spe mii de imigranti care vin cu rele si bune din toate colturile lumii. Dar asa cum merg lucrurile in Romania, in ritmul acesta lent, se va atinge nivelul de trai al Canadei peste 50-100 de ani. Sper! Nu dati cu rosii, stiu ca pentru multi lucrurile s-au schimbat putin sau chiar mai mult, dar inca mai sint milioane de romani pentru care nu s-a schimbat nimic, sau daca s-a intimplat, e de la rau la mai putin rau. Deci, cum spuneam, le-a fost si le este inca greu. Ea nu a putut face nimic cu geografia ca nu are cele 450 de ore pedagogie ca sa obtina permisul si nici o sansa sa le faca, decit daca ia facultatea de la capat. Nu stia nici franceza la nivel de profesor, engleza la fel, asa ca s-a dus la un certificat (un an de universitate) de franceza si la cursuri de engleza, iar acum face un master in geografie. El, programator bun si cu experienta, nu si-a gasit de lucru in domeniul lui si, dupa franceza, s-a bagat la un master. Nici nu l-a terminat si si-a gasit un post bun si destul de sigur, iar la ea se intrezaresc perspective bune cu ce si-a ales sa faca. Dar au muncit, invatind noaptea, cu copil mic pe cap, stind intr-o garsoniera toti trei. Sint de doi ani si jumatate si va mai dura vreo doi pina isi vor atinge telurile propuse. Dar tot ei spun ca le e deja mult, mult mai bine decit in Romania si, desi, la inceput voiau sa se intoarca, mai ales ea, care nu prea a vrut sa plece (au inca apartamentul in tara), acum, dupa trei luni petrecute in Romania in vara asta, a zis ca nu s-ar mai intoarce. In sfirsit s-au linistit si sint siguri ca a facut alegerea buna. Ti-am dat numai un exemplu, nu se poate generaliza nimic. Nimeni nu stie cum ii va fi, decit daca incearca pe pielea lui.
Cornelia, 
de
Agata (28.06.2001) si Tudora (30.05.2005)
http://nelia.photosite.com
Daiopri spune:
Of, Pisi, Pisi...
Intai vroiam sa te intreb cum e si cu Matei? Cum e cu 2 bb-ei?
Apoi, noi am venit in 2000 aici. As putea spune ca aproape la limita.
Nu ne-am descurcat nici rau, nici bine zic eu. Adica s-ar fi putut mai bine.
E drept ca depinde si ce meserie ai, dar eu zic ca lucrurile se misca mai greu in ultimul timp.
Apoi, s-au cam scumpit toate, aproape s-au dublat, in timp ce salariile cresc putin sau deloc. Uneori am senzatia ca totul cam merge in jos si aici. Am mai avut prieteni care au venit in ultimii ani, si care m-au intrebat care e parerea mea. Eu, personal, cred ca e un pic cam tarziu de venit, in conditiile spuse de tine. Caci atunci cand ai 2 copii e destul de greu. Nu imposibil. Am prieteni care au 2 copii si doar el lucreaza, dar a venit cu contract acum 5 ani si salariu bunicel. Ea sta cu copiii. Se descurca bine, dar nu se pot arunca la o casa. Noi, la fel, salarii medii, dar nu ne putem gandi la casa. Uneori am senzatia ca nu stim noi cum sa procedam, sa economisim.
In fine, dupa 5 ani am fost si eu in tara anul asta. Am fost dezamagita si m-am simtit straina. Eu nu sunt o fire sentimentala, si tot imi pare rau ca al meu copil nu poate sa isi cunoasca bunicii. Acum e mama la noi, si s-au atasat asa tare. Ma doare inima cand ma gandesc si la ea si la el cand o sa se desparta.
Uneori am senzatia ca nu se merita, alteori ca da. Depinde ce iti doresti. Si zau nu stiu daca o sa-i fie copilului meu mai bine aici, sau era mai bine acolo. Noi nu aveam cine stie ce acasa, si depindeam de parinti asa ca nu au fost prea multe de lasat in urma.
Aici, uneori ma simt in plus alteori bine. Pe noi ne-a apropiat plecarea, dar anii de inceput au fost grei, in conditiile in care cel putin eu ba prindeam slujba ba ramaneam fara.
Citesc pe aici de fete din tara care isi petrec concedii de vis. Noi in 5 ani nu ne-am indurat sa mergem mai nicaieri, ca bunul obicei de a "strange" nu ne-a lasat, desi ceea ce am strans nu e spectacular.
Daca ar fi sa plec acum din tara probabil ca nu as mai face-o, desi repet, nu am trait din greu aici. Comparand cu altii poate chiar am fost norocosi.
De intors nu stiu, ca parca nu mi s-a parut ca mai apartin acolo. Eu am senzatia ca de cand am venit aici, am devenit mai rece, mai calculata. Sau doar m-am maturizat:))))
Prieteni avem, dar nu mai reusim sa ne intalnim prea mult. Eu nu pot spune ca inteleg prea mult din viata mea, in conditiile in care stau 8,5 h la servici, iar drumul imi ia 45min-1h dus, tot atat intors.
Uneori nici nu am forta sa ma mai joc cu cel mic, si ma simt vinovata.
Eu nu am fost de acord cu plecatul separat, dar atunci nu aveam copil.
Deja o sa va fie greu sa va hotarati, daca fiecare are gandurile lui.
Va doresc intelepciune, si mai vorbim.
Numai bine
codritu spune:
Multi vin gandindu-se la copii, sa le fie lor mai bine. Din punctul meu de vedere, deci subiectiv vorbind, nu cred ca ii e mai bine, ne vede 2-3 ore pe zi si alea printre alte cele pe care le mai ai de facut dupa ce vii de la servici, in rest la 1 an jumate are un program de adult, il duc la gradi la 7.30 si il scot la 5.30. Daca e bolnav nu am cu cine sa il las, e bine daca poti sa stai acasa cu ei, eu din pacate nu am putut a trebuit sa ma intorc la servici. Scoala nu stiu cum e, colegii mei care au copii de scoala se plang ca la scolile de stat nu prea se face scoala, dar probabil depinde de scoli si aici; sistemul sanitar e ingrozitor, al mei bb a fost prematur si trebuie sa-i faca un control la ochi, pediatra mi-a dat trimiterea in aprilie, dar nu au fost locuri numai pentru octombrie, ceea ce sper e sa nu aiba nici o problema sau daca a avut ceva sa se fi rezolvat.
Nu vreau sa iti arat doar partile rele sunt si bune, asa cum spune Nelia te descurci mai usor in viata de zi cu zi din 2 salarii medii.
Tudorel
amuleta spune:
Cu permisiunea ta, desi nu locuiesc in Canada, o sa-ti spun povestrea verisoarei mele din Quebec : in Romania erau amindoi ingineri (nu IT) si aveau mica lor firma la care lucrau, nu bani multi dar nici putini, au emigrat inainte de 2000, el s-a reprofilat urgent dar si asa, la inceput au impartit ziare dimineata, au lipit plicuri...am inteles ca destui emigranti in Canada incep asa, ca sa-si suplimenteze veniturile. Ea nu a lucrat niciodata in meseria de inginer, a trecut printr-o cadere psihica destul de mare in primul an jumate, dupa care s-a apucat de scoala de la zero, acum lucreaza in domeniul sanatatii si e multumita iar el si-a redeschis o firma particulara dar in alt domeniu decit ce facea in tara. Si-n cazul lor, el era un luptator, dornic de schimbare iar ea era ceva mai conservatoare...asa, ca tine dar s-a lasat trasa dupa el. Casatoria lor a rezistat pentru ca amindoi sint foarte maturi si echilibrati. Au si copii iar mamele din tara au cam facut ture la cresterea lor, plus ca i-au ajutat in primii ani ca si suport psihologic (mai ales pe ea).
Daca tu vei emigra cu inima indoita si-l vei bombani pe al tau din a treia luna de sedere aici (ca de ce-am plecat, ca era mai bine in Romania...stii tu, chestiile pe care noi, femeile le zicem) atunci va fi de doua ori mai greu sa rezistati in Canada, ca sa nu zic si riscant pentru casatoria voastra. Daca el ar avea un contract deja la plecare si tu ai veni la scurt timp dupa aceea, macar la un acoperis deasupra capului, s-ar putea sa nu fie chiar rau, dar tot asa, tie-ti va trebui o calificare, o scoala facuta aici.
Sa ma ierti ca am indraznit asa, de peste granita.
Siminaf spune:
Am si eu o poveste, a celor mai buni prieteni ai nostri, din Montreal. Au ajuns in tara frunzei de artzar acum 2 ani si un pic. Ea - medic in Ro - a inceput sa faca neste ceva cursuri de nursa. El - IT-sit - este singurul care lucreaza pina acum. De aprox. 2 saptamini au si o fetita scumpa rau de tot! Mama ei vine regulat la ei si sta aproape 6 luni. Prima oara au "chemat-o" cind ei aveau... 2 luni de Canada.
Deci, per ansamblu, lor le este bine, chiar daca nu au inca planuri sa-si ia casa... Asta nici nu s-ar putea dupa numai 2-5 ani! Sa fim sinceri: citi dintre voi si-ar permite casa in Romania dupa doar citiva ani de munca?!
In cazul lor, erau amindoi f. porniti sa plece din Ro, nu numai unul dintre ei.
Revenind la cumparatul unei case in Ro, eu cu sotul meu, dupa 4 ani de munca pe brinci (mai ceva ca sclavii pe plantatie), inca nu puteam macar visa la o casa! Iar legat de timpul petrecut la servici, pai va plingeti de 8 ore de munca si eventual inca 1-2 ore pe drum?!? In Ro munceam cite 12 ore/zi, plus cam o ora pe drum (uneori si mai mult). Deci Deiu meu a crescut doar printre fetze straine acolo, in tara natala. Nu vad de ce aici ar fi mai rau, daca merge la gradi, preschool sau la scoala!
Mai gindeste-te, Ella, si sa dea Domnul sa iei hotarirea cea mai potrivita familiei tale!
Simina & Andrei (Deiutzu) & bb2 din burtica
Virsta bebe2
Virsta Deiu
Home, wherever you are...
Excursie la Lake Arrowhead
Laguna Beach
Beach Cities
columbiana spune:
nu vreau sa judec pe nimeni, suntem diferiti si traim in mod diferit, dar apropo de discutia despre case, noi tocmai am cumparat-o; lucreaza numai sotul meu, salariul lui este-teoretic frumusel, dar practic mediu, pentru ca lucreaza in constructii, unde 6 luni cistiga foarte bine si sase luni cam prost; eu am doar bursa si imprumut, anul acesta e vreo 670 cad/luna- suma ce ne acopera cheltuielile noi;
pina acum plateam chirie 710 cad; acum rata la casa pentru un imprumut de 150.000 cad ajunge la 830, la care adaogam 500 cad/lunar pentru asigurari, rate mobila, etc; am luat casa in banlieue-Laval, dar cu acces facil la tren, autorute, autobuze spre Montreal, etc, aproape noua, singura, si foarte spatioasa, cu demisol finista, utilitati, etc; ( ca banii pentru avans- marisor- provin din Romania, de la parinti)
e drept ca datorita copilului am fost putin impinsi de la spate si va urma o perioada mai...restrictionata- pina voi reusi sa pot sa-mi iau si eu job, dar...se poate, doar trebuie studiate variantele;
nu suntem nici genul foarte econom, avem- de nevoie-si doua masini (nu clasa cea mai scumpa, e drept), eu si copilul am fost si in Romania plecati vara asta, a doua oara in trei ani de Canada....
bafta,
Ana
Siminaf spune:
Ana, ce pot sa-ti spun decit "jos palaria"! Poate ca totusi unii (ma numar printre ei) vor sa astepte niste venituri ceva mai maricele in familie, ca sa nu stringa prea tare cureaua... Dar fiecare alege ce si cum vrea! Inca o data, bravo voua pt. va ati avut puterea sa va restringeti de la altele, pt. casa!
Simina & Andrei (Deiutzu) & bb2 din burtica
Virsta bebe2
Virsta Deiu
Home, wherever you are...
Excursie la Lake Arrowhead
Laguna Beach
Beach Cities
columbiana spune:
multumesc, Siminaf
am postat despre casa pentru ca citesc uneori mesaje nu foarte optimiste, postate de unele fete din Montreal; e drept ca problemele legate de sanatatea copilului ne-au "impins" sa ne grabim putintel cu casa, dar asta e..prioritatile se schimba de la o etapa la alta a vietii probabil;
Daiopri spune:
Ana noi suntem in Vancouver. Ce pot sa spun e ca aici nu gasesti casa la pretul luat de tine. Pana si una mai amarata costa de la 350,000.
Un townhouse (scuze nu stiu cum s-ar numi in franceza) e aprox 250,000 in sus. De aceea zic, ca dupa 5 ani ma aflu cam in acelasi punct vizavi de casa ca si acum 5 ani. Atunci nu aveam nimic strans, dar costau casele undeva intre 200-250, acu am strans ceva dar s-au dublat.
Asta e viata. Din cate am inteles la voi sunt mai ieftine, si aveti ceva mai mult suport de la guvern.
Eu ceea ce incerc sa spun, e ca nici aici nu mi se pare grozav de usor, si pierzi pe plan sentimental. Ca sa nu spun, ca la noi in fam eu am fost cea care a tras mai mult sa venim:)
Asa cum mentionam mai sus, probabil ca as putea sa imi satisfac mai multe dorinte, dar gandul de a "pune deoparte" nu ma lasa sa ma relaxez prea mult.
(Desi nici mare branza nu pun deoparte:)))).
Apoi cum zicea si Simina, si noi am vrea sa punem cat mai mult jos, ca nu imbogatesc bancile, numai ca fuge si pretul tot mai departe bata-l vina.
Succes tuturor in indeplinirea dorintelor.
Noi sa fim sanatosi. Pupici