de ce sunteti atei?

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 15

ManyHope spune:

Remarc si cuvintele urmatoare:

quote:
Si cu toate acestea oamenii (religiosi sau nu) sunt tristi cand pierd pe cineva drag. Insa moartea ar trebui sa fie cea mai mare sarbatoare a credinciosilor, sa se bucure si sa se veseleasca pentru ca defunctul a ajuns in sfarsit acolo unde o viata intreaga s-a chinuit sa ajunga, si-a implinit deci visul lui de-o viata, scopul pentru care a fost creat iar acuma poate profita fericit de eternitatea mult dorita. Nici macar despartirea nu ar trebui sa le umbreasca bucuria celor ramasi caci e o despartire temporara, ce mai conteaza cativa ani pe langa o eternitate pe care o vor petrece impreuna?

... iar asta cam asa e.... Moartea e cel mai mare "nivelator", nu se mai vede diferenta intre credincioase(shi) si necredincioase(shi) cand e la o adica, e tristete si jale coplesitoare pe tot omu la fel!
DE CE OARE?
Daca e atata si atata diferenta in viata si traire cat se declara,de ce inaintea evenimentului final nu mai e diferenta si toata lumea are frica si pareri de rau si bocete de-o potriva ?? iiiindiferent daca s-a inchinat sau nu ori in care directzie si-a facut semnul crucii !!

(vorbeam in general, "nu trageti in pianist

face si el ce poate")

adusca spune:

dorulez, eu nu le am cu impartitul florilor, si nici nu fac des complimente......ma tem ca daca as exagera, gestul si-ar pierde din valoare.
tu ai merita o floare reala, nu una desenata, sincera sa fiu m-ai dat pe spate (ca sa ma exprim plastic) cu mesajele tale. Am patit ca si Catalina (cataghe), mi-ai deschis pofta sa ma documentez mai mult in aceasta directie (cand ai avut timp sa cetesti atat fomeie?.....ca scrie la profil c-ai fi de sex feminin, desi in general barbatii gandesc atat de logic......'oi fi misogina oare?)
oricum mesajele tale au avut darul sa ma puna mai mult pe ganduri, si recunosc c-ai atins multe aspecte asupra carora aveam intrebari.
multumesc tare mult.
deasemenea multumesc si lui myrrha, precum si la toti care au postat, este foarte interesant subiectul, dar mai interesanta a fost discutia pe marginea lui.

nu cred ca sunt atee, cred ca sunt ca si adrienne, agnostica.
am retinut exemplu' lui marius, si intuiesc ca mintea mea e prea limitata ca sa poata cuprinde totul.

poate sunt oameni care au avut o reveratie si o pot face, insa v-a fi foarte greu crezut de restul omenirii....e ca un exemplu dat pe forum parca (sau l-am citit in alta parte?) cu acel caine care a vazut un curcubeu, insa semenii lui n-au cum sa creada pt ca se stie ca ei vad doar alb negru.

de aceea sotul meu nu mi-a spus decat mie ca a vazut de aproape un OZN'u', ba chiar l-a admirat vreo 20 de minute .......s-a temut ca toti i-l v-a crede nebun....si cred c-avea dreptate.

Fetele de pe DC

Viata e ca carosabilu'...unii vine....altii trece....

myrrha spune:

Pentru ca oamenii sint slabi, pentru ca se gindesc mai mult la ei insisi, ca ramin singuri, lipsiti de puterea de viata pe care le-o dadeau cei de care se legasera prin iubire, decit la drumul celui mort, pentru ca le e frica de ce urmeaza si de necunoscut. Pentru ca sintem departe departe de a sti totul, indiferent cit credem sau nu.

Misiunea religiei e sa ostoiasca aceasta angoasa a mortii. Mesajul subiacent din orice religie este: Nu va fie frica! Aveti curaj!
Si da, oamenii credinciosi se tem mai putin de moarte, nu ma indoiesc de asta.

Religia nu sustine ca traim intr-o lume perfecta, ci ca omul e cazut, e in mijlocul binelui si raului, al vietii si al mortii, intre care duce o lupta continua (si care nu are sanse sa inceteze cit sintem in viata...)

Si chiar daca toata religia noastra ar fi doar o dulce amagire in fata mortii, aceasta sfidare a mortii care este religia mi se pare partea cea mai nobila si mai indrazneata din om: curajul si dorinta nebuneasca de a-si depasi conditia, prin puterea spritului.

iren spune:

quote:
Originally posted by amuleta

Fetita mea de patru ani este foarte ambitioasa : daca-i refuz ceva sau daca o pedepsesc pentru o prostie, se aseaza in fund si incepe sa plinga, apoi se uita la mine si spune "nu te mai iubesc". Eu sint cit o frunza in Universul asta iar fetita mea nu ma poate intelege.

Amuleta, poate ca ai dreptate, da atunci cu frustrarile-astea, gen "io te-am facut, io te omor!!", ce facem?...

Iren dubla mamica

Bogdanelu nazdravanu

si Julia turbo

pozne
degetzeii

In caz de greturi si alergii la anumite persoane, se recomanda retragerea intr-un loc izolat si racoros si consumarea, in liniste, a patru- cinci lamii pe ora.

Andrada spune:

quote:
Originally posted by xenocid

Omul nu a evoluat din nici una din aceste maimute antropoide!
Au avut doar stramosi comuni acum 10 milioane de ani.

Si totusi...mie imi spune ceva faptul ca inca mai sint maimutze.. momentul in care din aceeasi mama o fiica a ales sa-si pastreze blana pe fatza iar cealalalta sa se aseze sub copac sa se gindeasca temeinic la viitor... . De ce anume una a ajuns sa se adapteze la mediu crescindu-si unghiile, iar cealalta complexul lui Oedip?

A

www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu

tata lu Toma spune:

Citind unele dintre mesajele anterioare cred ca pot sa formulez mai bine raspunsul la intrebarea initiala.
Deci : sunt un individ obisnuit, cu o capacitate de intelegere limitata. Exista multe fenomene pe care nu pot sa le explic. Cel mai putin, probabil, inteleg aparitia vietii pe Pamant. Nu stiu cand, cum, unde a aparut prima celula vie dar nu sunt convins ca aceasta este opera lui Dumnezeu.
Imi este mult mai usor sa accept ca la un moment dat sub influenta a mai multor factori/forte/conditii/conjuncturi/etc/etc/etc a aparut o celula vie decat ca exista, deja, undeva/candva "cineva" care s-a apucat sa creeze.
Poate ca suma aceea de factori/forte inseamna, de fapt, Dumnezeu si eu sunt, pana la urma, credincios.
De fapt eu nu inteleg care e problema mea atat timp cat eu sunt un om corect, cinstit, respectuos, cu bun simt, etc, etc ...

_
Sunt moderator dar ma tratez

impreuna spune:

Pentru cei care inca mai sunt "inspirati" de teoria evolutionista, le recomand una dintre ultimele carti stiintifice aparute in domeniu :
"Demisia lui Darwin" de Joe White, Nicholas Comninellis

http://www.librarie.net/carti/38836/Demisia-lui-Darwin-apusul-unei-teorii-evolutionismul-Joe-White-Nicholas-Comninellis

myrrha spune:

Tatal lu Toma ,

tot ce-mi vine acum in minte este predica de ieri , despre versetul cu "cei din urma vor fi cei dintii." A fost o predica luuuunga care revenea asupra unei singure idei: sa nu ne imaginam ca daca mergem la biserica o sa intram primii in rai. S-ar putea sa fim chiar ultimii, iar cei care dau pe la biserica din an in paste sa intre inaintea noastra. Daca avem impresia ca meritam ceva, noi, astia bisericosi, ne inselam amarnic. Pentru ca in crestinism nu functioneaza principiul echitatii lui Dumnezeu, ci al generozitatii lui. Vezi si parabola fiului risipitor.

Asa ca, nu, nu cred ca ai nici o problema (din perspectiva religioasa). Mai ales daca traiesti ca un crestin

doruletz spune:

ok, mi-am insusit criticile ca si laudele (mai ales ), merci pentru amandoua . Nu vreau sa mai intru in polemici, revin ca sa raspund intrebarii puse de tata_lu_toma... dintr-o alta perspectiva:

quote:
Originally posted by tata lu Toma
De fapt eu nu inteleg care e problema mea atat timp cat eu sunt un om corect, cinstit, respectuos, cu bun simt, etc, etc ...
_
Sunt moderator dar ma tratez

Dupa ultimele descoperiri stiintifice singura ta 'problema' ar fi ... concentratia prea mica de serotonina

. Se pare ca serotonina (un neurotransmitator = substanta cu ajutorul careia in creier se transmit informatiile de la un neuron la altul) ar fi 'molecula credintei'.

O sa fac un rezumat al unui articol aparut luna trecuta in revista "Science et Vie". Din pacate nu pot da un link caci revista nu e disponibila on-line si nici nu pot traduce tot (e vorba de o serie de articole care se intind pe 19 pagini!).
Poate vor mai fi si altii interesati, din cate am observat subiectul a batut recordurile de vizualizari ... desi majoritatea cititorilor a preferat sa ramana silentioasa

Seria de articole se numeste
"De ce D-zeu nu va disparea niciodata"?
Pentru ca:
1. "Creierul nostru e programat sa creada" - o echipa de cercetatori suedezi condusa de neurobiologista Jacqueline Borg a demonstrat ca exista o concentratie de serotonina mult mai ridicata la persoanele religioase. (The American Journal of Psychiatry )
Concluzia studiului ar fi ca "productia de serotonina poate fi considerata ca una din bazele biologice ale credintei religioase chiar daca rezultatul studiului va trebui confirmat utilizand un panel mai larg de voluntari."
Alte cercetari au revelat ca exista o zona a cortexului, cortexul parietal superior care functioneaza la relanti in timpul rugaciunilor. Acest rol a fost pus in evidenta de neurobiologistul www.andrewnewberg.com/default.asp" target="_blank">Andrew Newberg atunci cand a analizat activitatea cerebrala a calugarilor tibetani aflati in plina meditatie. Unul din rolurile acestei parti a creierului este orientarea in spatiu => cand aceasta functie e alterata apare senzatia de "fuziune cu Universul" descrisa de tibetani.
Si asta nu este singura zona a creierului implicata, alte cercetari ale neurobiologistului american Michael Persinger sugereaza ca "stimularea electromagnetica a lobilor temporali ar declansa senzatia de a fi alaturi de o prezenta divina (revelatie)".

2. Credinta este un remediu contra anxietatii
Mai multe studii au aratat de-a lungul timpului ca cei credinciosi au o speranta de viata mai mare decat necredinciosii. Se pare ca asta se datoreaza faptului ca starile de anxietate sunt mai reduse, rugaciunea actionand pe post de anxiolitic. In acelasi timp, apartenenta la o comunitate religioasa contribuie si ea la reducerea anxietatii. Pentru a gasi explicatia trebuie sa ne intoarcem in timp, la primii oameni care traiau in grupuri mici, de cateva zeci de indivizi.

3. Religiile au aparut inaintea divinitatilor
Pe scurt, evolutia credintelor umane asa cum ne-o arata descoperirile arheologice
- Piatra evocand o figura umana gasita langa un australopitec ( datand de acum 160 000 ani). avea o dimensiune simbolica?
- Primele morminte de neandertalieni si de Homo sapiens (datand de acum 100 000 ani) - denota un inceput de preocupari spirituale
- Picturile rupestre (realizate acum 33 000 ani) s-ar putea explica prin practici samaniste, intrarea in comunicatie cu supranaturalul
- aparitia primelor divinitati, zeita mama si zeul taur la inceputul neoliticului, acum 10 000 ani
- aparitia primelor lacase de cult odata cu adoptarea sedentaritatii, cu 8500 de ani in urma

4. Religia schimba perceptia noastra despre lume (interviu cu www.edge.org/3rd_culture/bios/atran.html" target="_blank">Scott Atran - antropolog si director de cercetare la CNRS).
Printre altele spune ca ritualurile faciliteaza credinta. Gesturile, genuflexiunile, procesiunile pot sa mearga pana la prostratie. Astfel de comportamente se intalnesc si la marile primate nu numai la om. La oameni insa nu sunt doar simbolice, ele procura un sentiment de supunere. Aceasta ambianta emotionala colectiva arata ca suntem gata sa sacrificam putin din sine insusi.
Emotia provocata de starea de comuniune si de gesturile de supunere devine in timp mai puternica decat logica si ratiunea.
Datorita acestor stimulari emotionale constante si repetate oamenii ajung sa creada in lumea imaginara descrisa de religii...

Articole aparute in www.science-et-vie.com/AnciensSV/images/Numeros/1055_cov.jpg" target="_blank">Science et vie nr 1055, august 2005.