Povestile batranilor
Raspunsuri - Pagina 9
iarina spune:
fetelor sunt restanta cu niste povesti...mai dati-mi 2 zile si o sa va scriu.
ramonai spune:
Haideti sa va spun o poveste trista, dar frumoasa in felul ei.
Ne povestea bunica ca in satul ei fusese candva, pe cand avea ea vreo 10-12 ani, in anii '30-40, o familie bogata de chiaburi. Aveau multa vie (satul e in Vrancea) si o casa frumoasa care exista si astazi.
Oamenii au avut o fata, pe care au trimis-o la scoala pe undeva pe la Iasi. Acolo s-a indragostit de un baiat si, vrand sa se casatoreasca, el a venit la parinti sa-i ceara mana. Din nefericire parintii ei nu l-au acceptat. El a plecat, dar s-a intors dupa cateva zile cu un pistol, a impuscat-o si s-a impuscat si el. Sunt inmormantati impreuna in cimitirul din sat, chiar in fata bisericii. Decat despartiti pe lumea asta, mai bine impreuna pe cealalta... offf, ce nebunii fac unii din dragoste! Trist, nu?
Mai povestea cineva inainte ca in perioada aia era aproape o moda sinuciderea din dragoste. M-a impresionat mereu povestea lor, copil fiind o rugam mereu pe mamaia sa imi mai spuna o data si ma tot gandeam cum o fi fost p-atunci, cat or fi suferit din dragoste, cum o fi fost in stare sa hotarasca s-o omoare cu mana lui... De fiecare data cand ma duceam la cimitir cu mamaia imi placea sa ma opresc un pic si langa ei.
Baiatul era fiul lui Cezar Petrescu.
ramonai spune:
Haideti mai fetelor, chiar ati epuizat toate povestile si amintirile pentru subiectul asta frumos? 
Mai ziceti si voi, ca va mai zic si eu...
Rayuela spune:
ramonai,smillaraaq,acs
,pentru bunicii vostri formidabili!
Sa va povestesc un pic despre strabunicul meu,de origine sirbo-bulgara.A ramas orfan la 7 ani.Parintii lui erau oameni avuti,si la moartea lor,rudele au sarit ca ulii,sa-i ia averea.Au hotarit ca strabunicul,copil,trebuie sa dispara din planuri,asa ca l-au aruncat in Olt,iarna,in speranta ca va muri.A avut noroc,avea un cojocel gros care l-a ajutat sa pluteasca si sa scape cu viata.Datorita prietenilor parintilor,a reusit sa-i dea in judecata pe cei care au vrut sa-l omoare si si-a cistigat drepturile de unic mostenitor.De atunci,i-a ramas porecla "Jiva",care in limba bulgara inseamna "Viata".
din nefericire,a murit inainte sa ma nasc,asa ca nu-l cunosc decit din...povestile batrinilor.
Elena
si 
mademoiselle Amelie-Boubou
iren spune:
Dragele, absolut superbe poveshtile voastre , da va citesc destul de rar, ca ma podidesc lacrimile de fiecare data, mai bine pling o data shi bine la o pagina intreaga, decit sa pling la fiecare povesatire in parte 
Iren dubla mamica
Bogdanelu nazdravanu 
si Julia turbo
motzu Juliei+tortu lu Bogdanelu-nou!
august-septembrie-nou!
pozne
degetzeii
In caz de greturi si alergii la anumite persoane, se recomanda retragerea intr-un loc izolat si racoros si consumarea, in liniste, a patru- cinci lamii pe ora.
ramonai spune:
Haideti sa va spun una haioasa.
Bunicul dinspre tata a avut trei mari pasiuni in viata lui: vinul bun, duduile si viata tihnita, fara prea multa munca. Vai de biata mamaie care a fost buna ca painea calda si frumoasa (era blonda, avea draga de ea ochi albastri-albasti si a fost intotdeauna foarte subtirica). Avea o voce tare frumoasa, ceva gen Ioana Radu, si cand se duceau pe la vreo nunta tataia o punea mereu sa cante cate-o melodie, ei ii era tare drag s-o faca. Ii placea sa fie eleganta, cand se ducea la cate-o prietena in vizita isi punea palariuta si manusi crosetate de ea. A muncit si s-a spetit toata viata si i-a suportat toate metehnele lui bunica-miu, a dus o viata grea cu el, si cu toate astea soacra-sa si cumnata-sa nu prea o sufereau ca vezi-doamne ai ei erau saraci, ii ziceau "saracie" si "cur-gol" (scuzati!). Nici el nu a fost om rau, in afara de viciile lui, nu l-am auzit nici macar o data sa ridice glasul la cineva.
Cica dupa cativa ani de casnicie grea cu puturosu' la usa, s-a hotarat sa-l lase, si s-a dus sa stea la o sora de-a ei din acelasi oras. In felul lui, de mare don-juan, tataia a iubit-o tare mult, asa ca n-a rabdat fara ea. Ce rugaminti s-o aduca inapoi, ce promisiuni?! A asteptat-o dimineata la 5.30 cand se ducea spre serviciu si... i-a furat geanta de pe umar si-a fugit! Stia ca trebuie sa se intoarca dupa ea, ceea ce saraca a si facut. Ce convingator si romantic si bunica-miu 
! De parasit nu l-a mai parasit decat cand a plecat dincolo.
Nadia1976 spune:
Bunicul meu a fost cu trenul, in timpul razboiului, si povestea el cum soldatii nemti, cand oprea trenul(nu foarte des) fugeau la o cismea, scoteau apa si se spalau... pe cand rusii, Doamne fereste! Cica miroseau, erau betivi, nespalati si rai pe deasupra.
http://community.webshots.com/user/nadia1412
Ne nastem goi, uzi si flaminzi. De abia dupa aceea lucrurile se inrautatessc.
ramonai spune:
quote:
Originally posted by Nadia1976
Bunicul meu a fost cu trenul, in timpul razboiului, si povestea el cum soldatii nemti, cand oprea trenul(nu foarte des) fugeau la o cismea, scoteau apa si se spalau... pe cand rusii, Doamne fereste! Cica miroseau, erau betivi, nespalati si rai pe deasupra.
Bunica mea, care in timpul razboiului era doar un copil, le-a auzit pe maica-sa si pe alte femei soptind de cum faceau soldatii nemti cand voiau sa "seduca" o femeie: ii dadeau creme, ciocolata...
In schimb, bunicul imi povestea ca avusesera in casa cazati niste soldati rusi. Astia beau pana nu mai puteau, dupa care faceau pipi prin casa, pe podele si pereti, distrandu-se de mama focului! Acuma, ma intreb si io: oare cum or fi fost soldatii romani? mi-e teama ca semanau mai degraba ca rusii...
ps. dupa cum vedeti, eu sunt hotarata sa pastrez subiectul pe prima pagina
Nadia1976 spune:
A fost odata ca niciodata o fata frumoasa, cu ochi mari si albastri, cu parul blond si ondulat, care se tragea din parinti nemti, nascuta intr-un satuc din Banat. Pe cand avea ea vreo 15 ani, pe fratele ei, cu 5 ani mai mare decat ea, l-au luat nemtii la razboi. Au venit trupele SS si l-au luat. Un an mai tarziu, cand fata cu bucle aurii si ochi ca cerul a iesit sa duca vaca la fantana, au venit alte trupe de soldati, de data asta rusi, si au luat-o, la fel cum l-au luat nemtii pe fratele ei, fara un cuvant, fara sa-i dea vreo sansa sa le spuna parintilor ce se intampla, sau sa-si i-a ramas-bun. Si au dus-o intr-un lagar, in Siberia cea inghetata, unde au trimis-o la lucru in mina. Mergea, saraca, ca deh! ce sa faca?! Si mergea cu fetele dupa apa, cu sticlele si umplea o sticla si o punea jos si pana o umplea pe a doua, prima crapa de ger, asa era de frig in Siberia. Si la iesirea din tura, din mina, mai trisau, ieseau cu trenuletul... dar biata fata cu bucle acum negre de mizeria minei intr-o zi a pierdut trenuletul si a trebuit sa iasa pe jos. Spre surpriza ei, cand a ajuns la suprafata, acolo erau sodatii rusi, si pe toate pe care le-au prins in trenulet le-au trimis inapoi in mina, la inca o tura de lucru. Apoi, intr-o buna zi, si-a facut ea curaj si cu alte doua fete, de varsta ei, au fugit... cumva au ajuns in Austria, cu ajutorul bunului Dumnezeu... si intr-o noapte rece si ploioasa, au tot mers ele prin padure, toata noaptea, ca dimineata sa realizeze ca erau in locul de unde au plecat... au mers in cerc, prin padure, frig si ploaie, toata noaptea. Au mai mers ele ce-au mai mers, incurajandu-se una pe alta, pana au vazut o casa, cu o luminita... si au batut la usa si le-a deschis o femeie. O batranica buna, care le-a dat mancare si ceai sa bea, si le-a lasat in casa ei sa se incalzeasca si apoi si-a trezit batrana fiul, sa le duca pe fete la gara. De la gara, au luat trenul la Viena, unde fetele s-au despartit, fiecare urmandu-si drumul si soarta; fata cu bucle aurii a intrat ca doica la o familie cu doua fetite gemene, adorabile si cuminti. A avut noroc de o doamna buna la suflet. Intr-o zi, cum mergea ea in gara, sa astepte trenul, in speranta ca v-a intalni un cunoscut, sa-i aduca vesti de pe acasa, a venit un om si i-a spus: "Of, daca tu ai stii ce bolnava e mama ta, tu te-ai intoarce acasa". Si s-a intors in acel satuc din Banat; si si-a gasit mama pe patul de moarte... si soarta cruda la un an dupa ce i-a luat mama, i-a luat si tatal si apoi la nu mult timp, a primit de la armata SS o carte si o decoratie pentru fratele ei mort si el. Era singura pe lume, dar a avut parte de vecini buni, care au indrumat-o pe drumul vietii si-au avut grija de ea, o fata de vreo 20 de ani, singura pe lume, orfana, dar macar avea pamant, avea o vie, pe un deal insorit... pana cand i-au luat-o comunistii. Dar vecinii ei, oameni buni la suflet, tot n-au lasat-o singura: i-au gasit un baiat bun, dintr-o familie saraca, cu 7 copii, si au sfatuit-o sa se marite, sa nu mai fie singura pe lume. Si ea s-a maritat, a avut o viata buna cu barbatul ei, au avut 2 fete; viata n-a fost intotdeauna usoara, dar nici mai grea ca a altora. Si fetele i-au crescut, s-au maritat, cea mare i-a dat o nepoata si un nepot, cea mica i-a dat 2 nepoate. Dumnezeu i-a mai luat pe cineva drag, dupa parinti si frate, i-a luat fiica cea mica, lumina ochilor ei. O boala necrutatoare a macinat-o multi ani, dupa care s-a stins intr-un pat de spital, inconjurata de asistente si doctori si familia ei doar pe jumatate... ca fata cea mica ii era departe si sotul plecat la lucru. Si fata noastra, acum o bunicuta cu bucle mai mut carunte decat blonde, s-a stins si ea din viata, de durere, la putin timp dupa fata ei...
Asta e povestea bunicii mele din partea mamei...
http://community.webshots.com/user/nadia1412
Ne nastem goi, uzi si flaminzi. De abia dupa aceea lucrurile se inrautatessc.
Nadia1976 spune:
Si ca sa-mi pastrez obiceiul...
A fost odata ca niciodata o familie cu 14 copii, care traiau intr-un satuc pierdut intr-o vale adanca, intre niste dealuri mari. Si de saraci ce erau, n-aveau mancare, nici de imbracat, nici incaltari pentru copii. Asa ca, in 1926, pe cand unul dintre baieti avea doar 7 ani, l-au trimis "sluga" la boier. Si "baietul" a plecat din casa parintilor, abia un copil, pastea oile pe dealuri, cu zi cu noapte, dein primavara pana-n toamna, cand stapanul "merea" dupa el si-l aducea la mosie, pentru iarna. Si ramanea si iarna la stapan, si avea grija de oi, acolo, la curtea boierului (care era, de fapt, un ciobat mai instarit). Si intr-o zi, dupa vreo 2 ani, cum pastea el oile pe deal, il vede pe taica-su ca se duce sa-l vada. Si i-a adus si ceva de-ale' gurii: un pumn de mamaliga si cateva mere padurete, ce le-a gasit in drumu spre "baiet". Taica-su s-a dus sa-i spuna ca maica-sa a trecut pe lumea ailalta... dar n-a avut suflet sa-i zica bietului copil, asa ca a plecat cum a venit, fara sa zica nimic. Dar i-a fost bine, la boier, ca boierul l-a trimes la scoala, a facut 4 clase, a nvatat sa scrie si sa citeasca. A fost multi ani cu boieru'. Apoi, cand a crescut, a cunoscut o tigancusa frumoasa foc, si s-a insurat cu ea, si s-a mutat la ea in sat, in casa cu ta-su fetei. Si s-a angajat miner, ca erau bani buni si nu si-a uitat prima dragoste: oile. Si-a cumparat cateva oi, sa le vada acolo! Si le pastea chiar el, cand nu era la lucru. Si a tras din greu, sa-i dea tigancusii lui bani, sa ridice o casa, ca el dadea bani, dar ea mergea sa cumpere materialele, "tocmea" oamenii si supraveghea toata munca. Si au facut o casa frumoasa, si 3 copii frumosi, 2 baieti si o fata. Si de la miner, a trecut la... Primar! A fost primar multi ani, ca era drept si oamenii il indrageau, chiar daca era doar un orfan cu 4 clase. Pe baiatul cel mic l-a trimis la lucru, pe fata a maritat-o si pe baiatul cel mare l-a trimis la scoala, l-a facut asistent medical. Si ce mandru era el, dupa ani si ani cand curtea i se umplea macar de 2 ori pe luna de copii: nepotii lui... 5 nepoate si-un nepot; si copiii si nurorile si ginerele, toti veniti la el, cu paturile intinse in curte, cu barbatii la masa, vorbind de toate cele, jucand carti sau table si femeile trebaluind prin bucatarie, sa faca de mancare si nepotii jucandu-se prin curtea imensa, ca a cumparat omul pamant mult, pe langa casa, de avea o curte imensa pentru nepoti si o gradina mare, plina cu de toate. Si la 82 de ani, cu un plaman uscat si un picior pe jumatate taiat si cealalta jumatate mancata de cangrena, s-a stins din viata. A fost tot satul la inmormantare. L-au plans copiii, nepotii,tigancusa lui acum batrana, dar inca purtand pe fata semnele unei frumuseti trecute. L-a plans tot satul, l-a plans si preotul... Imi amintesc ceva ce a spus preotul: "Trecea Doamna Preoteasa pe drum si-o intreba pe Nana Salvina (tigancusa-bunica mea) cum de se descurca de mancare pentru atatia oameni, in toata sambata si duminica (ca de acum si nepoatele erau maritate, una cu 3 copii, una cu 2 si cea mai mare dintre stranepoate avea deja un bb-ce mandru era el cand i se strangeau in curte 5 generatii si el statea "trantit" pe un cojoc, sub prun, uitandu-se la zarva din curtea lui)... cum se descurca... si Nana Salvina zicea ca care cum vine aduce cate ceva: unii carne, altii legume, altii de baut (sucuri), altii fructe ce nu au ei in curte... si se pun tate (toate) gramada si se face mancare pentru toti (26 in total), si era atata veselie in curtea lui, si cum toti vorbeau in sat ca iar venira tati la Ion, si iar ii mare veselie la el in curte"... si plangea Preotu', ca Baci Ion o fost om bun, si era la Biserica in fiece Duminica...
Si asa, cu Baci Ion, s-a stins ultimul dintre frati... 14 frati si el a trebuit sa-i planga pe toti... adesea ma intreb daca a fost norocul sau nenorocul lui sa fie ultimul
Si asta e povestea bunicului meu din partea tatalui.
http://community.webshots.com/user/nadia1412
Ne nastem goi, uzi si flaminzi. De abia dupa aceea lucrurile se inrautatessc.