Povestile batranilor
Raspunsuri - Pagina 13
Ramonika spune:
Niculae (bunicul meu de pe mama) s-a nascut intr-un sat in judetul Bacau. In timpul razboiului i-a murit tatal pe front si cei trei baietei au ramas cu mama lor care s-a stins si ea tot din cauza razboiului, dar de tifos. Cei trei baietasi au ramas in grija bunicilor. Bunicii, oameni duri, cu spirit de gospodari, au privit venirea orfanilor cu ochi buni, dar in sensul ca le mai vine o mana de lucru in gospodarie. Trebuiau copilasii sa isi castige prin munca fiecare imbucatura. Niculae a fost cel mijlociu, avea 7 ani cand “a intrat argat la bunici”. Cel mai mare avea vreo 9-10 ani, iar cel mic vreo 4-5. cel mic nu era bun de munca si bunicii l-au dat la un orfelinat. Intr-un fel a fost scaparea lui din mediul “muncitoresc” de la tzara, mai tarziu facand mai multe scoli si ajungand economist (parka a avut chiar facultate, daca tin bine minte). Niculae isi petrecea zilele pazind vacile si oile si caprele bunicilor.
Cand s-a facut marisor, a luat si el in grija o bucata de pamant ramasa de la raposatii lui parinti si si-a facut o gospodarie, luand-o ca partenera de viata pe Ileana (bunica mea). Au avut patru copii, 2 baieti si doua fete (una din ele mama mea). Un baiat le-a murit de infectie cand avea 9 ani, pt ca se intepase in picior cu un cui ruginit. In timpul razboiului, prin ‘44, bunica il avea numai pe primul baiat si imi povestea cum au venit nemtii si apoi rusii si cum a fugit ea intr-un sat mai indepartat in munti sa scape de invadatori. A mers pe jos cu copilul in spate kilometri buni. Scena asta ma face sa imi amintesc nuvela lui Gala Galaction, “La Vulturi”, cu Agripina care fugea cu copilul in spate. A stat bunica acolo pe la oameni saptamani bune, pana a trecut primejdia. Bunicul a fost luat in armata, dar nu se prindea “patriotismul” de el, pentru ca a dezertat. Au venit soldatii sa il ia inapoi in armata, dar cand au intrat pe poarta, bunicul a fugit in gradina prin papusoii care erau inalti mai ceva ca el si l-au camuflat bine. Au tras cu pusca dupa el, dar nu l-au nimerit. Ce aproape a fost de moarte!!! (O paranteza. Cand te gandesti ce mult conteaza un minut, sau cateodata o secuda intr-o viata de om si cat de mult inflenteaza acea secunda viitorul. Daca il nimerea pe bunicul si il impusca mortal, nu mai era nici mama si nici eu…) Cand s-au mai potolit evenimetele si au plecat trupele, s-au intors amandoi la casa (sau ce mai ramasese din ea) si si-au reluat viata.
Ce greu a fost si pt mama si pt fratele si sora ei cand erau mici, cat de greu au trait in saracia de dupa razboi saracii…
Ei, dar asta e alta poveste si despre parinti, nu despre bunici.
Despre bunicii de pe tata care sunt din Dragomiresti Maramures povestesc alta data!
Ce-mi place subiectul asta! Teodora – felicitari! 
Ramonika
si pisicile Vladutz 
Bubulina Maritza Fulgushor
ramonai spune:
quote:
Originally posted by Ramonika
Bunicul a fost luat in armata, dar nu se prindea “patriotismul” de el, pentru ca a dezertat. Au venit soldatii sa il ia inapoi in armata, dar cand au intrat pe poarta, bunicul a fugit in gradina prin papusoii care erau inalti mai ceva ca el si l-au camuflat bine.
Ramonika, si strabunicul meu, tatal bunicului de pe mama, a dezertat
Foarte tanar era cand a fost luat in primul razboi mondial ca ordonanta a unui capitan. Intr-o zi ducea capitaneasa cu sareta undeva, si, trecand printr-un camp unde nu il putea vedea nimeni, a oprit trasurica, a deshamat calul de la trasurica si a fugit cu el, lasand-o pe capitaneasa singura in mijlocul campului.
Pana la sfarsitul razboiului l-au tinut parintii in curte ascuns intr-o groapa facuta pentru el si camuflata. Nu stiu cat o fi durat pana sa se termine razboiul, dar banuiesc ca nu foarte mult. Patriot de patriot, dar mai mare ii era dragostea de vatra decat cea de tara. Ca sa nu mai vorbesc de frica de moarte!
http://community.webshots.com/user/ramonam106
Ramonika spune:
Acuma fetelor, sa va povestesc despre bunicii din Maramures, din Dragomiresti (vecini de sat cu bunicii iarinei, acuma am descoperit si noi, la subiectul asta). De fapt zic mai mult de bunicamea, Ioana, pt ca bunicul meu a murit cand eram eu mica si nu prea stiu mare lucru de el. Bunica s-a nascut in anul 1912, va implini la anul 94 de ani! Dumnezeu s-o tie!
Strabunicii mei erau oameni avuti, gospodari in satul Dragomiresti. Au avut 8 copii. Atunci era semn de prosperitate care avea mai multi copii. 4 baieti si 4 fete. Cand au ajuns fetele de maritat, bunica (fiind cea mai mare) a trebuit sa se marite prima. Pe atunci parintii aranjau casatoriile. Se interesau care baiat este de insurat prin satele vecine, ce avere are etc etc. asa i-au aranjat bunicii casatoria cu un tanar dintr-un sat aflat cam la 30-40 km de satul unde locuia ea. S-au inteles parintii, au evaluat zestrea, au stabilit data nuntii, dar cei doi tineri nu se cunoscusera decat cu cateva zile inaintea nuntii. (Bunicii ii placea de un tanar din vecini, dar parintii ei nu l-au vrut ca “e sarac”). Apoi au stabilit o zi in care a venit baiatul cu parintii lui in vizita. Au intrat ei in casa, s-au asezat, bunica era in cealalta camera si ii tremurau genunghii si i se inmuiasera pisioarele de abia se mai tinea. Si a trebuit sa se duca cu el, sa inceapa o viata cu un strain, departe de parinti, de frati, de surori, cu socrii care erau si ei nistre straini. I-a fost destul de greu. Nu a dus o viata buna, barbatul era lenes si rau si betiv. Au avut un copil care a murit la o varsta frageda, in urma unui accident. Cand a murit copilul, neavand la ce sa mai stea cu el, bunica l-a parasit. A fugit si a lasat toata zestrea in urma. Cand sa se intoarca la parinti, acestia au trimis-o inapoi sa nu le faca (,) casa de ras si surorile ei mai mici au spus ca nu se vor mai putea marita din cauza ei, ca s-a despartit de barbat.
Asa ca bunica a trebuit sa se descurce singura si s-a mutat cu un barbat, Nichita, care era si el despartit de sotie si a trait cu acesta din urma si a facut un copil (pe tatal meu). Ea nu avea servici si a fost nevoita sa mearga la oras (la Sighet si la Viseu) unde a fost servitoare in casa unui judecator. A fost foarte harnica si apreciata de familia aia bogata, dar in cele din urma s-a intors in satul ei sa isi vada de copil si de barbat. A avut doua mari lovituri in viata bunica dpv material: cand i-a ramas zestrea la fostul barbat si a doua cand s-au schimbat banii. Stransese si ea bani albi pt zile negre si a trebuit sa dea pe foc munca ei de o viata. Si doua mari lovituri dpv sufletesc: doi copii a avut si amandoi au murit inaintea ei. 
Mai am de povestit, dar mai incolo, mai astept sa citesc si de la voi.
Ramonika
si pisicile Vladutz Bubulina Maritza Fulgushor
Teodora D. spune:
Ramonika, ma bucur ca iti deserti si tu sacul cu amintiri.Mai asteptam povesti de la tine!
Somewhere on this globe, every ten seconds, there is a woman giving birth to a child. She must be found and stopped.
Ramonika spune:
S-a dus o data bunica (Ioana) pe un deal pe langa satul ei sa culeaga alune de prin padure. Si cum s-a luat ea cu culesul, numai vede ca se face noapte. S-a intunecat si nu era nici tipenie de om pe deal si nici vreo lumina nu avea la ea, asa ca s-a ratacit. A inceput bunica sa strige intr-o parte, ba in alta, poate poate o aude careva si o indruma spre sat. era inspaimantata bunica, ce se face ea, daca da vreun lup peste ea, ca erau lupi prin zona aia.
Deodata apare un caine ciobanesc. Cand a vazut-o cainele pe bunica singura noaptea, a inceput sa o latre si sa isi arate coltii la ea. Bunica, inlemnita de spaima, a scos din tasca bucata de mamaliga pe care o avea la ea si a “cinstit” cainele. Acesta s-a mai imblanzit si asa a reusit bunica sa ajunga la stana de oi de unde era de fapt cainele respectiv.
Erau si niste ciobani la stana de oi. S-a dus mai mult cu frica in san decat cu bucurie ca a gasit niste oameni, pt ca ciobanii deh… is ciobani… numai ca ea a nimerit peste niste oameni buni, au cunoscut-o si au “gazduit-o”. I-au dat si niste mamaliga cu branza si lapte, ca era si flamanda. Apoi i-au aratat drumul spre casa. Cum mersese bunica in noaptea aia vreo cateva ore pe deal, a tras-o la plamani.
Ajunge ea spre dimineata acasa cu bine si se culca. Se pune in patul ei si s-a trezit bunica mea la fiecare ora sa dea o camasa jos de pe ea. In dimineata aia cred ca a schimbat cateva camasi bune, pentru ca a transpirat foarte tare. Facuse aprindere la plamani. Pana la urma s-a tratat bunica si de boala asta, dar nu a mai plecat la cules de alune asa tarziu ca sa o prinda noaptea prin padure.
Ramonika
si pisicile Vladutz Bubulina Maritza Fulgushor
Witchie spune:
Am si eu povesti cu bunici. Nu-s de la '907... dar is ale mele si mi-s dragi.
Pentru ca-s destul de lungi va dau linkuri. Daca veti avea rabdarea sa le cititi eu cred ca or sa va placa
Iaca:
Fantasticele mele bunici. Ioana
Fantasticele mele bunici. Maria
Si inca 2 povesti ale altor bunici:
O Saga de la apa Moldovei (I): Despre Calul Chiriţă. Cum se alegea pe vremuri regina balului.
O Saga de la apa Moldovei (II): Povestea Sultanei şi a Santei Lucia, cu câteva vorbe despre America, aşa cum se vedea pe la 1914
Enjoy:)
Anda, mama Irinei
fotografiile Irinei
Ingerul a strigat
Teodora D. spune:
Witchie, la pagina 5 am dat si eu link-ul spre povestea bunicii Ioana; am inteles bine, e bunica ta, tu esti autoarea articolelor?
Somewhere on this globe, every ten seconds, there is a woman giving birth to a child. She must be found and stopped.
Teodora D. spune:
quote:
Originally posted by Witchie
ihi:)
Anda, mama Irinei
fotografiile Irinei
Ingerul a strigat
Somewhere on this globe, every ten seconds, there is a woman giving birth to a child. She must be found and stopped.
Teodora D. spune:
Witchie, noi am mai discutat pe DC despre jurnalul Irinei pe care il scrii la Atelier Liternet; cand era baietelul meu sugar ma identificam cu ce scriai acolo si nu ma mai simteam atat de singura si neinteleasa :).
Ma bucur ca esti membra DC si ca ne-am "intersectat"(nu o data, din cate imi amintesc)!
Somewhere on this globe, every ten seconds, there is a woman giving birth to a child. She must be found and stopped.