Povestile batranilor

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 11

iren spune:

Ortansa

Iren dubla mamica Bogdanelu nazdravanu si Julia turbo

motzu Juliei+tortu lu Bogdanelu-nou!
august-septembrie-nou!
pozne
degetzeii

In caz de greturi si alergii la anumite persoane, se recomanda retragerea intr-un loc izolat si racoros si consumarea, in liniste, a patru- cinci lamii pe ora.

adrienne12 spune:

Ramonai vara-mea a confirmat poveste de dragoste de la gazeta. A auzit si ea povestea de la batrinii satului in plus are rude ingropate in cimitirul cu pricina si a vazut mormintul celor doi. Bizar Cezar Petrescu.

Ortansa spune:

Bunica era o batranica frumoasa,vesnic imbrobodita cu o basmaluta neagra,cu tenul zbarcit dar alb.Avea buzele movulii de la tigarile cu foita maronie,impotriva astmului,pe care le fuma delicat si cu pasiune.Avea vorba blanda si inteleapta cu accent moldovenesc si avea un fin simt al umorului.Isi spala zilnic lenjeria si batistele ,nelipsite din buzunarul ilicului negru de lana.
Pe bunica o chema Natalia.S-a casatorit cu bunicul ,pe cand era foarte tanara.Parintii lui nu prea o vroiau, pentru ca era saraca.Casa lor se afla la o rascruce de drumuri ,intr-un satuc moldovenesc.Exact prin fata casei trecea un paraias.Pe vremuri,casa fusese han,iar bunicul hangiu si bunica hangitza.Vindeau de toate, de la cuie ,tigari,pastrami si pana la stofe ,papiote sau bunghi.Primeau si oaspeti,daca se nimereau sa vina de departe,ramaneau sa inopteze la Hanu’ lu’ Bacalu.
In spatele casei se afla demult,si probabil ca mai este inca si acum,beciul,un beci mare, boltit,napadit de buruieni si daramat pe jumatate.Acolo se degustau vinurile si ingurgitau oaspetii cate ceva de-ale gurii,inainte de a porni din nou la drum.
Pentru zilele de balci,se afla in curte o roata mare de lemn,pe care o trageau flacaii cu mana si un scranciob.
Ne povestea tata despre bunica,femeie frumoasa,desteapta si apriga:”intr-o zi,statea mama in pridvor.Si nu stiu ce-I zice tata,nervos si jap o palma.La care mama,care torcea linistita in coltul ei,scoate fusul din valatugul de lana si poc, una pe spinare lu’ tata cu fusu’. A ramas tata impietrit de uluire,si-a-ntrebat-o :de ce dai, hai Natalie?-D-apoi cum sa nu dau?Tu de ce dadusi bre?.Saracul tata,ce sa mai zica,a inceput si el sa rada.”

Bunica a dat nastere la 10 copii,din care 2 au murit de mici.Tata a fost ultimul nascut,in anul 1942.Pe cand era tata un plod mic de cateva luni,au intrat rusii in sat.Cand a auzit bunica asta,femeie singura ,ca bunicu’ era si el plecat pe front,a infascat copilu’,l-a invelit in niste carpe si s-a ascuns intr-o capita de fan.Au intrat rusii in curte si au facut prapad.Cand au ajuns langa capita ,au inceput sa-si infiga baionetele in ea,doar–doar or da de cineva ascuns acolo.Bunica se ruga intruna sa nu planga tata si sa nu-I nimereasca vreo baioneta.Mare noroc au avut ca au scapat nevatamati.

Bunicul s-a intors de pe front bolnav de reumatism.Se ascunsesera zile intregi in transeele pline cu apa pana la gat.Tata are putine amintiri despre el.Stie doar ca,bolnav fiind la pat,s-a lovit la cap,undeva in zona tamplei si a murit in scurt timp.

Bunica a murit la aproape 90 de ani in Bucuresti,la una din fetele ei.Am amintiri vagi despre ea,dar foarte placute.Imi placea bunica,mi s-a parut intotdeauana a fi de vita nobila,cu vorba ei sugubeatza si iscusita,cu decentza ei,cu blandetezea si frumusetea ei interioara.

...if you know what I mean.(proverb american :-D)

iarina spune:

Prima fotografie pe care si-a facut-o bunica mea a fost la 18 ani...incerc insa sa mi-o inchipui copil, cu doua codite lungi, ochi albastri, slabuta...lucrand covoare pentru cei mai bogati din sat, caci n-avea matusa cu ce sa le tina...lucrand, lucrand, lucrand. Fugita din casa judecatorului care voia sa o infieze - pentru ca o tot puneau la probe sa vada pe care dintre soti ii iubeste mai mult -matusa este nevoita s-o primeasca inapoi, nu inainte de a-i da o bataie zdravana si de a-i spune cat de proasta este pentru ca a dat cu piciorul la o viata imbelsugata. Insa ea a preferat sa manance mamaliga cu lapte si paine din tarate si paie pe vremea secetei din '47- '48. Tara si satul erau sleite de razboi si ocupatia austro-ungara (Ardealul de Nord) iar apoi a inceput seceta. Isi aminteste cum vesnic ii era foame, caci ce mancau nu era deloc consistent, insa cel mai bine isi aminteste de "trenurile foamei"...da, chiar asa se numeau, cineva scrisese cu creta pe vagoanele trenurilor...cele care veneau din Moldova. Erau asa de disperati si infometati povestea bunica, incat vindeau un cal pentru un sac de porumb sau cartofi. Maramuresul fusese si el lovit de seceta, insa se mai gaseau de-ale gurii prin casele oamenilor.Foamea ii lasau copiii la portile oamenilor si fugeau, doar doar i-or lua acestia. Asa s-a trezit o familie din vecini cu o fetita la poarta, au luat-o, hranit-o...a ramas fetita un an si jumatate. Apoi s-a intors familia s-o ia si le-au dat oamenilor care o crescusera o pereche de boi. Culmea, fetita nu voia sa se mai intoarca, plangea dupa parintii "adoptivi"...si uite asa au trecut si raboiul, si foamea si s-a facut mare si a venit vremea maritisului. Dar asta e o alta poveste.

Rayuela spune:

Iarina,mai ai poza cu bunica ta de la 18 ani?chiar asa ,daca avezi poze cu bunici din tinerete,aratati-ne si noua!
Eu am vreo doua cu bunica mea ,daca gasesc vreun scanner o sa o copiez si va arat!
Ortansa,povestea bunicii tale aprige seamana perfect cu povestea lu Buni,strabunica mea si a lui ML.A facut vreo 9 copii,tot circiumareasa,tot apriga ,si avea la activ o cafteala data strabunicului
ce femei ,domle!!Ce femei!!!
Anecdota:cica inainte de razboi,bunica mea fiind bebelus,o lua Buni la circiuma si o baga dupa tejghea ,intr-un cosulet.Cind a plecat acasa,nu i-au iesit la numaratoare copilasii,si a ajuns la concluzia ca o uitase pe bunica mea acolo,in circiuma.Noroc ca era aproape de casa si a gasit-o dormind frumusel!
mai povestiti fetelor..povestiti...

Elena si mademoiselle Amelie-Boubou

iarina spune:

Poza este in Maramures, n-o am aici din pacate. Stiti, bunicii mei au fost acum 2 saptamani la mine.Au batut ei cale lunga din Maramures pana in capitala cu trenul, doar ca sa vada apartamentul nepoatei. M-au crescut 6 ani si sunt nepoata cea mai draga. Ah, sa-i fi vazut pierduti prin oras, minunandu-se de toate, insa ajungand la concluzia ca tot la Dragomiresti e mai bine:))
Spuneti si voi, sa nu mor de dragul lor?

Ortansa spune:

da Rayuela, citisem povestea cu bunica ta si asa mi-am adus aminte si de bunica mea:-)
uite ,acum ca am citit ce a scris mai sus iarina mi-am adus aminte si eu de o povestioara:

se intampla intr-o iarna,in acelasi satuc moldovenesc.pe ulita trecea o satra de tigani,caldarari parca.au batut din poarta in poarta, cautand adapost pt. o noapte si ceva de-ale gurii,pana au ajuns la bunica.aceasta le-a deschis si i-a adapostit in grajd,facandu-le culcus in fanul de acolo.la plecare a 2a zi,tiganii au uitat un plod in fan-ca aveau o droaie-pe cel mai mic,unul de-abia nascut.l-a luat bunica,l-a grijit,l-a spalat si l-a hranit.peste vreo saptamana si-aduc aminte tiganii de copchil si se intorc dupa el.cand l-au vazut curat,grijit si infofolit au zis ca nu-l mai iau pana la primavara,ca le moare copchilu'.cica bunica il descalise:-)

...if you know what I mean.(proverb american :-D)

Teodora D. spune:

am descoperit in arhiva "formulei as" niste povesti care mi-au placut. savurati-le si voi la o ceasca de cafea sau ciocolata fierbinte.
www.formula-as.ro/articol.php?nrrev=398&&codcapp=277&&numecapp=Destine&&culoarebgr=E9F6CA" target="_blank">povestea d-nei Vorel
www.formula-as.ro/articol.php?nrrev=334&&codcapp=177&&numecapp=Lumea%20rom%E2neasc%E3&&culoarebgr=4AB5A5" target="_blank">povestea d-nei Pavel
www.formula-as.ro/articol.php?nrrev=466&&culoarebgr=C43636&&numecapp=Societate&&codcapp=144" target="_blank">povestea Luchianei Fat
si am mai cules asemenea istorisiri!

Somewhere on this globe, every ten seconds, there is a woman giving birth to a child. She must be found and stopped.

ramonai spune:

Am trait fiecare poveste in parte spusa de voi, tare frumos povestiti si frumosi bunici ati mai avut!

Teodora, ce mi-au placut povestile! Eu trebuia sa ma fi nascuat cu o suta de ani mai devreme, ca astea nu-s timpuri pentru o nostalgica ca mine.
Zici ca mai ai povesti de-astea. Mai pune vreo doua aici, te rog.