Ortodoxism din Postul Mare in Postul Mare
Raspunsuri - Pagina 6
conchita spune:
Elena, mie mereu mi-a facut bine si placere prezenta ta la discutii, deci nu te teme ca inteleg gresit cuvintele tale 
in mod sigur eu judec inca, de pacatul asta cred ca nu scapam integral niciodata (numa sfintii pot); cum ai vazut m-am indoit de preotul roman de-aici pe motive superficiale (cum era imbracat ajutorul lui:)). prin urmare, n-ai sa auzi de la mine niciodata ca e okay sa continui cu un duhovnic pe care l-ai vazut ca pacatuieste. n-as putea sa spun de ce ramane preotul pacatos cu darul duhovniciei si dupa ce pacatuieste ca nu e in puterea mea sa inteleg cand si cum si de ce decide Dumnezeu sa-si retraga darul. poate preotul a pactuit dupa ce a primit darul, ce stiu eu? eu stiu doar ca treaba mea personala e mantuirea mea, iar pentru a altora pot numai sa ma rog si sa incerc sa nu mai judec, ca sa nu cad eu mai rau decat ala pe care il tot judec atata. tu zici ca asta contrazice invatatura Bibliei, eu zic ca in Biblie scrie ce toata lumea tot repeta si mai nimeni nu faptuieste: sa arunce piatra ala fara de pacat. acum sper ca am fost mai clara. e periculos sa stai langa cel care pacatuieste la nesfarsit si nu vrea, nu da semne ca vrea sa se indrepte. deci fuga, in situatiile astea, e cea mai sanatoasa. sa-l schimbi, nu poti, ca te paste pacatul vanitatii - crezi ca ce poate Dumnezeu, poti si tu. sa stai asa in dorul lelii langa el, iar nu merge, ca daca crezi cu adevarat in Dumnezeu, atunci nu-l ispitesti. ca ispita e cand te arunci cu capul inainte in pericol, stiind ca e pericol, stiind ca Dumnezeu ti-a zis sa te feresti, si totusi tu o faci, sperand anapoda ca Dumnezeu va veni si te va salva automat din propria inconstienta.apoi, viata e scurta si sunt atatia oameni ca lumea, superiori cum i-am numit eu, langa care merita sa stai- ca ai ce invata si primesti inspiratie sa faci Binele in lume-, de ce sa te duci langa aia care te trag in jos, stiind ca raul e super molipsitor si ca risti sa devii si tu ca ei, (adica inferior spiritual)? cam asa vad eu lucrurile si aplic asta si in ceea ce priveste duhovnicii pacatosi, si prietenii, si ideile bune/rele si tot. 
Joanna, post linistit si cu folos, abia astept sa te reintorci.
conchita spune:
quote:
Originally posted by Elena
Nu stiu daca aceasta comparatie are sens in cazul de fatza, pentru ca iertarea pe care noi, parintii, o dam copiilor nostri este a noastra, personala, noi NU iertam in Numele Domnului pe copiii nostri !
am uitat sa-ti raspund la asta, din pacate, ca uite cat ajung sa scriu! :)) sigur, tu ai dreptate, parintii iarta in dreptul lor. eu m-am folosit de exemplu ca sa ilustrez pe de o parte relatia de tip parinte-copil intre Dumnezeu si oameni, iar pe de alta sa accentuez faptul ca parintii lumesti sunt pana la urma instrumente...sau cum sa zic ca nu-mi gasesc cuvintele...un fel de medii pentru vointa divina. asa si cu duhovnicii, ei sunt medii pentru iertarea pacatelor pe care o da numai Dumnezeu, deci trebuie judecati in calitatea asta de medium separat de identitatea lor ca oameni. si cam gata, ca vorbeste Amuleta asa frumos de tacerea interioara plina de raspunsuri ca mi s-a facut dor sa ma lepad iarasi de balastul de cuvinte care fac mult zgomot, dar is prea sarace ca sa zica ceva cu adevarat.
va pupicesc cu drag
conchita spune:
quote:
Originally posted by Elena
chiar daca ma repet, aici mi se pare extrem de nimerita comparatia cu margaritarele date la porci !!
oh, si mie! cum as putea sa NU fiu de acord?!
casandra spune:
Conchita, intr-adevar omul are si o parte agresiva, pusa in el tocmai pentru a fi capabil sa infrunte raul, sa lupte cu ispita. Dar nu cu vanitate, nu ca ar fi el special, ci pentru a pastra ceva special.
---------------
exemple sunt destule...mie pana si Moise mi se pare ca a fost atins de morbul vanitatii, mai ales cand a facut fapta aia super-socanta de a sparge tablele legii. e nevoie sa crezi in tine mai mult decat crezi in altii cand te asezi conducatorul lor, ce ziceti?
----------------------
Moise nu a vrut sa fie conducator, nu a vrut sa fie in fruntea poporului sau. Cand Dumnezeu i-a comunicat planul Sau, n-a zis nu, nu s-a opus planului, nu l-a luat pe nu in brate, dar i-a fost teama ca nu se va descurca, nu s-a considerat un bun vorbitor si i-a spus Domnului. Dumnezeu a tinut cont de nelinistea lui si i l-a dat ajutor pe fratele lui, mai priceput la vorba. Moise nu din vanitate a spart tablele, ci a fost coplesit de deznadejde, intristat peste masura de fapta poporului sau. S-a simtit neputincios in fata atatei incapatanari de a nu intelege. Desertaciunea de care vorbeste Ecleziastul.
Catalina, zbaterea tine pana la 'Evrika', pana gasesti ceea ce cauti, pana intelegi. Dupa 'Evrika' nu mai e chinul cautatotului, ci al faptuitorului, adica te zbati sa realizezi ceea ce ai inteles ca trebuie facut. Nu te mai intrebi de ce, ci cum.
cataghe spune:
quote:
Originally posted by casandra
Catalina, zbaterea tine pana la 'Evrika', pana gasesti ceea ce cauti, pana intelegi. Dupa 'Evrika' nu mai e chinul cautatotului, ci al faptuitorului, adica te zbati sa realizezi ceea ce ai inteles ca trebuie facut. Nu te mai intrebi de ce, ci cum.
Casandra, da, ai perfecta dreptate. Sint intrutotul de acord cu tine. Insa ce te faci atunci cand tu ai spus "evrika" si simti ca ai gasit, iar altii in jurul tau striga "blasfemie!" pentru ca ei au ajuns la acel "evrika" in alt mod, si nu accepta decat acel mod ca fiind unicul valabil si posibil?
_
In God we trust, all others bring data.
irina.c. spune:
Dragelor,va urez post usor si cu folos!Doamne ajuta!
Irina si bb Ilinca(26apr04)
Traiesc in Romania si asta imi ocupa tot timpul
http://photobucket.com/albums/a146/ireneme/Ilinca/
amuleta spune:
Catalina, cind gasesti ce cautai, linistea pe care o capeti (iar cu linistea asta
) anuleaza zgomotul de fundal al protestatarilor. Adica, daca esti convinsa ca este calea ta, n-ai de ce sa-ti mai pierzi vremea sa o justifici. Adevarul este cel ce este, are puterea de atractie a unei gauri negre si nu lasa loc de negocieri sau dubii.
Parerea altora devine neimportanta si neofensatoare, ca sa spun asa, atunci cind exista o atractie irezistibila a sufletului catre adevar. Cind sufletul stie ca si-a gasit calea, nu se mai indoieste. Ei, e altceva daca discutam despre minte...aia e facuta sa se indoiasca si de mama ei.
Adela99 spune:
Post usor va doresc.
pun un link cu acatiste si rugaciuni audio si textwww.resurse-ortodoxe.com/Rugaciuni/rugaciuni_right.htm" target="_blank">aici veti gasi si Paraclisul Maicii Domnului
Elena spune:
Ana, multumesc sincer pentru cuvintele tale si sa stii ca motivul pentru care m-am oprit in dreptul tau si ti-am raspuns (adresandu-ti o intrebare :)) a fost tocmai pentru ca si eu te apreciez si imi esti draga.
Am spus eu ca n-am sa mai intervin, dar uite ca ma simt datoare sa ma explic de ce ti-am spus ca afirmatia ta nu este in concordanta cu Scriptura.
As vreau sa iti dau un pasaj din Biblie care mi s-a parut mie mai relevant:in Evanghelia dupa Marcu, capitolul 9, cand Domnul Iisus scoate din acel copil duhul mut. Dupa ce se incheie episodul, Domnul ramine singur din nou cu ucenicii Lui si acestia iL intreaba nedumeriti si plini de curiozitate: "Pentru ce noi n-am putut sã-l izgonim?", iar Domnul le raspunde cu dragoste, si nu le spune ca n-ar fi avut ei destula credinta, ci le spune cum sa-si sporeasca credinta, adica " cu rugaciune si post", ca sa poata si ei.
Iata deci un exemplu (din multe altele care se gasesc in Biblie) care arata efectele putinei credinte. Si ganditi-va numai, cine au fost aceia care n-au avut destula credinta ?? au fost chiar cei care cu dragoste L-au urmat cat timp a fost pe acest pamint, cei care au stat la aceeasi masa cu EL, cei care s-au atins de haina Lui si carora El le-a vorbit gura catre gura si care au primit puterea direct de la El sa tamaduiasca boli si neputinte si sa scoata duhuri rele !!! si totusi...iata ca pana si acestia au fost neputinciosi !!
Acum intrebarea este pentru urmasii acestor ucenici si apostoli, care sunt preotii/pastorii/prezbiterii si toti cei care sunt slujitori ai altarelor crestine :
Cum ar fi cu putinta ca un om care se sfinteste prin credinta, care se invredniceste sa slujeasca lui Dumnezeu, slujindu-le oamenilor dupa incredintarea care i-a fost facuta de Sus, cum ar fi cu putinta ca un asemenea om, cazand rob pacatului, pierzandu-si sau scazindu-i credinta prin intrarea (sau revenirea) pacatului in viata lui, CUM AR FI CU PUTINTA CA CEL SFANT SA MAI LUCREZE PRINTR-UN VAS PANGARIT, PRINTR-UN OM INTINAT DE NECURATIE ?
CUM AR PUTEA FI CU PUTINTA CA HARUL LUI DUMNEZEU SA SE TRANSMITA DE LA EL LA UN MIREAN DE RAND PRINTR-UN OM CARE A FOST LEPADAT DIN HAR PRIN PACATUL CARE L-A LUAT IN POSESIE?
POATE OMUL SA APARTINA PACATULUI, DIAVOLULUI, DAR TOTUSI SA SLUJEASCA IN CHIP SFANT SI SFINTITOR LUI DUMNEZEU? EU CRED CU TOATA TARIA CA ASA CEVA NU POATE FI CU PUTINTA.
Se spune ca preotii sunt "doctori pentru suflete" si asa ar trebui sa fie, dar daca e sa facem o comparatie cu un doctor, eu zic ca nu aceeasi treaba face un chirurg care se spala bine pe maini inainte sa intre-n operatie, cu acelasi chirurg care ar intra in sala de operatie direct de pe wc, fara sa se sterilizeze !! chiar daca tehnica si priceperea lui sunt aceleasi si aceiasi intentie de-a insanatosi un om are, totusi diferenta efectului curat vs. necurat poate fi dintre viata si moarte !!
**********
Elena spune:
Acuma intrebarea care apare este: de ce, pe ce baza a aparut "teoria" asta ca preotul poate sa-si faca de cap, nu conteaza ce face, ca Dumnezeu lucreaza oricum prin el ?
Din cate am inteles eu este vorba ca un preot cu adevarat credincios, hirotonit nu doar de oameni prin absolvirea seminarului teologic, ci chiar de Dumnezeu pentru credinta lui sporita, chiar daca ar comite vreo greseala omeneasca, nu si-ar pierde harul de slujire. De exemplu, daca s-ar supara tare si intr-o zi ar afurisi vreo baba clevetitoare care-i strica randuiala printre femeile din biserica cu limba ei ascutita, atunci el nu si-ar pierde harul dat lui de Dumnezeu,ca el si-ar da pe loc seama ce-a comis, s-ar ruga si ar posti si ar fi negresit iertat, iar harul lui Dumnezeu n-ar fi luat de la el !
Insa, daca acelasi preot ar cadea rob patimilor si pacatului, daca de pilda si-ar lua o amanta si ar pacatui cu ea de cate ori ar avea chef, atunci AR MAI PUTEA CEL SFANT SA LUCREZE PRIN EL CEVA DE FOLOS ??? Convingerea mea este ca NU, pentru ca ce-i pacat NU POATE sa apartina de Dumnezeu !!
Si vin iar aici cu un exemplu din Biblie, cand Apostolul Pavel a trimis vorba celor din Corint sa-l excluda dintre ei pe acel curvar, care era doar un membru de rand al bisericii, oare ce ar fi zis el daca ar fi fost vorba de un preot ?? si-ar fi dat el binecuvantarea unui astfel de om sa pastoreasca acea adunare de credinciosi ? poate un orb sa calauzeasca alti orbi ? poate, ce-i drept :)),dar nu cumva ajung cu toti unde nu trebuie, in vreo groapa ?
Cam astea am avut de spus, imi cer scuze ca m-am intins atita
, sper din suflet ca n-am suparat pe nimeni cu vorbele mele si vreau sa va asigur ca prin ceea ce am scris nu am vrut sa fac ca cineva sa-si piarda increderea sau respectul pentru cei care sunt slujitorii Domnului, ci m-am gandit ca poate ceva vä va fi de folos, pentru ca si voi mi-ati fost de multe ori de folos prin ceea ce ati scris !
P.S. ( Apropos de linistea aia de care atit de fain vorbea amuleta, va spun sincer ca acum, dupa ce am scris aceste vorbe, ma simt foarte linistita si cu pace in suflet...as fi fost mult mai nelinistita daca nu as fi scris...ce-o fi cu mine ? :)) )
_
"Mare pacoste sa nu ai destul duh ca sa vorbesti frumos, nici destula judecata ca sa taci cand trebuie." (La Bruyere)