Ortodoxism din Postul Mare in Postul Mare

Raspunsuri - Pagina 5

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Elena spune:

quote:
Originally posted by cataghe

quote:
Originally posted by amuleta
sa evadezi din confruntarea cu altii catre o confruntare cu tine insati, sa respingi isteria ideilor pentru dulceata linistii Dumnezeiesti.



Foarte frumos spus, Amuleta , dar de ce confruntarea cu altii exclude confruntarea cu tine insuti? Nu vreau sa supar pe nimeni cu intrebarea asta, dar pana la urma nu pot sa nu ma intreb, linistea asta e un fel de "fericiti cei saraci cu duhul"?

_
In God we trust, all others bring data.




Cata, amuleta, cred ca amandoua aveti dreptate in felul vostru ! pe de o parte este adevarat ca acea confruntare cu sinele este cel mai de folos, asa cum spune amuleta; daca prin confruntarea cu altii risti sa-ti pierzi linistea si pacea sufleteasca si sa te smintesti, atunci ma bine nu te bagi; daca pe de alta parte simti ca esti in stare sa rezisti unei confruntari fara sa te tulburi, eu zic ca nu e nimic rau in adiscuta cu altii, fie si in contradictoriu, pentru ca ai mereu cate ceva de invatat din asemenea confruntari (asta evident daca crezi ca mai ai de invatat ceva); de exemplu in discutia despre o singura biserica care s-a intins pe cinci capitole, s-a discutat destul in contradictoriu, uneori s-au mai si incins spiritele, dar eu pot sa spun ca mie mi-a facut foarte bine acea discutie, am iesit zidita si intarita in credinta mea, plus ca am invatat si cateva lucruri despre oameni. Deci, depinde de la om la om, de "rezistenta" fiecaruia.

Conchita, pot sa te intreb de ce ti se pare tie super-logic ca un preot pacatos poate ierta pacatele ?
Sincera sa fiu mie nu mi se pare deloc logic ! si mai mult, mi se pare ca este in dezacord flagrant cu Biblia, cu ce a spus Domnul Iisus !! citeam mai demult la un subiect cum cineva spunea ca are o prietena casatorita cu un preot si ca omu o caftea in mod frecvent pe doamna preoteasa, uneori chiar in sfanta zi de Duminica , inainte de a se duce la slujba. Te intreb eu: omul ala, pentru care pacatul este UN MOD DE VIATA, nu eeee ca mai greseste si el din cand in cand, ci e putred pana in maduva oaselor, poate in omul asta sa fie Duhul Celui Sfant ??? pai, poate sa-si puna mainile peste un astfel de om o suta de oameni sfinti ca tot degeaba, e ca in expresia aia (preferata a Ancai :)) cu aruncatul margaritarelor la porci !!
Domnul este Bun, slava Lui ! dar mai este si SFANT si NEPRIHANIT si EL NU poate locui in gunoaie ! Duhul Lui nu poate intra intr-o inima murdara, atita timp cat omu nu face absolut nimic s-o curete !!!

Eu nadajduiesc totusi ca preotul tau sa nu fie din aceasta categorie si sa poti sa scapa de fumat !! Mult succes !!

_

"Mare pacoste sa nu ai destul duh ca sa vorbesti frumos, nici destula judecata ca sa taci cand trebuie." (La Bruyere)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cataghe spune:

quote:
Originally posted by Elena

Cata, amuleta, cred ca amandoua aveti dreptate in felul vostru ! pe de o parte este adevarat ca acea confruntare cu sinele este cel mai de folos, asa cum spune amuleta; daca prin confruntarea cu altii risti sa-ti pierzi linistea si pacea sufleteasca si sa te smintesti, atunci ma bine nu te bagi; daca pe de alta parte simti ca esti in stare sa rezisti unei confruntari fara sa te tulburi, eu zic ca nu e nimic rau in adiscuta cu altii, fie si in contradictoriu, pentru ca ai mereu cate ceva de invatat din asemenea confruntari (asta evident daca crezi ca mai ai de invatat ceva); de exemplu in discutia despre o singura biserica care s-a intins pe cinci capitole, s-a discutat destul in contradictoriu, uneori s-au mai si incins spiritele, dar eu pot sa spun ca mie mi-a facut foarte bine acea discutie, am iesit zidita si intarita in credinta mea, plus ca am invatat si cateva lucruri despre oameni. Deci, depinde de la om la om, de "rezistenta" fiecaruia.



Punctul meu de vedere coincide cu al Elenei. Mie mi se pare ca in momentul in care ai o nelamurire e foarte bine s-o discuti cu altii, in loc de a o pune la spate de teama sa nu te tulburi. Si ca e bine sa lucrezi la nelamurirea aia pana cand gasesti un raspuns care sa se potriveasca in universul tau. Practic, tot confruntarea cu sine insuti o servesti, doar ca pe principiul ca doua capete sunt mai bune decat unul si patru sunt mai bune decat doua - in special atunci cand vin din arii diferite, cu tipuri de educatie diferite, cu experiente diferite, etc.
Pana la urma, cred ca subiectul se reduce la a-ti pune sau nu intrebari. Deci, de ce nu e bine sa iti pui intrebari?
Poate ca eu inteleg gresit, insa teama asta ca s-ar putea ca o anumita discutie sa te tulbure nu este cumva teama ca s-ar putea fie sa primesti un raspuns prin prisma religiei, care sa nu te satisfaca intelectual, fie sa iti dai sau sa ti se dea un raspuns care te satisface intelectual dar e considerat poate de unii o blasfemie din punct de vedere religios? Si atunci mai bine stai tu acolo in patratica ta si nu pui intrebari, si, cel mai important, nu iti pui intrebari... pentru ca, nu-i asa, raspunsul ar putea fi socant. Dar atunci cum ramane cu adevarul? Este sau nu important adevarul?

P.S. Cum te poti sminti daca crezi in Dumnezeu si in Isus Christos?

_
In God we trust, all others bring data.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns conchita spune:

ma simt datoare sa zic si ceva bun in dreptul mandriei, atunci cand are mai putin din orgoliu si mai mult din esenta demnitatii, a constiintei de sine, a cunoasterii de sine. eu cunosc o mandrie buna, cea care vine din revolta impotriva relelor de orice fel si fara de care n-am avea atatia eroi/sfinti care au schimbat fata lumii de atatea ori. fara un pic din nebunia vanitatii, care iti da increderea ca tu poti, ca probabil esti singurul care poti sa rezolvi, sa schimbi ceva, sa opresti o nedreptate, am avea o lume caldicuta si, cred eu, cam lasha(fiecare in patratica lui, fara curajul de a o parasi), asa cum Iisus a zis ca de fapt nu ne vrea. eu zic ca un om fierbinte in credinta e imposibil sa nu sufere putin si de pacatul mandriei, sa nu se simta ales de Domnul ca sa faca fapte mari, sa-i ajute pe ceilalti, sa se aseze drept exemplu pentru ceilalti-asa cum toate ati cazut de acord in episodul trecut ca trebuie sa se intample cu un crestin. sigur, sa spalam picioarele fratelui, dar cum ajungem la pierderea asta de sine? nu printr-o concentrare initiala sa ne cunoastem, inconjuram, atacam Ego-ul pana il anihilam? ei, bine, pentru cei trufasi ca ei nu sunt trufasi, va zic ca la smerenie nu ajungi direct din fasha si ca sa cobori un munte, trebuie sa-l urci mai intai, logic, nu? altfel urci si cobori musuroaie de furnici si dupa aia incepi sa te mai si lauzi cu isprava. :))
exemple sunt destule...mie pana si Moise mi se pare ca a fost atins de morbul vanitatii, mai ales cand a facut fapta aia super-socanta de a sparge tablele legii. e nevoie sa crezi in tine mai mult decat crezi in altii cand te asezi conducatorul lor, ce ziceti?

si cand zic "inferiori", zic de exemplu despre specimene care nu au atins pragul uman, inca la stadiul de animale fiind ei, cum au fost gardienii securitatii in inchisorile comuniste, cum au fost autorii holocaustului, cuma au fost Pol Pot, Stalin, Hitler si altii ca ei, cum sunt teroristii azi. cum poti sa practici umilinta cand te gandesti sa ierti asa ceva? eu nu pot si am recunoscut umil, dar e bine ca avem sfinti(e) printre noi care se cred in stare. astept detaliile "know how" cu smerenie.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns conchita spune:

quote:
Originally posted by Elena
daca prin confruntarea cu altii risti sa-ti pierzi linistea si pacea sufleteasca si sa te smintesti, atunci ma bine nu te bagi;


ai perfecta dreptate. daca simti ca, in "confruntarea de idei", celalalt vine cu vagoane de ura, prejudecati si criticism sa le descarce la tine in poarta, normal ca e bine sa zici 'stop', pana aici, gata, ia-ti jucariile si dispari de pe peronul meu. e normal sa te tulbure rautatea si cred ca primul semn ca dialogul nu se poarta cu bune intentii este insistenta capoasa de a te obliga sa "dialoghezi" despre o chestie, chiar cand ti-ai spus deja punctul de vedere, dar ai facut greseala sa ai alt punct de vedere decat maestrii "dialogului". pentru ca fiecare are atata minte sa priceapa cand cineva nu incearca sa discute ca sa afle adevarul, ci e hotarat sa ti-l impuna pe-al lui.
credinta in Iisus in cazul asta ne arata calea cea mai simpla, zice si in Pilde sa fugi de nebun ca sa nu te molipsesti cu nebunia lui (adica sa te smintesti). ca raul e mai molipsitor decat binele.

quote:
Conchita, pot sa te intreb de ce ti se pare tie super-logic ca un preot pacatos poate ierta pacatele ?
Sincera sa fiu mie nu mi se pare deloc logic !


Una la mana,pentru ca nu judeci opera dupa viata particulara a creatorului (vezi orice artist creator de capodopere), pentru ca opera se face prin voia lui Dumnezeu care ti-a dat darul respectiv. asa nu judeci nici preotul pacatos care pacatuieste in virtutea liberului arbitru, dar care a primit darul deja de la Dumnezeu sa spovedeasca. sunt doua lucruri separate. sa cititi ce zice parintele Iustin in interviu, ca trebuie sa iti cauti duhovnic care e "in acelasi duh cu tine", deci daca vezi ca parintele pacatuieste (isi bate nevasta, cum povestesti tu), atunci nu te du la el, cauta altul, cine te opreste? parintele Iustin cica nu l-a ales pe parintele Cleopa de duhovnic pentru ca l-a simtit prea nelinistit, or si asta poate fi pricina de smintire, nu? deci, daca preotul e pacatos, tu poti sa te indepartezi de el, dar nu sta in puterea ta sa-l judeci sau sa iei de la el darul dat de Dumnezeu. are Dumnezeu grija de el.

A doua la mana, pentru ca daca ar conta mai mult partea rea dintr-un om decat partea buna, atunci nici copiii nostri n-ar avea de ce sa caute iertarea la parinti (is pacatosi si ei).

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns conchita spune:

quote:
Originally posted by joanna

Ana,multumesc din suflet.Sa-ti ajute Bunul in ceea ce ti-ai propus!


ah, cu propusul e cu dus si intors:)), mai important e sa intelegem+acceptam care e voia Domnului cu noi, iar noi sa fim capabili sa o urmam. si cum voia Domnului e ca noi sa fim mantuiti...multumesc asisderea de urare, Joanna!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns conchita spune:

quote:
Originally posted by gandacelu

casandra mi-a facut portretul-robot mai sus!
pe bune!


primul pas il facuram sa scapam de belea, am comis umilinta de a ne recunoaste in public mandria. eu citesc cu deliciu rechizitoriile postate de fete.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns amuleta spune:

Tocmai, ca-ti pui intrebari la care raspunsul intelectului te dezamageste. De exemplu, explica-mi infinitul in cuvinte. Daca stai sa te gindesti, in plan pur intelectual, poti intelege infinitul ?
Mintea omului e ca o carare care se opreste la jumatatea muntelui. Dupa aceea urmeaza doar suis greu si tacut, in care intelegerea si experimentarea sint in alt plan. In acest sens am spus ca vorbele nu-si mai au rostul si trebuie sa fie cu masura. Anumite lucruri nu se pot explica si nu se pot intelege cu mintea.
Nu, nu inseamna ca ti-e frica sa-ti pui intrebari pentru ca te incomodeaza posibilele raspunsuri, inseamna ca ti-ai pus deja intrebarile si ti-ai dat seama ca raspunsurile adinci depasesc planul intelectului insa gasesti raspunsuri fascinante in tacerea interioara (sau cum s-o mai fi numind...). Motiv pentru care simt ca m-am lungit prea mult si spun ce nu fac.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns joanna spune:

Dragele mele ,va urez post usor si cu folos!Incepand de maiine sa aveti doua sapatamani dulci si blande sub ocrotirea Maicii Domnului!
Sa-i cantam imn Preafericitei Nascatoare de Dumnezeu:



'Pe ceea ce este mai înaltă decât cerurile si mai curată decât strălucirile soarelui, care ne-a izbăvit pe noi din blestem, pe stăpână lumii, cu cântări să o cinstim.

Pentru păcatele mele cele multe mi se bolnăveste trupul, si slăbeste sufletul meu; la tine scap, ceea ce esti plină de daruri; nădejdea tuturor celor fără de nădejde, tu îmi ajută.

Stăpâna si Maica Izbăvitorului, primeste rugăciunea nevrednicilor robilor tăi, ca să fii folositoare către Cei ce S-a născut din tine, o, stăpâna lumii, fii mijlocitoare.

Cântăm cu osârdie acum cântare de bucurie tie, celei întru tot lăudată, Născătoare de Dumnezeu. Cu înaintemergătorul si cu toți sfintii, roagă-L, Născătoare de Dumnezeu, ca să ne mântuiască pe noi.

Toate ostile îngeresti, înaintemergătorul Domnului, cei doisprezece apostoli si toti sfintii, împreună cu Născătoarea de Dumnezeu, faceti rugăciuni ca să ne mântuiască pe noi.

Milostivă fii mie, smeritului, că afară de tine altă scăpare nu stiu, eu cel ce sunt plin de tot felul de păcate. Miluieste-mă, nădejdea crestinilor. '


Elena si Catalina,alaturati-va noua in aceasta ruga!

Iertati-ma,pe mine ,pe cea nefolositoare,




Joanna

Credinta e un risc al ratiunii; dar nicidecum o anulare, ci, dimpotriva o iluminare a ei.

Parintele Arsenie Boca

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns joanna spune:

.Doua saptamani voi lipsi dintre voi. Bucurati-va in pace!
Doamne ajuta,

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Elena spune:

Conchita, multumesc mult pentru raspuns !
Recunosc ca m-au foarte mirat cuvintele tale in ceea ce priveste cestiunea si eram curioasa sa vad pe ce se bazeaza convingerea ta ferma; apoi ti-am spus si eu ce cred si de ce am gasit afirmatia ta ne-biblica si in neconcordanta cu invatatura Domnului.
Raspunsul tau nu m-a lamurit prea mult, dar sa stii ca sunt de acord in mare parte cu ce ai scris ! sunt de acord ca nu suntem noi in masura sa judecam preotii si apoi, ca cel mai bine este sa schimbi duhovnicul daca vezi ca el este pacatos; sincera sa fiu din vorbele tale intelesesem ca este absolut o.k. sa continui cu acelasi duhovnic chiar dupa ce ai aflat ca el isi traieste viata in pacat. La fel sunt de acord ca noi nu putem sa-i luam preotul ce i s-a dat ! Insa ce-mi este mie imposibil de acceptat este afirmatia ca Dumnezeu i-a dat har unui astfel de preot !!! Nu stiu, dar mie HARUL, DARUL de a ierta oamenilor pacatelor mi se pare unul dintre cele mai inalte daruri pe care le poate da Dumnezeu unui om !! si eu cred cu tarie ca Dumnezeu da acest DAR de o asemenea VALOARE numai celor care s-au facut vrednici sa-l primeasca si nu unora care isi bat joc si necinstesc prin purtarea si viata lor pe Cel Sfant !!! chiar daca ma repet, aici mi se pare extrem de nimerita comparatia cu margaritarele date la porci !!

quote:
A doua la mana, pentru ca daca ar conta mai mult partea rea dintr-un om decat partea buna, atunci nici copiii nostri n-ar avea de ce sa caute iertarea la parinti (is pacatosi si ei).

Nu stiu daca aceasta comparatie are sens in cazul de fatza, pentru ca iertarea pe care noi, parintii, o dam copiilor nostri este a noastra, personala, noi NU iertam in Numele Domnului pe copiii nostri !

Ana, te asigur ca eu NU vreau sa te conving de nimic, ce am avut de spus am spus si tu la fel, asa ca nu am de gand sa mai scriu nimic de acum incolo legat de acest subiect. Eu iti urez din toata inima sa iti gasesti un duhovnic cu HAR si Duh Sfant care sa te ajute sa-ti duci mantuirea pana la capat ! caci pana si eu cred ca este aproape imposibil sa te mantuiesti daca nu ai un OM al lui Dumnezeu care sa te indrume si ajute !
Domnul cu tine !

Mergi la inceput