Ortodoxism din Postul Mare in Postul Mare

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 4

amuleta spune:

Isaac Sirul, despre smerenie :
"Aceste trei lucruri : iubirea de Dumnezeu, uimirea in fata tainelor Lui si smerenia inimii, se dobindesc din linistire [isihie]. [...] De aceea, daca cineva nu are linistirea nu va putea cunoaste nici unul din aceste lucruri ; chiar daca poate avea multe alte virtuti, dar nu va sti niciodata ce e iubirea de Dumnezeu, nici nu va dobindi cunoasterea duhovniceasca sau adevarata smerenie a inimii."

Se mentiona mai inainte despre discutarea obiectiva a subiectelor delicate. Desigur, putem polemiza la nesfirsit pe seama lor dar zelul polemic duce de obicei doar la irascibilitate iar asta ne indeparteaza de la stradania cunoasterii lui Dumnezeu. De obicei, raspunsurile la intrebarile delicate depasesc puterile noastre, ale incepatorilor in ale credintei si am ajunge sa ne duelam la nivelul luptei de idei, ori dorul de Dumnezeu tocmai in asta consta, sa evadezi din confruntarea cu altii catre o confruntare cu tine insati, sa respingi isteria ideilor pentru dulceata linistii Dumnezeiesti.

irina.c. spune:

quote:
Originally posted by conchita

[quote]Originally posted by gandacelu
Ceva neclaritati la Viata Sf. Maxim Marturistorul?:))

Episcopul Teodosie întreba "Ce rau marturisim noi de te înstrainezi de împartasirea noastra?" Raspuns-a Cuviosul Maxim: "Fiindca ziceti ca este o lucrare a Dumnezeirii si a omenirii Mîntuitorului. Se cuvine sa credem sfintilor parinti, care zic: A celor ce este lucrarea una, a acelora este si firea una. si voi pe Sfînta Treime, nu Treime o marturisiti, ci patrime, ca si cum ar fi întruparea de o fire cu Cuvîntul si s-ar departa de aceeasi rudenie a firii omenesti, pe care o are cu Preacurata Fecioara Nascatoare de Dumnezeu cu noi.
Zis-au lui cei ce venisera: "Ce vei face cînd romanii se vor uni cu bizantinii? Caci aseara au venit de la Roma doi clerici si dimineata, în ziua duminicii, se vor împartasii cu patriarhul din preacuratele Taine." Cuviosul raspunse: "Chiar daca toata lumea ar începe sa se împartaseasca cu patriarhul, eu nu pot sa ma împartasesc cu dînsul, pentru ca stiu ca Duhul Sfînt, prin Apostolul Pavel, a dat anatemei chiar pe îngeri, daca ar fi propovaduit într-alt chip, aducînd ceva nou în credinta". Aceia i-au zis: "Cu adevarat, este de trebuinta ca doua vointe si hotarîri sa marturisim în Hristos?" Sfîntul raspunse: "Este cu adevarat de trebuinta sa cinstim dreapta credinta, pentru ca nici o fiinta nu este fara acea fireasca lucrare. Caci Sfintii Parinti aratat graiesc, ca nu este, nici nu se cunoaste fire fara lucrarea ei din sine; drept aceea, daca nu este si nici nu se cunoaste firea fara lucrare, atunci cum se poate sti ca Hristos este adevarat Dumnezeu si om cu firea?"..................Irina si bb Ilinca(26apr04)
Traiesc in Romania si asta imi ocupa tot timpul
http://photobucket.com/albums/a146/ireneme/Ilinca/

cataghe spune:

quote:
Originally posted by amuleta
sa evadezi din confruntarea cu altii catre o confruntare cu tine insati, sa respingi isteria ideilor pentru dulceata linistii Dumnezeiesti.

Foarte frumos spus, Amuleta

, dar de ce confruntarea cu altii exclude confruntarea cu tine insuti? Nu vreau sa supar pe nimeni cu intrebarea asta, dar pana la urma nu pot sa nu ma intreb, linistea asta e un fel de "fericiti cei saraci cu duhul"?

Nu pot uita ca pe cand eram studenta aveam o gasca in care gaseai tot ce voiai, de la ateu declarat si pana la altul care tocmai terminase teologia. Stateam nopti intregi de povesti pe "subiecte delicate" si nu trebuia sa ne scoatem ochii pentru ca aveam pareri diferite. Si nici nu pot sa zic ca vreunul din noi s-a "convertit" in urma acestor discutii, in schimb, cu siguranta multe lucruri s-au luminat pentru fiecare. Probabil de aceea imi vine greu sa accept retinerea asta de a discuta cu persoane de alta "orientare" decat tine... pentru noi au fost ceva extrem de constructiv, si nici nu ma mai poate convinge nimeni ca nu se poate. Se poate, totul este sa iti placa dialogul si sa nu iei lucrurile prea personal. Adica exact ceea ce spuneam mai inainte, sa discuti in principiu.

_
In God we trust, all others bring data.

amuleta spune:

Nu superi pe nimeni, Catalina (cred). Macar de-am fi noi saraci cu duhul cind discutam ! In limba romana a capatat un sens peiorativ (un fel de retardat mental), insa intelesul Biblic de "sarac cu duhul" este acela de om smerit si umil in fata lui Dumnezeu sau acela al carui duh este "sarac" de patimi.
Nu se pune problema tolerantei, se pune problema rostului confruntarii. De ce sa te confrunti cu altii ? E o gimnastica a mintii tentanta, desigur dar nu si o gimnastica a sufletului. Confruntarea de idei, intr-un suflet incepator, va genera totdeauna macar si-o urma doar de resentimente. Ele pot fi camuflate de catre educatie dar nu fac bine sufletului. Doua fiinte care baleteaza in jocul acesta de idei se pot rafina intelectual, ce-i drept dar sufletul lor se iroseste steril.
Si exista un moment in viata cind devine obositor sa-ti dai seama ca nu faci decit sa te tot invirti in jurul cozii tale destepte si ti se face tare dor de linistea aia de dincolo de idei...

adriana spune:

quote:
Originally posted by amuleta

Nu superi pe nimeni, Catalina (cred). Macar de-am fi noi saraci cu duhul cind discutam ! In limba romana a capatat un sens peiorativ (un fel de retardat mental), insa intelesul Biblic de "sarac cu duhul" este acela de om smerit si umil in fata lui Dumnezeu sau acela al carui duh este "sarac" de patimi.
Nu se pune problema tolerantei, se pune problema rostului confruntarii. De ce sa te confrunti cu altii ? E o gimnastica a mintii tentanta, desigur dar nu si o gimnastica a sufletului. Confruntarea de idei, intr-un suflet incepator, va genera totdeauna macar si-o urma doar de resentimente. Ele pot fi camuflate de catre educatie dar nu fac bine sufletului. Doua fiinte care baleteaza in jocul acesta de idei se pot rafina intelectual, ce-i drept dar sufletul lor se iroseste steril.
Si exista un moment in viata cind devine obositor sa-ti dai seama ca nu faci decit sa te tot invirti in jurul cozii tale destepte si ti se face tare dor de linistea aia de dincolo de idei...

Foarte frumos spus amu
Uite o floricica din partea mea

Adriana, mamica lui Codrin si aOlgutei

joanna spune:

Ana,multumesc din suflet.Sa-ti ajute Bunul in ceea ce ti-ai propus!
Ah amuleta esti o minunata!Cum spui tu de frumos!Nu vi s-a intimplat sa simtiti atunci cand ,se aseaza o usoara confruntare,ca adevarul nu-l sustii nici tu ,da nici cel din fata ta.Ca adevarul e acolo si nu il ai, desi il vezi si daca l-ai avea ,esti asa de sigura ca ti-ar folosi la mantuire??

Iertati-ma va rog!Plecam la biserica cu voia Domnului.

Joanna

Credinta e un risc al ratiunii; dar nicidecum o anulare, ci, dimpotriva o iluminare a ei.

Parintele Arsenie Boca

Adela99 spune:

quote:
Originally posted by khristin

Fetelor, scuze de interuptiune, cum priveste ortodoxia trufia? Se pare ca mai ales in zilele noastre e a doua natura a omului. Voi cum vedeti toata treaba asta?

Cristina

Care intre voi va vrea sa fie mai mare, sa fie slujitorul vostru.
Si care dintre voi va vrea sa fie intiiul, sa fie sluga voastra.Ev. Matei, XX.26-28

"Baruch Spinoza defineste orgoliul drept "placerea care se naste din pricina ca omul se apreciaza pe sine insusi mai mult decit trebuie", iar Voltaire ca "o lacomie bolnavicioasa de lauda"
Orgoliul, impreuna cu formele sale particulare de manifestare, aroganta si mindria, reprezinta unul din cele mai puternice defecte umane: "Mindria atirna in balata tot atit cit toate mizeriile noastre luate la un loc." (Blaise Pascal)
Aceasta forma particulara a personalitatii umane, orgoliul, apare intotdeauna in sfera relationala. Schopenhauer remarca faptul ca "satisfacerea vanitatatii... omul nu si-o poate procura decit comparindu-se cu altii". Cineva se poate manifesta in mod orgolios numai fata de o alta persoana sau un grup de persoane. Poate fi mindru ca are mai mult ca altul, sau ca stie mai multe, sau ca poate mai multe in comparatie cu ceilalþi. [...] De aceea este atit de des intilnit in prezent, cind in societate, la serviciu, pe strada, chiar si in multe familii, faptul ca domneste competitia. Scara actuala de valori imprima mentalitati de luptator bazate pe denigrarea si injosirea aproapelui pentru a putea accentua propriile valente (ezit sã le numesc "calitati"). [...]
Un alt aspect al orgoliului, legat tot de sfera relationala, este faptul ca are capacitatea de a "orbi" vremelnic luciditatea celui in cauza, provocind reactii de obicei violente la orice "afront". Orgoliosul capata o sensibilitate maladiva la orice observatie ce contravine imaginii pe care si-a creat-o despre el insusi, de regula falsa ori exagerata. La o analiza mai atenta, se poate observa ca, in realitate, orgoliul este o manifestare dizarmonioasa a egoului nostru. Balzac spunea ca "vanitatea inseamna adorarea eului" iar Nichifor Crainic ca "omul trufas muta centrul de greutate al tuturor lucrurilor in eul sau orgolios". Acest fals centru al fiintei noastre se simte amenintat de orice tentativa de deconspirare si de aceea reactioneaza brutal cind este "calcat pe batatura". Mai mult, aceasta "imbolnavire" provoaca si o deformare a modului cum percepem realitatea, ne face sa o oglindim in mod deformat. "Vanitatea noastra si prea marea pretuire pe care o avem pentru noi insine ne fac sa banuim la ceilalti o trufie fata de noi, care adesea nu exista. O persoana modesta nu are slabiciunea aceasta" (La Bruyere). Intelepciunea romaneasca observa ca orgoliosul mai degraba vede birna din ochii vecinului decit paiul din ochiul propriu.
Orgoliul sta la baza multor conflicte stupide, tensiuni, lupte si violente intre fiintele umane ignorante. Ne manifestam minati de perfidia sa in foarte multe imprejurari, fara sa ne dam seama. Chiar daca mai tirziu regretam, tot el ne opreste in a recunoaste ca am gresit, blocind insasi incercarea de a repara ce am distrus. Forma specifica de manifestare a orgoliului este prin comunicare verbala: Lauda de sine nu aduce-a bine. "Vorbim putin cind vanitatea nu ne da ghes la vorba" (La Rochefoucauld). Mindria celor mici sta in a vorbi totdeauna despre ei insisi; mindria celor mari e de a nu vorbi niciodata despre ei insisi (Voltaire). Una din formele cele mai uzuale dar ascunse de exprimare verbala ale orgoliului este ironia.
Oricit de curios ar parea, orgoliul este generat de un sentiment sau complex de inferioritate. De exemplu o persoana foarte orgolioasa in plan mental poate avea un complex de inferioritate in plan afectiv, sexual, etc. Manifestarile viciate ale egoului tind sa acopere sau sa ascunda aceste minusuri sub o masca violenta ce incearca sa pastreze sau sa obtina ceea ce crede ca i se cuvine.
Ca forma de manifestare a egoului, orgoliul are un efect nefast asupra sufletului, indreptindu-l catre lumi demoniace. Nicolae Iorga puncteaza astfel aceasta idee: "Mindria unora nu e decit stralucitul monument funebru pe care l-au ridicat asupra sufletului mort demult... Egoism inseamna sa faci din fiinta ta temnita sufletului tau. Dar tot el ne ofera insa si solutia: "Masori lumea cu masura ta, care se pierde odata cu tine". Deci, de fiecare data cind orgoliul incearca sa se impuna, analizeaza in mod lucid motivatiile ascunse ale reactiilor tale si aminteste-ti ca totul este trecator si ca toate aceste certuri marunte nu au nici o importanta dintr-o perspectiva temporala mai larga: Nimic nu ne poate abate mindria si nu ne astimpara trufia, ca gindul ca frumusetea, puterea, averea sint trecatoare (Wagner).
Si totusi, orgoliul perfect lucid si purificat (sublimat) constituie o foarte importanta sursa de autodepasire care ne poate oferi elanul necesar pentru a trece cu mult dincolo de ceea ce in mod obisnuit consideram noi ca sintem capabili.
Redirectionarea energiilor negative ale orgoliului ne pot imbogati sufletul cu calitati precum rabdarea, modestia, umilinta.
Multe din invataturile biblice se refera la transmutarea acestor energii negative ale orgoliului: "Cind iti este lovit un obraz, intoarce-l si pe celalalt.". "Iar cine se va inalta pe sine, se va smeri; si cine se va smeri pe sine, se va inalta" (Ev. Matei, XXIII.12). De altfel, Iisus, Marele Invatator, a daruit lumii un adevar fundamental, si anume ca sintem cu totii fii ai Tatalui Ceresc, in fata Caruia sintem egali ca importanta, si ca Tatal Nostru ne daruieste tuturora in mod egal iubirea Sa fara de margini.

Deplina luciditate in trairea orgoliului ne poate face cu usurinta sa intelegem ca valoarea si importanta nu sint proprietatea nimanui deoarece fiecare are propria sa valoare (importanta) egala in esenta cu aceea a oricarei alte fiinte.
Picaturi din Oceanul Beatitudinii infinite, scintei divine ale aceleiasi Lumini necreate, am venit pe aceasta lume tocmai pentru a intelege aceste adevaruri prin a caror cunoastere vom deveni complet liberi si ne vom putea reintoarce astfel in Inima Tatalui Ceresc de unde provenim cu totii."
sursa: http://www.artadeatrai.ro/

gandacelu spune:

fetele, va tuc fain (pe amuleta in special ca ma unge la balamalele sufletului)

as intra mai rar in post, daca nu chiar deloc...
din acest motiv, am facut inca de pe acuma ceva ce ar fi trebuit sa fac peste cateva zile... si va rog NEAPARAT sa intrati www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=54441" target="_blank">aici, daaaaaaaaaa?!!

Frumusetea va mantui lumea. (Dostoievski)

mami de ileana (4 iulie 2002) si ioachim (25 nov. 2004) - i-am tuns!

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=41659" target="_blank">ajutati-l pe mihaita!

casandra spune:

Manat de mandrie, omul simte nevoia sa se masoare cu ceilalti, sa stabileasca ierarhii, tragand intotdeauna concluzia ca este cu totul superior, in toate privintele, sau macar in parte, intr-un anumit domeniu. Ajunge, de aceea, sa-1 dispretuiasca pe aproapele sau si sa-i critice aproape sistematic felul de a gandi si a trai.
Se arata ingamfat, trufas si plin de sine, sigur pe el, increzator in sine. La acestea se adauga adesea pretentia ca le stie pe toate si convingerea ca are intotdeauna dreptate, de unde se isca indreptatirea de sine, ca si spiritul de contradictie (impotrivirea in cuvant) (de asemenea caracteristice pentru aceasta patima), dar si dorinta de a-i invata pe altii si de a stapâni.
Aceasta patima se manifesta si ca agresivitate; uneori, expresia acestei agresivitati este ironia, dar si asprimea cu care cel mandru raspunde atunci cand i se pune vreo întrebare, mutenia in anumite imprejurari, o ostilitate generala, dorinta de a-1 jigni pe celalalt, implinita cu multa usurinta. Aceasta agresivitate se manifesta intotdeauna ca raspuns la cele mai mici critici care i se aduc.
Mandria este o patima de o gravitate extrema. Sfintii Parinti nu inceteaza sa spuna ca este cea mai rea dintre toate patimile, pentru ca ea a dus la caderea lui Satan si a ingerilor care au devenit diavoli, iar apoi a omului insusi
Fundamentul si esenta mandriei le aflam cercetand tocmai cauzele caderii originare.
Sfantul loan Casian explica astfel pacatul si caderea lui Satan: „Acesta, invesmantat in lumina dumnezeiasca si stralucind prin darnicia Ziditorului printre celelalte puteri ceresti, s-a increzut ca detine prin taria propriei naturi, nu prin binefacerea acelei darnicii, splendoarea intelepciunii si frumusetea virtutilor cu care-1 impodobise harul Creatorului. Semetindu-se pentru aceasta, ca si cum nu-i mai era de trebuinta ajutorul divin pentru pastrarea acestei curatii, s-a socotit asemenea lui Dumnezeu, pretinzand ca, intocmai ca si Dumnezeu, nu are nevoie de nimeni. Bizuin-du-se desigur pe liberul sau arbitru de care dispunea, crezu ca prin acest fapt are din belsug toate cate ii sunt de trebuinta pentru desavarsirea virtutilor si pentru deplina fericire vesnica. Aceasta singura cugetare a devenit pentru el prima cadere".
Sfantul loan Gura de Aur, aratand ca acest pacat s-a perpetuat prin lucrarea diavolului in toti oamenii cuprinsi de mandrie: „toti oamenii de mai tarziu, care au alunecat spre necredinta, au ajuns aici datorita mandriei, pentru ca s-au inchipuit egali cu Dumnezeu".
Omul se arata mandru si înfumurat pentru ca se increde in propriile sale puteri - in loc sa-si puna nadejdea în harul dumnezeiesc, recunoscând ca nu poate face nimic fara ajutorul lui Dumnezeu
Mandria are numeroase alte efecte patologice. Sfintii Parinti spun ca ea este pricina tuturor relelor care-i vin omului.